2,003 matches
-
spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri se Învârtise printre artiști. Fără verdele brotac al cravatei de lână a lui Brândușă și fără tropăitul cazon al pantofilor săi cu blacheuri, mica reuniune, pioasă cu măsură, se crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă. Ceea ce și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
își mângâia barba. L-am apucat de braț, de teamă să nu se ducă de-a dura, și, înghițindu-mi lacrimile, l-am rugat: — Spune ceva, tati! Scoate-mă din minți. Spune-mi cum ai reușit să distrugi casa în halul ăsta într-o lună. Tata încercă să se elibereze. L-am ținut strâns, apoi am mai slăbit strânsoarea, de frică să nu-i frâng oasele. — Du, Dwight? Du? mă întrebă. Atunci mi-am dat seama că făcuse iar un atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Linda Martin, Marjorie Graham, Harold Costa și Donald Leyes. O blondă cu părul de culoarea mierii, îmbrăcată într-un costum sport, puse un semn la revista Photoplay pe care o citea, îndoindu-i un colț. — Eu sunt Marjorie Graham, iar Hal și Don sunt afară. Celelalte persoane se ridicară și se risipiră ca potârnichile, de parcă aș fi fost mesagerul diavolului. — Am venit pentru cu Elizabeth Short. A cunoscut-o careva dintre voi? Am primit vreo șase clătinări de cap și vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nimic care să merite să te văd bun de nimic când un caraghios pe care l-ai trimis la Quentin e la trei zile distanță de L.A.. Gândește-te ce ți-ar spune surioara ta dacă te-ar vedea în halul ăsta. Gândește-te ... M-am oprit când din ochii duși pe altă lume ai lui Lee au început să șiroiască lacrimi. Acum el era cel care stătea acolo ca partener de umplutură al propriei sale rude. Kay veni între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toamna trecută? Lorna ridică din umeri. — Erau doar aventuri de o noapte. — Îți amintești vreun nume, Lorna? Fata începu să numere pe degete și se opri când ajunse la trei. Păi, în Orange Drive erau doi tipi, Don Leyes și Hal Costa, și un marinar pe care îl chema Chuck. — Nu știi ce nume de familie avea Chuck? — Nu, da’ știu că era ofițer de artilerie. Millard dădu să-i pună o altă întrebare, dar am ridicat mâna și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
L.A.. De ce-or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-am răspuns cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau ca tine. Tommy zâmbi și se trânti cu zgomot într-un fotoliu jerpelit. — Apartamentul chiar e într-un hal fără de hal? Canapeaua era plină cu discuri de patefon. Am dat la o parte un teanc și m-am așezat. — I-ar prinde bine o mătură și-un mop. Uneori mă las cuprins de lene. Investigația în cazul lui Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ce-or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-am răspuns cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau ca tine. Tommy zâmbi și se trânti cu zgomot într-un fotoliu jerpelit. — Apartamentul chiar e într-un hal fără de hal? Canapeaua era plină cu discuri de patefon. Am dat la o parte un teanc și m-am așezat. — I-ar prinde bine o mătură și-un mop. Uneori mă las cuprins de lene. Investigația în cazul lui Beth e din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că venim aici în concediu. — N-avem loc, nu-nțelegeți? zise Felix S 23. Doar dacă renunță cineva... — Tovarășe inspector Pătrașcu - se-ntoarse responsabilul satelitului în direcția scaunului gol -, dumneavoastră tot nu vă vedeți, puteți rămâne. — Cum să rămân în halul ăsta? se auzi vocea. Decât să nu mă văd aici, mai bine nu mă văd pe Pământ. Se lăsă tăcerea. Doar lanurile de rapiță se auzeau de-afară foșnind. Să plecăm, spuse deodată comandantul Felix. Cu cât ajungem mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și-i dădu celălalt sandvici pilotului. Mâncară în liniște. Nava continua să accelereze. Episodul 2 Parcă se zărește ceva — Măi Amărăștene - zise într-un târziu comandantul Ion Aciobăniței, uitându-se pe hublou -, tu ai mai nimerit vreodată într-un așa hal de câmp? — Niciodată, e prima oară, răspunse pilotul. „Și poate ultima”, făcu iarăși în mintea lui gândul cel rău. Mi-amintesc, când eram copil, că mă speria bunicul cu câmpul ăsta. „Dacă nu ești cuminte, mă amenința el, te-arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să fie în locul lui Isaac, pe altar. - Zeul părinților meu e un zeu milos, spunea Iacob. Dar Zilpa, când a auzit povestea de la băieții ei, a spus: - Ce fel de zeu milos este acesta, să-l sperie de moarte în halul ăsta pe Isaac? Zeul tatălui vostru poate să fie măreț, dar e un zeu crud. Mulți ani mai târziu, când nepoții l-au întâlnit pe băiatul din poveste, bătrân deja, au fost impresionați să vadă cum lui Isaac îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o facă în toate felurile, cu niște cuvinte pe care mamele mele nici nu voiau să le spună în fața mea. Umerii i se încovoiaseră și câțiva dinți îi căzuseră sub puterea pumnilor lui Laban. Dar chiar și când ajunsese în halul ăsta, Laban continua să-i folosească corpul pentru propria lui plăcere, o imagine care le oripila pe mamele mele. Cu toată părerea de rău pentru ea, nevestele lui Iacob n-o adoptaseră pe Ruti. Ea era mama celor care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copii. - Le-am văzut pe mamele mele legănând prea mulți bebeluși care dup-aia au murit. Și am auzit că Oholibama a urlat trei zile înainte de a-și da viața pentru Iti. Eu n-am de gând să sufăr în halul ăsta. Tabea zicea apoi că nu are de gând să se mărite și că mai degrabă ar vrea să slujească la Mamre și să-și schimbe numele în Debora. Sau, dacă nu, avea să cânte la altarul unui templu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai bune bârfe. Ele mi-au spus povestea fiului femeii din Salem care s-a sinucis. Înnebunise, a zis, cu vocea mai înceată, când a aflat condițiile groaznice în care se născuse. - Dar ce l-ar fi putut înnebuni în halul ăsta? - E o poveste urâtă, a zis ea cu sfială, încercând să-mi trezească și mai mult interesul. - Astea sunt de obicei cele mai bune povești, am răspuns eu. - Bine atunci, a zis Gera, punându-și de-o parte fusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-l zărisem, să nu sufăr, să mă apăr. Din acele zile n-am amintiri. Am aflat după aceea că Dinu mi-a adus în câteva rânduri mâncare și că tot el m-a împiedicat să iau parte la înmormântare; în halul în care mă găseam aș fi făcut o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scoatem scena cu băuturile? exclamă el. E singurul lucru pentru care acești... acești... acești barbari... de-aia au făcut gălăgia asta oribilă? Pentru că scena cu băuturile nu s-a legat? — Nu, dar... — În viața mea nu am fost insultat În halul acesta, spuse el amar. Ascultară huiduielile care continuau În sală. — Nici pentru mine nu e tocmai plăcut, spuse Alexander. Nu sunt obișnuit cu eșecul. Păru să Îi vină o idee. — Poate suntem victimele unei cabale. — Poftim? — Azi după-amiază am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
s-a suit până pe una din culmile munților și i-a prin furtuna. Noroc că cei cu care veniseră le-au anunțat dispariția și i-au putut căuta, căci altfel, spuse Charles. În orice caz, i-au găsit în ultimul hal. Am înțeles că au ajuns la spital. Astfel de tragedii se pot întâmpla oricui nu se echipează corespunzător. Iar la asta ești expert, spuse Emilian. Ai încărcat toată mașina numai cu lucruri de ale tale. Noi nu ne-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Da, Vlad era bogat. Din moși strămoși și prin fire se descurca frumos, fără probleme sau măgării. Dintr-o trăsură ce trecea cu viteză, cu ușile deschise larg, căzu rostogolindu-se Erickson, plin de sânge, cu haina sfâșiată, în ultimul hal. Trăsura, fără vizitiu, goni mai departe în oraș. Vlad își dădu seama imediat: omorâse un nemuritor, probabil într-o încăierare stupidă pentru vreo femeie. Tocmai fusese străfulgerat. Ce Dumnezeu, Erickson? Hai! Îl ridică și-l duse pe ascuns la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nimic despre nimic. Dădu vina pe stres. Prea mult visa. Murmurând tot felul de scuze, își luă hainele și fugi pe scări până în parc. După un timp reveni la el. în acea atmosferă de pace, el se simțea în ultimul hal, cu nervii încordați la maxim. Se uită la ceas. Nu mai făcuse asta de mult timp. Era înainte de 12. Nu avea rost să mai aștepte. Se îmbrăcă în costum și ajunse rapid la servici. Salve, șefu'! Tot personalul îl copleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lamentabilii optzeciști, deplasîndu-se păcănind către fotoliile lor de lectură. De surprindere am uitat să respir. Trupul mi s-a acoperit de crusta și de sudorile reci ale uimirii... Am priceput înmărmurit că o generație care se deplasa într-un asemenea hal nu putea fi suspectată de cel mai firav dram de talent!! - Că ți-ai și găsit, povestitor al fundului meu, pentru cine să folosești vorba asta: talent! Pentru cine?! Pentru fătălăii de Optzeciști... Păi, proletcultiștii mei, cât sânt de calomniați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind în jurul tău, tovarășii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admirația pupăcioasă a celorlalți mușterii, încîntați de halul în care umblai de troșcănit încă de la ora aia din dimineață. De altfel, prin zonă, nici taximetristul Genel nu-și saluta altfel cunoscuții, decât cu podul palmei rulat în jurul unui păhărel imaginar, pe care-l ciocnea de la distanță cu celelalte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
domnul Robin nu putea fi nici pe departe atât de ridicol pentru a merita, chiar și după șaizeci de ani, ca două babe ce nu fuseseră în stare decât să schimbe Parisul pentru București să-și bată, într-un asemenea hal, joc de una dintre fotografiile lui, plasând- o între farfurioarele cu șerbet de sacâz sau cele cu fursecuri. Părea prea mult, fie și pentru o fotografie! Pentru că în felul în care zăcea între ele, excesiv de tămâiatul până atunci domn Pink
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mi-am închipuit imediat că este vorba despre un alt bărbat, dar am alungat gândul, mi se părea mult mai sigur că era doar nebună. Nici un bărbat din lume, socoteam, nu i-ar fi îngăduit să umble într-un asemenea hal, trebuia să te uiți numai puțin la ea și să-i vezi ochiul. Domnule, ochiul acela singur mărturisea despre ea că nu mai e sănătoasă. Ascultați-mă, sânt absolut convins că nici la Grădina Zoologică, nici acolo nu există femei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
insistat să fie selectat numai din gazetele de provincie, pentru a nu fi cu prea mare ușurință recunoscute de tovarășii cărora le-au fost destinate. Uite! Primele proslăvesc, într-adevăr, Ziua de Înființare a Partidului... 384 DANIEL BĂNULESCU Încotoșmănit în halul ăsta, era de prevăzut că va rezista îndeajuns în încercarea sa de-a deveni un poet, scos cu așternutul în bătaia vântului și, poate, a jgheaburilor ploii, până ce misterioasa stradă Perone va prinde să se deștepte în răcoarea umedă a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ușurare atunci când Bill a intrat și el în bucătărie, ținând-o de mână pe Milly. Instantaneu, ochii bărbatului s-au luminat la vederea unei uși de la dulap care atârna puțin într-o parte, din cauza balamalei stricate. Ia uite în ce hal e ușa asta, a remarcat el țâțâind din buze, în vreme ce palmele uriașe se ridicaseră ca să așeze ușa în poziție corectă. O s-o repar cât ai clipi. —Mulțumesc, Bill, dar nu e nevoie. De ce nu te odihnești și tu? Susan și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o îndepărteze pe Julia de adevăratul subiect al discuției. Dar n-ar fi trebuit să-și facă griji. Capacitatea de concentrare a Juliei era foarte scăzută, așa că femeia își pierduse deja interesul pentru răspunsul primit. Apropo, ați văzut în ce hal arată prietena mea Annie? le-a întrebat ea indicându-le din cap o femeie aflată într-un alt colț al sălii, care era îmbrăcată într-o rochie microscopică din lycra, care se mula pe toate curbele trupului. Ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]