26,356 matches
-
chinuit, distorsionat, camuflat de zbaterea mea prefăcută și de mișcările lui convulsive. O vreme a fost liniște. Apoi s-a ridicat, și-a tras pantalonii, a smuls cuțitul din pământul unde îl înfipsese, aproape de tâmpla mea stângă, mi-a aruncat hainele pe mine și mi-a zis, calm: — Îmbracă-te și hai în mașină. Nu te las aici. Rucsacul meu era în mașina lui. M-am îmbrăcat fără să zic nimic, în timp ce el îmi urmărea fiecare mișcare. Și iarăși tăcere. Muzica
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îl trăiam. În lumina plăpândă, blocurile sprijinite unul într-altul păreau decorurile dintr-un studiou de filme de groază. Nu-mi aduc aminte cum am ajuns acasă, săltând sacul mai bine pe umăr și adăpostindu-mi capul în gule rul hainei. Am înghesuit oasele de curcan în congelator. A doua zi era sâmbătă și mă făcusem util familiei, aveam ce mânca. Am dormit un somn adânc, fără vise. Zilele care aveau să urmeze aveau să se înșire indistinct una după alta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu materiale de propagandă anticomunistă. Acesta trebuie înmânat de îndată organelor de ordine“. Ion Pleșa Dă-mi papucii, te rog Aveam 16 ani și eram, după spusele vânzătoarelor de la chioșc, cea mai frumoasă fată. Cică finuță, blonduță și drăguță. Prin hainele mele de sărăntoacă se întrevedeau formele femeii care aveam să fiu. Dar eu încă mă jucam în fața blocului. Într-o zi s-a apropiat de mine vecinul de la 3. Nu știam foarte multe despre el. Doar că era căsătorit, că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mare, și eram în metrou. Lângă mine, o tipă care începe să mă atingă. Mai întâi cu piciorul, după care simt că mâna ei se lipește de șoldul meu. O las, iar ea insistă. Era frig afară, așa că amândoi aveam haine groase și nimeni n-a văzut că ajunsese cu mâna pe coapsa mea dreaptă. O fi drogată, mi-am spus, în timp ce mă luaseră căldurile și fixam cu privirea geamul din fața mea. Deodată, se întoarce spre mine și îmi pune o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
intuiesc fără greș dorințele tuturor și ardeam să le îndeplinesc imediat. După o săptămână nervii nevesti-mii s-au aprins. Plec la mama. Eu am golit casa și am ajuns să dorm pe parchet. Copiii, care reușiseră să își păstreze doar hainele și lucrurile de școală, au șters-o și ei la bunici când dărnicia lui tati nu li s a mai părut o calitate. Într-o lună eram epuizat. Dormeam la un prieten, dăruisem casa unor sărmani. Devenisem celebru în oraș
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stat (Întreținere ~ 2-3 mil. iarna, lumină 7800.000, telefon, cablu etc.), ce să mai spunem că poate mai are și el nevoie de o pâine pe săptămână, de un săpun pe lună, de un ciorap sau de un pantof. De haine să nu mai vorbim. Sunt bune și cele de acum 20 de ani, doar n-ar vrea să se Îmbrace la pensie de la Armani (cum e moda acum); ce să mai spunem că poate ar vrea moșul sau baba să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mi veți da dreptate. Mi-am adus aminte acum de Festivalul de la Mamaia și de prezentatorul lui, deci și de postul de televiziune care a manageriat acest festival. O rușine, domnilor! Ca să ajungă prezentatorul să se dezbrace (chiar dacă numai de haină și de cravată) la scenă deschisă și Încă În fața unei doamne, care venise În ținuta corespunzătoare unei astfel de manifestări și care a avut curajul bunului simț să facă observația de rigoare prezentatorului, care a trecut-o cu vederea nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
când reprezenta pe altcineva (pe cine nu știm, pe noi, cei mulți, În nici un caz) spunea cu totul altceva. Dar, mă Întreb din nou, a trăit acest domn, măcar o lună, cu toate angaralele de plată, cu pâine, mâncare, medicamente, haine etc. dintr-o pensie care nu depășește 2,5 milioane sau chiar dintr-un salariu de 4-5 milioane? După cum arată și după cum vorbește, nu sar spune. Și ca el, cu miile. Uită toți de unde au plecat când se văd cu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mâine dimineață maică-sa când va vedea? Ce va zice Tom când se va întoarce? Dar el, el, lacomul și fanfaronul, cu toată lăcomia și fanfaronada lui, avea dreptul să-l primească? Să-l umilească pe frate-su purtându-i hainele? Înfoindu-se ca un păun în hainele lui? Cred că noaptea e de vină, își spuse tulburat de șuierul vântului care se izbea în acoperiș, tânguitor și gâfâit, ca un semnal îndepărtat de locomotivă care spintecă tăcerea unei câmpii. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce va zice Tom când se va întoarce? Dar el, el, lacomul și fanfaronul, cu toată lăcomia și fanfaronada lui, avea dreptul să-l primească? Să-l umilească pe frate-su purtându-i hainele? Înfoindu-se ca un păun în hainele lui? Cred că noaptea e de vină, își spuse tulburat de șuierul vântului care se izbea în acoperiș, tânguitor și gâfâit, ca un semnal îndepărtat de locomotivă care spintecă tăcerea unei câmpii. Numai noaptea asta fierbinte, care ne face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unul din cele trei costume ale lui Tom, cel bej, cu pantofii ascuțiți cu tocuri... Luă, tremurând, costumul și pantofii din mâinile ei, fugi după casă să se îmbrace, temându-se să nu-i fie prea mare. Se dovedi că haina-i era într-adevăr puțin cam largă, dar nu cine știe ce, îl făcea mai bărbat bombându-i umerii și pieptul. Pantofii aveau tocuri înalte, așa că-l săltară puțin, și-acum, măsurându-se în treacăt, fără ca Cerboaica să-l observe, constată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzi vocea și chemarea așteptată. Iuhu! îi veni să chiuie. Oboseala îi trecuse. Nu-l mai dureau picioarele. Capul și-l simțea ușor și-i venea să se dea de-a tumba pe iarbă. Să mototolească și să facă praf hainele lui Tom, care stăteau pe el prea țepene, stânjenindu-i mișcările. Hai să fugim! strigă uitându-se peste umăr la noaptea care venea după el trăgând covorul de stele în jos. Cerboaica abia-l ajunse din urmă, respirând zgomotos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
acu, ce vrei. Te superi pe mine că umbli cu capu-n nori? Ce-s vinovat eu sau mama, care nici nu știe ce faci tu! Minți! Adică... Știi că ai haz? Îmi pare rău că mi-ai mai dat hainele lui Tom. Unde să mă duc cu ele? Dacă vrei să te duci, du-te, și nu mai întreba nimic. Dacă nu, hai să ne-ntoarcem. Mi-ai stricat tot cheful. Măi, măi, măi, se minună el. Grozav le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
generalul. Îl recunoscu și pe primar. Bondoc, gras, transpirat, mergea de la masă la masă, se așeza și se ridica, ștergându-și chelia cu-un pogon de batistă. Proptit solid pe picioroangele uriașe, cu pantalonii reiați de catifea argintie, vestă și haină închisă la doi nasturi, cu un cap mai înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spate, o curvulice de șaisprezece ani, inconștientă și vicioasă, râdea de nu mai putea. Râsul ei îl dezmetici, și-l făcu s-o urască îndârjit. De fapt se ura pe sine că venise și stătea acolo caraghios și flămând, în hainele de împrumut, lung și slab cât toate zilele, să se ia singur la palme, cu capul vâjâind, neajutorat și scofâlcit, cu coșuri pe față, topit de hăituială, oboseală și nesomn, ținând halba goală în mână, neștiind unde s-o arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
anțărț. Ei, nurorii, ce-i pasă! zace toată ziulica risipită-n lene și gărgăunii ei, o ia la sănătoasa, hai-hui, umblând brambura de cum dă răcoarea serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și cum pune capul pe pernă, adoarme! Ce griji s-o scurme? N-are copii s-o tragă de poale, mănâncă bine, doarme buștean, viseză cai verzi pe pereți, și dimineața, o ia pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-se spre salteaua întinsă pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu palma la gură, înăbușindu-și un țipăt. Băiatul dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete, și tu cu hainele astea ți-ai găsit... Vocea i se curmă printr-un țipăt, ca și cum i-ar fi dat cineva o lovitură pe la spate. Pierzându-și echilibrul, se prăbuși peste trupul întins pe saltea cu fața-n jos. Apucându-se cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și mai putea. Se mira că cealaltă, Irina, care era fată cuminte, de oameni necăjiți, stătea cu asta. Nu mai primise un rând de la Toma. Nu voia să se gândească la el acum, pentru că prea o impresionase Miluță îmbrăcat în hainele lui, trântit acolo, pe saltea, cu mâinile la cap ca un mort. Parcă era mort. De la Alexandru, de mai bine de un an venise scrisoarea aceea din Germania, din lagăr. De la ea de-acasă făcea o oră de mers până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tot într-o fugă până la Ghiță Todireanu. Vino cu mine! i-a spus mecanicul. Unde? s-a pierdut cu firea Miluță, și l-a împuns gândul c-a făcut altă prostie venind. Unde? mai întrebă o dată. Da ce-i cu hainele astea pe tine? Văd că ești pus la șapte ace! Parcă ești ginerică, râse mecanicul, făcându-i cu ochiul, adică să te fofilezi, șmechere, să nu pună laba pe tine! Cine să creadă, înțolit în costum de gabardină, un pârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lipsă de altă mână de lucru calificată, pe care Miluță reuși să-i elibereze, doi își frânseră picioarele, ca și el, în cădere, unul se strivi de pod și trei fură ciuruiți de gloanțele santinelelor. Ghiță Todireanu scăpă doar cu hainele sfâșiate și mici zgârieturi și vânătăi pe față, brațe, umeri și mâini, cum se rostogolise pe povârniș strivind pietrișul și se tăiase în cioburile și gardul de sârmă ghimpată împrejmuind fâneața de sub taluzul căii ferate. Miluță putea s-o pățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe care-o știi, pe care-a scris-o înainte de evadare, și scrisoarea de la nenorocita aceea, pe care poate n-a apucat s-o citească nici el. De la ea! Auzi ce inimă de câini turbați să trimită scrisoarea aceea odată cu hainele și rufăria lui, punându-mă să semnez de primire! "De azi-dimineață plâng tot timpul", scria jidovcuța de unde scria ea, cum o fi ajuns unde-a ajuns, când Alexandru o credea trecută prin crematoriu! "Mă rog la Dumnezeu să fii sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
piele albă și rotunjimi afrodisiace, creatoarea de atmosferă din lumea miliardarilor, asasinată în piscina din locuința ei. Domnul Goodman din Aurora dansa foxtrot cu această superbisimă parteneră. Tocmai trecea pe lângă ușă, când intrară în local cinci necunoscuți. Erau îmbrăcați în haine impecabile și făcea o impresie ciudată faptul că unul ducea pe umeri o mitralieră. Domnul Goodman este desfăcut de parteneră, înșfăcat fără nici o vorbă. Alb ca varul, stă întins pe podea. Necunoscuții, îmbrăcați în costumele lor impecabile, îl ridicară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lăsat să atârne în afară vârful picioarelor, cu riscul să mi se rupă între roți. La această mașină au fost înhămați patru cai mari, cu ștreanguri, nu cu mult mai groase decât frișca biciului, și un surugiu îmbrăcat într’o haină albă de flanelă, încălecă pe calul de lângă roată. Închinându-se înainte și pocnind din biciu porni într’un galop sălbatic, strigând tot timpul de lungă și tărăgănată cadență. Drumul era plin de grindină, care se topea formând băltoace prin care
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
salariaților după funcțieăde exemplu, factorii poștali, mânuitorii de valori, șefii de vagon etc aveau dreptul la costume de doc pentru vară și de stofă pentru iarnă, dar, numai factorii poștali aveau dreptul la sandale și bocanci). Stofa folosită la confecționarea hainelor avea culoare bleumarin și era de foarte bună calitate. Durata de uzură varia în funcție de obiectul care compunea uniformaăpentru sandate sau bocanci 12 luni, pentru costum și șapcă, doc sau stofă, cămașă sau bluză și cravată, 24 luni, iar pentru manta
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]