2,384 matches
-
ar fi, umorul tot speranță rămâne. Umorul ne-a venit târziu, când nu mai erau prea multe de salvat. Umorul suculent poate deveni și grosier. Când nu este rânced, umorul frăgezește stilul operei. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aparte, un vis al inteligenței libere”. Păi la Junimea era o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îndurat de țăranul român. Ariton creează cu migală portrete memorabile (eroii își poartă semnalmentele [ranga, pușca, pipa, varicele, ,,nu vreau la azil"] de-a lungul întregului roman), creând figuri țărănești tipice perioadei istorice traversate, mișcându-i în întâmplări pline de haz și ironie, hiperbolizate și aureolate de o fantezie de invidiat. Țăranii din aceasta Europă, din titlul apodictic al romanului, sunt trași de sfoara timpurilor colhoznice în acțiuni de căutare a ,,lânii de aur", de depășire a condiției precare ce le
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
Doamne, dacă mă iubești, fă-mă minunea TA!" SONET DE IUBIRE Curge o lacrimă de fericire pe obraz Și parcă-mi spune să te aștept fierbinte, Tu în vis îmi intri, mă aștepți cuminte, Iar eu te învălui, alergând cu haz. Ce n-aș da, iubite, să mă chemi la tine Când e mai dulce clipa și zilele-s fierbinți, Când totul e o joacă și tu mă alinți, Mângâindu-mi chipul, gândul ți-e la mine. Iubite, vino, astăzi e
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
pentru că-l face atuncea făr' de cuviință, un dobitoc, o fiară cu patru picioare sau, să zic mai bine, făr' de picioare și făr' de cap. Gura lui afumată și răsuflă vorbe păgânești și neînfrînate, ocărând toată lumea; răsuflările lui - râgâituri, hazurile lui - borâturi, dragostele - lovituri de pumni, căutătura - nebunească și încredințările - urâte și grețoase. Gândind la toate aceste necuviințe, mă plec a lăuda oprirea care Mehmet au făcut pentru băutul vinului la toți acei ce ar primi legea lui. La cea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu ne deranja și convorbirea noastră aluneca printre idei odată cu paharele... eram încântat de cum defilau diferendele; sportul lipsea din discuții, doar partea amuzantă a vieții avea prioritate, spectacolele de la care nu lipseam când aveam bani și cazurile speciale pline de haz, de care eram plin! Eram în vervă! Nu se dansa în seara aceea, deși ne-am fi bâțâit puțin cu ele. Banii lui Edy s-au evaporat din primul foc tras de cineva, căruia nu i-au plăcut mutrele noastre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
foarte multă cafea, caldă mai puțină... se prefera cafeaua rece albaneză la gramaj și pe sub masă. După ce-au băut băieții câteva cafele reci Scandemberg, se încinseseră, însă s-a ivit un reporter, cu aparatul foto agățat de gât spre hazul teribil al tuturor; revoltat că nu erau cu toții la marea sărbătoare, dar mai ales că nu și-a găsit un loc, s-a legat de ei: - Ce fel de studenți sunteți dacă nu vă duceți să-l vedeți la față
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mâinile în păr, ochii se cască într-o spaimă grozavă. O ia la fugă pe scări. Era acum ca posedat... Aud un șoptit cumplit. Cumplit șoptit: - Smulge-mi capul!"17 Alteori discursul i se curmă subit: "povestea multe și cu haz, deodată însă el se opria de mai vorbi, lăsa în jos buza inferioară și nici un cuvânt nu mai putea scoate din gură"18. Știa bine ce avea să urmeze: Și... deodată îl scutura o cutremurare. Bustul tresaltă, capul se proiecta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
numai o dată se spune că cei doi vestitori sunt îngeri, încolo textul biblic spune în chip cu totul neobișnuit: "cei doi bărbați"... În același timp însă poveștile minunilor făcute de profeții mici sunt de o invenție vulgară, trivială, lipsită de haz și de bun simț. Sub așternutul superficial de floricele clefăie un noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale că atlanții erau același
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
minunat. Ce s-a Întâmplat Bruce? Ești ok? Scâncești ca un țânc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plâng de milă. Se uită la mine și clatină din cap. Nu mai ai nici un haz Bruce. Auzim voci Chrissie. Totimpu. Tu le auzi vreodată? Toată viața le-am auzit. Viermii. — Ce? Despre ce tot vorbești? Noi zicem ceva, ele zic altceva. Noi dăm muzica tare. E ca În mesajele din cântece când le cântă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
către primul doctor"). Considerat global, pamfletul trimite spre teatrul buf, în care indicațiile scenice și regizorale sunt economice și facilitează coerența expunerii. În momentul întâlnirii, personajele " Se îmbrățișează câteșitrei și unii altora își sărută mâinile", apoi " Se fac două grupuri". Hazul este amplificat prin tripla inserție, la intervale atent calculate, a imaginii "scobitului în nas", ce atribuie personajelor aspirante la o sacralitate formală o postură ridicolă și declasantă. Mai întâi "Unul din doctori se scobește în nas", apoi "Unul din episcopi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un comic al extravaganțelor lingvistice, cum l-a numit Cornel Munteanu 251). ntre toate acestea, figurile dialogice (mai ales subiecția și comunicația) imprimă discursului accentele unui patetism căutat. De fapt, întregul text caragialian (în substanța sa antiretoric și antiproclamativ) face haz, prin ironie antifrastică, de situația deplorabilă a vieții intelectuale și artistice românești. Comicul expunerii anunță, în unele pasaje, surâsul zeflemitor al denunțului public arghezian: "Societatea noastră a progresat! Astăzi românul este născut poet și critic, câteodată și biciclist: El mânuiește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape îndoială, concepute de Ariel. Tot el, pe lângă regia alegoriei, și-a asumat rolul lui Ceres, de unde opt versuri ale partiturii acesteia, față de numai patru pentru Iunona, lucru nu lipsit de haz. Cu atât mai mult cu cât, în timp ce juca rolul zeiței belșugului, Ariel era cu gândul la altele, la pedepsirea lui Caliban și a asociaților săi: „pe când făceam pe Ceres, / Mă tot gândeam să-ți spun“, îi mărturisește lui Prospero ceva
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape îndoială, concepute de Ariel. Tot el, pe lângă regia alegoriei, și-a asumat rolul lui Ceres, de unde opt versuri ale partiturii acesteia, față de numai patru pentru Iunona, lucru nu lipsit de haz. Cu atât mai mult cu cât, în timp ce juca rolul zeiței belșugului, Ariel era cu gândul la altele, la pedepsirea lui Caliban și a asociaților săi: „pe când făceam pe Ceres, / Mă tot gândeam să-ți spun“, îi mărturisește lui Prospero ceva
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
integrat stilului gastronomic, modificându-l către o sinteză originală. Omleta, considerată astăzi o rețetă tipic britanică, a fost introdusă în Anglia de-abia la finalul secolului al XIX-lea, de către Escoffier, marele bucătar francez. De altfel, englezii înșiși se amuză (haz de necaz?) pe seama dezinteresului lor culinar, prin zicala „francezii cunosc cincisprezece feluri de a prepara o legumă, în timp ce noi avem un singur fel de a prepara cincisprezece legume“. Conservatorismul englez este depistabil și în gastronomie, dar uneori el este explicabil
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de aceeași părere teoreticienii clasicismului. "Comedia diferă deci de tragedie prin următorul lucru, scrie el în Discurs despre poemul dramatic, că aceasta vrea ca subiect o acțiune ilustră, extraordinară, serioasă. Aceea se oprește asupra unei acțiuni de rând și cu haz, aceasta cere pericole mari pentru eroii săi; aceea se mulțumește cu neliniștea și neplăcerile celor cărora le este acordat locul de prim rang printre actorii ei." Numai în aparență totuși el adoptă distincția tradițională dintre cele două genuri, moștenită de la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
culturale din prezent peste arhetipuri desacralizate, invitații postmoderniste la efectiva conlucrare cu autorul prin redactarea capitolelor pe baza "planului de idei pe care trebuie să-l umple cetitorul cu inefabila-i știință epică și cultură creatoare"97 ș.a.m.d. Hazul pe care-l stârnește episodul Un harem model, spre exemplu, amintește de cel produs de insolita imagine caragialiană a iadului lui Tartarot din Kir Ianulea, prin aceleași procedee comice de autohtonizare și inversare parodică a tiparelor mentale: Intrând pe ușa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bună oară "un om nu prea inteligent" pentru un prost sadea, ci dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: "inteligentisim""158. Așa cum spuneam, întâlnim la Caragiale și ironie de tipul anticatastazei. De pildă, într-o Cronică, în care ia forma hazului de necaz, prin fantazările deghizate în confesiuni legate de confortul și avantajele redactorilor de la "Ghimpele". Dejunurile copioase, cadourile extravagante din partea patronului "o pereche de butoni de mâneci cu câte o piatră de briliant mareață cât o alună turcească"159, "un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este totuși foarte îndrăzneț. Fumează o țigară lungă, se strâmbă-ntr-un chip straniu, păcălește și-njură pe boieri chemându-i dupe porecla știută. Începe să cânte un cântec rușinos jucând ciamparalele, făcând gesturi și mișcări neiertate... lumea face un haz nespus...182 Acest exemplu și multe altele din lumea comediilor și a schițelor ilustrează cum grotescul personajelor lui Caragiale cumulează toate sensurile termenului: cel etimologic, de desen bizar care declanșează râsul prin alura lor comic-extravagantă, cel de ridicol absurd, cel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții sufletești mărturisirea violentă de tipul "Îi urăsc, mă!". Lucrurile pot fi interpretate chiar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
foarte întunecate. Multe epistole ilustrează, astfel, chiar umorul negru, însă în varianta benignă, din lecția însușită de la autorul nuvelei Pastramă trufanda. De exemplu, în scrisoarea adresată unei anume coana Matilda, prin care vechilul o informează asupra pagubelor produse de război, "hazul de necaz" sau doar idioțenia inocentă, pune în umbră gravitatea contextului, evidențiabilă în derizoriul din inventarul "activelor" salvate: "S-au găsit de asemenea de numita Lină, o mulțime de alte mobile, ce s-au pus toate bine, cum este, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un agramat care pronunță deformat "levorverul", cronicarul High-life, Turturel, este "victima" unei fatale erori tipografice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute deservite de o inegalabilă superbie. Spre hazul mușteriilor de la bărbier un fel de agora pentru reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak perorează: Nu-ți închipui cum seamănă limba franceză cu limba noastră. Dacă nu mă duceam la Paris, n-aș fi crezut nici eu. Cum intri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de un comic, de altfel, irezistibil: Am venit să vă cer... Să nu-mi ceri nimic... [...] sau, mai bine zis, să vă iau un interviu. D-alea nici n-am.[...] Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul, că mă grăbesc".136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]