KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...74 >

1,846 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

mi-a Înmânat propriul meu card de identificare, pe care se afla o poză despre care nu-mi aminteam să mi-o fi făcut. — A fost făcută de camerele de supraveghere, mi-a explicat ea când a văzut că mă holbez la poză. Sunt peste tot Împrejurul nostru, ca să știi și tu. Au fost mari probleme cu angajați care au șterpelit diverse chestii, haine și bijuterii pregătite pentru ședințele cu fotomodele, se pare că unii curieri și uneori chiar și unii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În loc de asta, el mi-a oferit o caserolă gigantică cu Supă - cremă de moluște New England și a declarat cu mândrie că fusese preparată cu smântână grasă. Trei oameni care așteptau la rând la Verdețuri s-au Întors să se holbeze la noi. Singurul obstacol care Îmi rămăsese de ocolit era mulțimea care se adunase la raionul bucătarului-șef al sălii, unde un alt bucătar, aflat În vizită, Îmbrăcat În alb imaculat, rânduia niște bucăți mari de sashimi pentru ceea ce părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
jos, s-a retras de lângă biroul meu și s-a Îndepărtat pur și simplu, În timp ce eu mă poticnisem În mijlocul frazei. Am simțit cum mă Îmbujorez din cauza unui amestec de confuzie, durere și umilință, iar faptul că simțeam cum Emily se holbează la mine nu-mi era de nici un folos. Mi-am ridicat fața stacojie spre Emily și mi-am dat seama că, Într-adevăr, se holba la mine. — Buletinul e la zi? a Întrebat Miranda, fără a se adresa cuiva anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
din cauza unui amestec de confuzie, durere și umilință, iar faptul că simțeam cum Emily se holbează la mine nu-mi era de nici un folos. Mi-am ridicat fața stacojie spre Emily și mi-am dat seama că, Într-adevăr, se holba la mine. — Buletinul e la zi? a Întrebat Miranda, fără a se adresa cuiva anume, În timp ce intra În biroul ei, Îndreptându-se, spre satisfacția mea, drept spre măsuța unde Îi aranjasem ziarele. — Da, Miranda. Poftim, a zis Emily cu mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
din care nu ai vrea, de fapt, să faci parte. Din perspectiva ta prezentă, pare ceva plăcut, am gândit eu, dar te-ai pomeni vârâtă până peste cap În ceva din care n-ai mai putea ieși. Dar m-am holbat, totuși, la mâna mea, Încercând să-mi reamintesc fiecare amănunt În legătură cu felul În care el mi-o sărutase, după care am vârât mâna cea păcătoasă În poșetă și am scos de acolo mobilul. Am format numărul lui Alex și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
hol, Pedro, băiatul cu pronunțat accent mexican care livra mâncarea de la Mangia, stătea la palavre În spaniolă cu Eduardo lângă lift. — Hei, iat-o și pe fătuca noastră, a zis Pedro și câțiva care se-nvârteau pe-acolo s-au holbat la noi. Am adus totul, ca de obicei: slănină, cârnați și un soi scârbos de cașcaval. Ai comandat un singur mic dejun astăzi! Nu știu cum mănânci toate porcăriile astea și rămâi atât de subțire, fetiță dragă. M-am stăpânit să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
O să fie probabil săptămâna cea mai grea, pentru că are nevoie de mult ajutor când e plecată. O să te sune foarte des. — O, ce bine, am zis eu, iar ea și-a dat ochii peste cap. Am dormit cu ochii deschiși, holbați la ecranul gol al calculatorului, până când biroul a Început să se umple și am avut la cine să mă holbez. Ora zece dimineața a adus cu sine primii Tocători, sorbitul discret al cafelelor fără frișcă și cu lapte degresat, având

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
des. — O, ce bine, am zis eu, iar ea și-a dat ochii peste cap. Am dormit cu ochii deschiși, holbați la ecranul gol al calculatorului, până când biroul a Început să se umple și am avut la cine să mă holbez. Ora zece dimineața a adus cu sine primii Tocători, sorbitul discret al cafelelor fără frișcă și cu lapte degresat, având rolul de a trata mahmureala cauzată de șampania băută În seara precedentă. James a trecut pe la biroul meu, cum făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pantofii sau gențile aflate În partea din spate - ducând rafturile pe hol. Încă nu văzusem nici un vizitator al etajul nostru - fie el redactor, sau prieten al cuiva, sau curier, sau stilist - care să nu se oprească și să nu se holbeze la rafturile Înșirate pe hol. Uneori lucrurile erau aranjate În ordinea În care fuseseră utilizate la ședințele foto (Sydney, Santa Barbaraă, alteori pe sortimente de articole vestimentare (bikini, costume etcă, dar În mare parte păreau un amalgam de haine extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
aranjate În ordinea În care fuseseră utilizate la ședințele foto (Sydney, Santa Barbaraă, alteori pe sortimente de articole vestimentare (bikini, costume etcă, dar În mare parte păreau un amalgam de haine extrem de scumpe. Și, deși toată lumea se oprea și se holba și pipăia cașmirurile moi ca untul și rochiile de seară brodate În desene nemaipomenit de sofisticate, Tocătorii erau cei care se foiau cel mai mult În jurul hainelor „lor“ și ofereau comentarii constant, neîncetat cu privire la fiecare articol În parte. — Maggie Rizer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cea mai bună prietenă a mea... — OK, OK, liniștește‑te. Se vedea clar că Îl amuza povestea: S‑a dus În oraș aseară cu un tip căruia Îi spunea Băiatul‑Cu‑Inel‑În‑Limbă - știi cine e ăsta? M‑am holbat la el. — În fine, s‑au dus Împreună la restaurant, iar Băiatul‑Cu‑Inel‑În‑Limbă tocmai o conducea acasă, când ei i s‑a părut o idee bună să se despoaie chiar acolo, pe stradă, lângă restaurant. Așa era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
la petrecere. Am avut din nou senzația ciudată că aș fi În stare să rămân ore Întregi, chiar zile Întregi În stare de transă, privind cum Își dă la o parte bucla aceea unică, adorabilă de pe chipul perfect. În timp ce mă holbam la Lily și la el am devenit vag conștientă de faptul că ar trebui să spun și eu ceva, dar ei păreau să se descurce foarte bine. — Lily, i‑a răsucit Christian numele În jurul limbii. Lily. Grozav nume. Aproape la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
găsesc eu o rochie și tot ce‑ți mai trebuie pentru diseară. Nu‑ți face griji. Ne descurcăm noi. A Început să formeze cu iuțeală numere de telefon și să șoptească instrucțiuni care păreau extrem de urgente. Eu am rămas acolo holbându‑mă la ea, dar ea a fluturat o mână În direcția mea, fără a ridica Însă privirea, și așa am revenit la realitate. — Du‑te, a șoptit ea și s‑a uitat la mine cu o rară expresie de simpatie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ridicat În capul oaselor, fără măcar să‑și dea seama că rămăsese goală pușcă. Alex și cu mine ne‑am Întors instinctiv privirile În timp ce ea și‑a adunat, șocată, pătura pe ea, dar Băiatul Ciudățoi a rânjit lasciv și s‑a holbat pofticios la sânii ei. — Iubito, vrei să spui că acu’ nu‑ți mai aduci aminte cine sunt? a Întrebat el, iar accentul lui australian mi se părea din ce În ce mai puțin adorabil. Ai știut foarte bine cine sunt azi‑noapte. S‑a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
unei fete atât de drăguțe și m‑am rugat să nu Înceapă să plângă. Însă, În loc de asta, ea a Întors spre mine ochii aceia mari, nevinovați și a declarat pe șleau: — Șefa ta e cea mai mare scârbă. M‑am holbat la ea o clipă, după care mi‑am revenit. — Nu‑i așa? am zis eu și am izbucnit amândouă În râs. Ce am de făcut? Miranda o să‑mi remarce prezența În vreo zece secunde, așa că ar trebui să par că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a privi În vreo direcția anume, doar folosirea numelui meu indicând faptul că mi se adresase. — Ăă, da, m‑am ocupat de asta, am răspuns eu, abținându‑mă cu greu să o salut, și mi‑am dat seama că mă holbez la ea. Acum o să stau câteva minute pe aici, ca să mă asigur că totul e În ordine. S‑a uitat la mine ca pentru a‑mi spune Sigur că o să stai, idioato, iar eu m‑am străduit să Îmi Întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
m‑au pregătit pe mine, și i‑a găsit În cele din urmă În rubricile mondene ale ziarelor din propriile lor orașe, sau pe diverse pagini de web ale companiilor lor, dar a fost extrem de enervant. Ilana continua să se holbeze la mine. Cred că pe undeva, În adâncul minții mele, realizam că vorbesc ca un robot, dar nu mă puteam opri. Șocul ei mă făcea doar să mă simt mai prost. — E doar un cuplu pe care nu l‑am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și doamnă Wilkinson, vă mulțumesc foarte mult că ați venit În seara aceasta. Vă rog să‑mi permiteți să vă iau haina. Iar Ilana vă va conduce În atrium, unde se servesc cocktailurile. Speram că voi reuși să nu mă holbez În timpul monologului, dar spectacolul era de‑a dreptul atroce. Văzusem femei Îmbrăcate ca prostituatele, și bărbați Îmbrăcați ca femeile, și fotomodele Îmbrăcate cu mai nimic la petrecerile Mirandei, dar nu văzusem În viața mea oameni Îmbrăcați În halul ăsta. Știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
răspunsese din nou la telefon: „Unde sunteți, fetelor???“ Mesajele panicate ziceau, unul după altul: „Răspunde chiar ea la telefon!!!!“ Am murmurat ceva cum că și mie mi se Închidea uneori telefonul În nas, dar Miranda Își pierduse deja interesul. Se holba nu la mine, ci la caserola mea cu supă. Câțiva stropi din lichidul verzui Începuseră să se prelingă pe margine. Și‑a Întors privirea, plină de dezgust, atunci când a realizat că nu numai că aveam În mână ceva comestibil, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dre‑ah, avem o problemă foarte serioasă aici. Tu ai o problemă foarte serioasă. Tocmai am primit un telefon de la domnul Tomlinson. Se pare că Annabelle i‑a adus la cunoștință faptul că pașaportul gemenelor a expirat săptămâna trecută. Se holba la mine, dar eu nu mă puteam gândi decât cum să fac să nu vomit. — Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

are nimic de adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți jignit direct. Mă uit În stirpea mea de țărani clococioveni, cotrobăiesc În viscerele memoriei ereditare, mă holbez la documente putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor; se strâng pe șolduri, se freacă de ele ca Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

trebuie să ne ducem la Ruginoasa, șefule, să vedem! răspunse primarul morocănos. Bine că au avut grijă să te scoale... Măi Nichifore, ia fugi tu până la curte, să iasă un argat cu căruța, ca să mergem mai repede... Cei rămași se holbau îngroziți la jăraticul uriaș, care părea a crește mereu, a se întinde și a se apropia ca un potop. Leonte Bumbu murmură, ca o explicație, că acolo sunt câteva mii de care de nutreț, afară de clădiri, afară de magazii. Pe urmă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
la ceilalți, așteptând un semn sau o poruncă mântuitoare. Apoi, pe măsură ce se înmulțeau, fețele lor se înăspreau și glasurile se îngroșau, parcă o nerăbdare stăpânită le-ar fi sugrumat sufletele. Până ce Leonte Orbișor izbucni cu necaz: ― Da noi ce ne holbăm de pomană, măi fraților?... Ori n-avem altă treabă?... Ia haidem mai sus, să vedem și noi ce mai mișcă prin sat și să nu rămânem de căruță! ― Așa-i! făcură ceilalți înviorați, ca și când le-ar fi vorbit din fundul

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
fi oferit-o să se îmbrace și se apropie de fotoliu cu brațele deschise ca la un joc de-a ascunselea. ― Nu te-apropia!... Ajutor!... Ce vrei să faci ?! țipa Nadina cu capul deasupra spetezei, urmărindu-i mișcările cu ochii holbați de spaimă. Când Petre ajunse lângă fotoliu, Nadina țâșni din ascunzătoare să treacă spre ușa vestibulului și pe acolo afară. Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. ― Lasă-mă!... Ajutor! Petre o ridică în sus

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau decât frânturi de vorbe murdare... Platamonu își rotea ochii holbați peste fețele strâmbate de furie și recunoștea țărani din Amara, din Lespezi și din Gliganu. Își opri privirea asupra lui Chirilă Păun, care era mai în față, alături de fratele învățătorului Dragoș, și-i zise cu blîndețe: ― Spune tu, Chirilă, care

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]