1,830 matches
-
lui, sub lună. Cuvintele nimic azi nu-i mai spun Și nici culoarea cerurilor, prea săracă, A amintirii și a vinului nebun. Pe străzi nu-l vede nimeni împreună Cu cei ce mor, ci doar cu umbra lui Și cu himera-n ochii plânși, întrebătoare. De vrei să-l știi, privește-l în statui Și-ascultă-i cântul care-n valuri se adună Sfâșietor ca o chemare-a nimănui. Așează-n gând pe versul lui o floare. în toiul nopții De ce, Golgotă, m-
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
nu teroarea din Gorgona." O parte din savanții clasici au interpretat mitul Medusei ca fiind unul cvasi-istoric, sau o memorie "sublimata"a unei invazii. O mare parte din miturile Greciei este istorie politico-religioasa. Belerefon îl stăpânește pe Pegasus și ucide Himera. Perseu, într-o variantă similară, o decapitează pe mama lui Pegasus, Gorgona Medusa; în aceeași manieră, Marduk, erou babilonean, ucide monstrul feminin Tiamat, zeița Sigiliului. Numele lui Perseu ar trebui să exprime "distrugerea"; cu toate că profesorul Kerenyi sugerase că Perseu ar
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
copleșesc altarele sfinte ale zeiței, le privează pe preotese de măștile lor de Gorgone și le capturează caii sacri - reprezentare timpurie a unui cap de Gorgona și corpul unui armăsar a fost găsită în Boetia. Belerefon, dublura lui Perseu, ucide Himera Liciana: elenii anulează calendarul Medusan, și îl înlocuiesc cu un altul. Este posibil ca în cel de-al treilea secol înainte de Hristos s-a produs o ruptură istorică, asemănata cu o traumă sociologică, în cadrul acestui mit, în mare parte asemănat
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
care nu există (încă). Ideile care ar putea schimba radical lumea noastră sunt denumite, adesea, utopice. "Utopia" în sens peiorativ desemnează orice idee prea avansată, prea optimistă sau lipsită de realism, care pare la un moment dat imposibil de realizat (himeră). Termenul se referă la agregări de indivizi care s-au strâns împreună pentru a crea asemenea societăți (societăți utopice, secte, falansteruri). În literatură se referă la orice descriere literară a unei asemenea societăți perfecte. Termenul a fost folosit inițial de
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
cu piese precum "Scrisoare de bun rămas", "Ploaia", "Marea", "Magazinul de vise". Urmează "Secunda 1", în 1989, cu piese ca "Frunza", "La-nceput de drum", " Secunda cea fără de batrînețe și fără de moarte", iar în 1991 "Secunda 2" cu piese precum "Himera", "Pisica neagră", "Dealul cu dor" sau "Întoarcerea la Orient". În 1990 începe din nou să cânte alături de grupul Phoenix în primul concert al grupului după '90 la Palatul Copiilor din București. Totuși, adevărata revenire a grupului "Phoenix" în fața publicului român
Mircea Baniciu () [Corola-website/Science/299260_a_300589]
-
primul volum al colecției Best of Mircea Baniciu, numit sugestiv Eșarfa. Este o colecție a celor mai bune balade compuse și interpretate de Mircea Baniciu, printre care piese precum Eșarfă în dar, Dacă ai ghici, Scrisoare de bun rămas, Frunza, Himeră, Amintire. Este prima apariție discografică a artistului în formulă solo, după 17 ani. La concertul de lansare a acestui album, Mircea Baniciu a apărut pe scenă însoțit de band-ul său. Pe 3 decembrie 2008 a avut loc la Sala
Mircea Baniciu () [Corola-website/Science/299260_a_300589]
-
cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei (“Poarta”, “Ferestre deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual (“Ochiul albastru”, “Costache și viața interioară”, “Himera”, “Ștafeta nevăzută”, “Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare de asemenea microromanul “Don Juan din Grădina Icoanei” și un volum de “Poeme discursive”. Scrie în presa literară, la “Contemporanul”, “România Literară”, “Luceafărul
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
1925. -Můj přitel Čehona (Prietenul meu Čehona)-povestire,1925. Opere tragice sau balade în care moartea este cel mai mare adversar care împiedică îndeplinirea idealului vieții, cu care autorul se confruntă cu un mare eroism moral: -Poezie - Noci chiméry (Noaptea himerelor),1917 -Proza - Kysař,1915, nuvelă neoclasica În unele opere se prezintă că un scriitor ironic, satiric și pamfletist. Devine un critic al caracterului național: -Poezie - Satiry a sarkasmy (Satire și sarcasme),190 -Proza - Přihody (Întâmplări),1911,colecție de povestiri scurte
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
recurgă la mijloacele unui Brâncuși, ale unui Paciurea, ale unui Anghel, ale unui Brădean, ale unui Pintea, ale altora, cum vom vedea mai departe. Absolutul trece prin desen - sublimându-l că la Brâncuși în “Începutul lumii”, ca la Paciurea în “Himere”, ca la Pintea, în “Luceafărul”, ori suprimându-l că la Brădean - paradoxal, nu? - înspumându-l.” Opera lui Vasile Pintea abordează peisajul din mai multe perspective: peisajul real compozițional, peisajul imaginar, peisajul abstract. Lucrările artistului se caracterizează printr-un simt precis
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
tot mai stăruitor coloniile din Sicilia. Tirania în Sicilia. În a doua decadă a secolului al V-lea Sicilia era dominată de regimuri tiranice: Anaxilas din Rhegion era acum și stăpânul coloniei Zancle (Mesana); Terillos, socrul său, deținea tirania din Himera; în sudul insulei se instalase la putere o altă famile de tirani, Gelon, la Siracuza, și socrul acestuia Theron, la Akragas (Agrigent). Tirania lui Gelon era oarecum de tipul aceleia restaurate de Pittacos în Lesbos. Lucrările urbane și cele de
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
titlul de al doilea fondator al Siracuzei. Soția sa, Damareta, fiica tiranului Theron, îi aducea un plus de siguranță în opera sa de construcție și de culturalizare a Siracuzei. Intervenția Cartaginei. Un conflict între Theron din Akragas și Terillos din Himera a fost pe punctul de a costa libertatea grecilor din Sicilia. Alungat din Himera de adversarul său, Terillos apelează la ajutorul Cartaginei, întocmai cum Hippias apelase la cel al perșilor.De altfel, regatul Persiei și republica cartagineză acționau de comun
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
aducea un plus de siguranță în opera sa de construcție și de culturalizare a Siracuzei. Intervenția Cartaginei. Un conflict între Theron din Akragas și Terillos din Himera a fost pe punctul de a costa libertatea grecilor din Sicilia. Alungat din Himera de adversarul său, Terillos apelează la ajutorul Cartaginei, întocmai cum Hippias apelase la cel al perșilor.De altfel, regatul Persiei și republica cartagineză acționau de comun acord împotriva grecilor. Echipajele cele mai valoroase din flota lui Xerxes erau cele feniciene
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Siracuza. În cursul anului 480 Cartagina se decide să lovească. O armată numeroasă sub comanda lui Hamilcar, unul din magistrații principali ai republicii Cartagineze ("sofeti") a traversat marea spre Sicilia pentru a-l ataca pe Theron, care se instalase la Himera. Ajutat de ginerele său, Gelon, Theron obține victoria asupra cartaginezilor, iar Hamilcar își pierde viața în împrejurări învăluite în misterul legendelor. Aproape concomitent cu bătălia de la Salamina și cu alungarea perșilor din Europa, această victorie s-a bucurat de un
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
greci din tabăra cartagineză. O monedă grea de argint, cu o frumoasă efigie înfățișând victoria siracuzană, denumită "demaretană", după numele, soției lui Gelon, a fost doar una din numeroasele manifestări comemorative pentru salvarea Siciliei de cucerirea cartagineză. Consecințele victoriei de la Himera. O și mai mare înflorire a orașelor grecești din sudul Italiei a urmat după 480. La moartea lui Gelon, în 478, succesiunea a fost preluată de fratele său Hieron, în timpul căruia siracuzanii izbutesc să înfrângă și veleitățile de cucerire a
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
de la etrusci. Coiful, pe care este săpată o inscripție comemorativă se găsește astăzi la British Museum. Au urmat ani de grave neînțelegeri între tirani. În 472, la moartea lui Theron, urmașul său, Thrasidoros, în conflict cu Hieron, a fost învins; Himera și Akragasul au revenit la regimuri democratice, dar Siracuza, la moartea lui Hieron (467 î.H), ajungând pe mâna unui tiran odios, Thrasybulos, fratele lui Hieron, a izbutit la rândul ei să răstoarne tirania și să instaureze un regim democratic
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
greacă "Χίμαιρα" derivat din "χίμαρος", "khimaros" „capră”) reprezintă în mitologia greacă un monstru tricefal, având un cap de leu, unul de capră și unul de șarpe sau de balaur. După Hesiod, este un monstru feminin, născut din cuplul Echidna-Typhon. Termenul himeră mai este folosit pentru a descrie orice monstru compus din mai multe părți de animal. Prima descriere a Himerei apare în Iliada lui Homer, "„o creatură de origine zească, nu umană, în față un leu, în spate un șarpe și
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
unul de capră și unul de șarpe sau de balaur. După Hesiod, este un monstru feminin, născut din cuplul Echidna-Typhon. Termenul himeră mai este folosit pentru a descrie orice monstru compus din mai multe părți de animal. Prima descriere a Himerei apare în Iliada lui Homer, "„o creatură de origine zească, nu umană, în față un leu, în spate un șarpe și o capră în mijloc, și scuipând un foc infernal.”" După Homer răutatea și ura Himerei față de alții este cauzată
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
animal. Prima descriere a Himerei apare în Iliada lui Homer, "„o creatură de origine zească, nu umană, în față un leu, în spate un șarpe și o capră în mijloc, și scuipând un foc infernal.”" După Homer răutatea și ura Himerei față de alții este cauzată de Amisodaros, regele Cariei, care a crescut-o ca să terorizeze pământurile înconjurătoare. O altă descriere a ei apare în Teogonia a lui Hesiod, "„Ea [Echidna] a născut , care scuipa un foc infernal, o bestie măreață și
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
agilă. Capetele ei erau trei: unul a unei leu, unul a unei capre și al treiea a unui șarpe, un drakon puternic”". În opera Bibliotheca se sugerează că monstrul sufla foc prin capul de capră. Alexandru Mitru o descrie "„Iar Himera aceasta avea corpul de capră, cu-o coadă de balaur, un grumaz de leoaică și două capete. Din boturile ei tâșneau, când răsufla, torente-nvăpăiate de foc mistuitor”". Himera este în general considerată un monstru de gen feminin, deși este de
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
monstrul sufla foc prin capul de capră. Alexandru Mitru o descrie "„Iar Himera aceasta avea corpul de capră, cu-o coadă de balaur, un grumaz de leoaică și două capete. Din boturile ei tâșneau, când răsufla, torente-nvăpăiate de foc mistuitor”". Himera este în general considerată un monstru de gen feminin, deși este de obicei portretizată în arta grecească ca având o coamă de leu. Există mai multe genealogii ale himerei. Hesiod relatează cum ea a conceput împreună cu fratele ei, Orthos, Sfinxul
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
capete. Din boturile ei tâșneau, când răsufla, torente-nvăpăiate de foc mistuitor”". Himera este în general considerată un monstru de gen feminin, deși este de obicei portretizată în arta grecească ca având o coamă de leu. Există mai multe genealogii ale himerei. Hesiod relatează cum ea a conceput împreună cu fratele ei, Orthos, Sfinxul și leul din Nemea. O altă versiune spune că este fica Echidnei și a lui Orthos, majoritatea autorilor consideră că este fica Echidnei și a lui Typhon, soră a
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
împreună cu fratele ei, Orthos, Sfinxul și leul din Nemea. O altă versiune spune că este fica Echidnei și a lui Orthos, majoritatea autorilor consideră că este fica Echidnei și a lui Typhon, soră a lui Cerber și a Hidrei. Zărirea Himerei era considerată de rău augur. Monstrul grecesc apărea de obicei înainte de producerea unor dezastre, cum ar fi: naufragii, furtuni violente și erupții vulcanice. Vergilius plasează Himera la porțile lui Hades împreună cu alți frați de-a ei și a altor creaturi
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
fica Echidnei și a lui Typhon, soră a lui Cerber și a Hidrei. Zărirea Himerei era considerată de rău augur. Monstrul grecesc apărea de obicei înainte de producerea unor dezastre, cum ar fi: naufragii, furtuni violente și erupții vulcanice. Vergilius plasează Himera la porțile lui Hades împreună cu alți frați de-a ei și a altor creaturi monstruoase. Tărâmul regelui Iobates, Licia, era terorizat de către Himeră. Acesta îi ordonă lui Belerofon să o ucidă. Autorul cărții "Bibliotheca" descrie moartea ei astfel "„Belerefon a
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
de obicei înainte de producerea unor dezastre, cum ar fi: naufragii, furtuni violente și erupții vulcanice. Vergilius plasează Himera la porțile lui Hades împreună cu alți frați de-a ei și a altor creaturi monstruoase. Tărâmul regelui Iobates, Licia, era terorizat de către Himeră. Acesta îi ordonă lui Belerofon să o ucidă. Autorul cărții "Bibliotheca" descrie moartea ei astfel "„Belerefon a urcat pe Pegas, calul său înaripat născut din Medusa și Poseidon, și zburând sus în aer a doborât Himera folosind arcul și săgețile
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
Licia, era terorizat de către Himeră. Acesta îi ordonă lui Belerofon să o ucidă. Autorul cărții "Bibliotheca" descrie moartea ei astfel "„Belerefon a urcat pe Pegas, calul său înaripat născut din Medusa și Poseidon, și zburând sus în aer a doborât Himera folosind arcul și săgețile sale”". Al. Mitru descrie cum Belerofon, sfătuit de Atena, aruncă țepușe de plumb în gurile Himerei, plumbul se topește datorită focului himerei și astfel o ucide pe bestie. Originea acestui monstru poate fi atribuită vulcanulului cu
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]