4,284 matches
-
expus în prezent la Viena. Așezarea s-a dezvoltat în strânsă legătură cu "Morisena" feundală (Cenad), aflată în imediata vecinătate. În diplomele regale din 1217 și 1256 este menționată cu numele de "Sân-Nicolau", după numele mănăstirii de aici care avea hramul „Sf. Nicolae”. Mai târziu a fost proprietate a episcopiei catolice de Cenad, fapt atestat de dijmele papale din anul 1334. În timpul Pașalâcului de Timișoara, la Sânnicolau Mare s-a ridicat o fortificație de pământ lângă așezarea civilă. Această cetate a
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
că în 1807, în Alcedar a fost construită o biserică din lemn, unsă cu lut și acoperită cu paie. În 1835 în sat locuiau 5 familii de țercovnici (25 bărbați și 26 femei), preot era Feropont Lujanschii. A fost construit hramul bisericii în 1875-1885 cu preotul Mihail. Biserica era construită din piatră și avea suprafața de 180 m2. De asemenea biserica a fost înregistrată la serviciul de stat pentru problemele cultelor cu numărul certificatului 563 în 1993 la 11 noiembrie. Pe
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
învîrtită cu ceapă, mărar, nucă cu zahăr, cartofi și diferite dulcețuri. În ceea ce privește alimentația de astăzi, putem spune că această a evoluat într-o măsură foarte mică. Cele mai gustoase bucate se prepară cu ocazia diferitor sărbători: de Paști, Anul Nou, Hramul satului, Crăciun nunți, cumătrii și cu alte ocazii. Se pregătesc bucate tradiționale: răcituri, miel, găină umplută, sarmale, saralii, cartofi cu carne, precum și alte feluri, intrate în obicei odată cu trecerea anilor. Pe parcursul mai multor secole pîinea era coaptă din mălai. Pe timpul
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
1971), Romică Lătărețu (acordeon) și Gogă Pițigoi (braci). Actualmente mai activează în Târgu Cărbunești formația lui Gioni Pițigoi (n. 1973), fiul lui Alită Pițigoi, viorist și solist vocal. Cu el mai cântă bateristul Marius Bălășoiu, basistul Daniel Cazacu (numai la hramuri și petreceri), iar ocazional acordeonistul Remus Lătărețu și soția sa, solista Adina Lătărețu. De asemenea, mai activează și taraful vioristului Aurel (Relu) Lătărețu (n. 1965), care mai cuprinde pe soția sa, solista Ela Lătărețu (n. 1967), pe Dumitru Pițigoi Jr.
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
, comuna Cerbăl , județul Hunedoara a fost ridicată după mijlocul secolului al XVII-lea. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. În ciuda vechimii sale și a măiestriei lucrului în lemn biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. Biserica din satul Feregi, de dimensiuni modeste, poate fi datată după mijlocul secolului al XVII-lea
Biserica de lemn din Feregi () [Corola-website/Science/321083_a_322412]
-
baștina tătâne-său. Iar casele dintâiu au fost făcute cu osteneala și cheltuiala mea, iar pe urmă le-au făcut Ianachi, cu cheltuiala și osteneala sa"". Tot ea a construit în anul 1777 și biserica din lemn a satului, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului". Vornicul Alexandru Callimachi (1781-1837), fiul lui Ioan Callimachi și al Ruxandrei Catargi, a moștenit moșia. El a îndeplinit funcțiile de căminar (1803), apoi vornic de Botoșani (1809), agă (1813), postelnic (1816-1817) și vornic al Țării de Sus
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
soția lui Ioan Callimachi, i se impunea lui Alecu Callimachi ca din veniturile rezultate din exploatarea moșiei să construiască o capelă "„spre pomenirea mea și a răposatului meu soț și a tot neamului nostru din satul Stâncești unde se prăznuiește hramul Adormirea Maicii Domnului și unde sunt îngropați răposații tatăl și bunicul său”". Vornicul Alexandru Callimachi a îndeplinit voința mamei sale Ruxandra și a construit pe moșia sa o capelă, având și un cavou pentru înmormântarea membrilor familiei. Capela se afla
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
are grosimea de 0,70 m. Pereții interiori ai bisericii au fost zugrăviți și pictați în anul 1900 de către un pictor necunoscut. La intrarea în pronaos, într-o nișă aflată deasupra ușii, este zugrăvită în ulei icoana „Sf. Teodor Sicheotul” (hramul bisericii) și pisania în care se menționează restaurării bisericii. Partea de sus a pereților este zugrăvită în ulei cu chenare artistice decorative. Pe bolta naosului sunt pictați cei patru evangheliști (în medalioane) și Cina cea de taină, pe frontalul de
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
Domnescul hrisov, din anul 1837 no 126 ”. Schitul a fost închinat, Mânăstirii Neamț, slujită pe atunci de călugari greci, de unde și faptul că, la schitul Orgoieștii Noi, au slujit tot calugări greci. Construirea Bisericii „unde se cinstește și se prăznuiește hramul celui dintre sfinți Parintelui Nostru Neculai Arhiepiscopul Miralichiei făcător de minuni” a început în anul 1792 și a durat mai multi ani. Are o arhitectonică deosebită: înaltă, în formă de cruce, cu trei turle, în interior cu absidii laterale după
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Inscripția conduce la presupunerea că acest clopot ar fi fost adus de la biserica din Bogdănești. Pe clopotul mare al bisericii este scris ; „"Acest clopot s-au făcut prin osârdia și cheltuiala ieros(hi) monah Teodor proin nacealnic schitului Orgoieștii noi, hramul Sfântului Neculai. Teodor Maricaș, Ion Lazăr maistr(u) t(urnător) a clopotariu. 1840"”. La circa 20 metri est, de biserica schitului a existat un paraclis care, a fost demolat în prima jumătate a anilor 1800. În locul acestuia s-a început
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Ghe.) la o adâncime de 0,60 m se găsesc nenumărate cioburi de ceramică arsă; zona are nevoie de studiu pentru a cataloga și data perioada și cultura acestor fragmente care prin prezența lor dovedesc importanța acestui sat. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1813) a fost mai întâi mănăstire sau schit (1700) după care la începutul sec. IX a fost ctitorită din piatră de la cariera din satul Straja cu ziduri groase de aproximativ 1 m. și cu clopotniță centrală. Pisania
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi din Iași este o biserică ortodoxă din municipiul Iași, care a fost construită în anul 1800 de către boierul Iordachi Lozonschi și soția sa, Ecaterina, pe locul unei biserici mai vechi cu același hram. Lăcașul de cult este situat în centrul orașului Iași, pe str. Cloșca nr. 2, în apropierea clădirii Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”. Ea are două hramuri: Sfântul Gheorghe (23 aprilie) și „Sf. Ecaterina” (25 noiembrie). Biserica „Sf. Gheorghe” și
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
Lozonschi și soția sa, Ecaterina, pe locul unei biserici mai vechi cu același hram. Lăcașul de cult este situat în centrul orașului Iași, pe str. Cloșca nr. 2, în apropierea clădirii Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”. Ea are două hramuri: Sfântul Gheorghe (23 aprilie) și „Sf. Ecaterina” (25 noiembrie). Biserica „Sf. Gheorghe” și „Sf. Ecaterina” Lozonschi din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Biserica actuală a fost zidită
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
25 noiembrie). Biserica „Sf. Gheorghe” și „Sf. Ecaterina” Lozonschi din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Biserica actuală a fost zidită pe locul unei biserici de lemn cu hramul „Sf. Gheorghe”, datând din secolul al XVI-lea. Existența ei pe acest loc este atestată de mai multe mărturii scrise, cea mai veche din 18 martie 1615 când "popa Mirăuța de la Svetii Gheorghe" apare ca martor într-un document. Nu
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
Iftimi contrazice teoria că acest lăcaș de cult ar fi fost Biserica Doamnei, el explicând această confuzie prin faptul că, o lungă perioadă, Biserica Doamnei (astăzi dispărută) din incinta Curții Domnești a fost singurul lăcaș de cult din Iași cu hramul Sf. Gheorghe, iar unul din preoții care au slujit acolo a fost menționat în documente ca având casa lângă Biserica Lozonschi. Conform unui document din anul 7215 (1707), citat de preotul Neculai Vereanu, paroh al Bisericii Talpalari, în broșura "Istoricul
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
Iordache Lozonschi, descendent al pârcălabului Gheorghe Izlozeanul, a reconstruit lăcașul de cult din piatră. Anul construirii actualei biserici este anul 1800, după cum atestă pisania amplasată pe fațada sudică a edificiului. Cu acest prilej, s-a adăugat și un al doilea hram, cel al Sfintei Ecaterina, după numele soției ctitorului. De atunci, biserica este cunoscută sub denumirea de Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi. În dreapta intrării în biserică se află o pisanie în limba română cu caractere slavone, având următorul cuprins: "Cu agiutoriul lui
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
cunoscută sub denumirea de Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi. În dreapta intrării în biserică se află o pisanie în limba română cu caractere slavone, având următorul cuprins: "Cu agiutoriul lui Dumnezău ziditoriul a toate sau făcut această sfântă bisărică unde să prăznuiești hramul marilor mucenici Georgie și Ecaterina de robul său Iordachi Lozănschi pentru sufletul său (ș)i a soțiii sale Ecaterina și fiii săi (ș)i a tot niiamul și a tuturor pravoslavnicilor creștini amin: 7308 1800 Calfa Canilii". La începutul secolului
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
biserică: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn (gospodar) al Țării Moldovenești, fiul lui Bogdan Voievod, cu Doamna sa Maria, fiica lui Radu Voievod și cu preaiubitul lor fiu Bogdan Voievod, au zidit casa (hramul) aceasta întru numele înălțării cinstitei și de viață dătătoare cruci; și s-a început în anul 7008 (=1500) și s-a sfârșit în anul 7010 (=1502), iar al domniei sale anul patruzeci și șaselea curgător, luna septembrie 14"". Dedesubtul pisaniei, s-
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
tradiția armeană menționează drept ctitori pe trei frați (Hagop, Auxent și Grigor). Aceștia au cumpărat acest loc în anul 1606 și ar fi construit: primul, capela „Sf. Hagop (Iacob)” aflată în clădirea de pe latura de vest, al doilea biserica cu hramul Sfântului Auxentie și al treilea capela cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul din turnul-clopotniță. În secolul al XVII-lea, în clădirea de pe latura de vest a mănăstirii s-a aflat reședința episcopului armean din Moldova. Episcopul Hazar din Pápert a copiat
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
Hagop, Auxent și Grigor). Aceștia au cumpărat acest loc în anul 1606 și ar fi construit: primul, capela „Sf. Hagop (Iacob)” aflată în clădirea de pe latura de vest, al doilea biserica cu hramul Sfântului Auxentie și al treilea capela cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul din turnul-clopotniță. În secolul al XVII-lea, în clădirea de pe latura de vest a mănăstirii s-a aflat reședința episcopului armean din Moldova. Episcopul Hazar din Pápert a copiat o Evanghelie în 1624 pe care a făcut
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
a fost închisă. La parter se află un gang boltit prin care se intra în mănăstire. Urcând niște scări în spirală din interiorul curții și mergând printr-un coridor se putea ajunge la primul etaj unde era un paraclis cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul. Încăperea de la etajul al doilea avea rol de clopotniță și de loc de strajă. Turnul-clopotniță este asemănător cu alte turnuri de mănăstire din acea epoca, bunăoară cu cel de la Mănăstirea Dragomirna, iar decorația lui este incomparabil mai
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
șareta. Cea mai apropiată gară este cea de la Drăgășani la circa 25 km de centrul comunei. Ca monumente pot fi amintite bisericile din satele comunei, majoritatea ctitorii ale începutului de veac al XIX-lea, remarcându-se biserica din Alunișul, cu hramul "Cuvioasa Parascheva", ctitorie din anii 1812-1813 a logofătului Ștefan Bellu. Ilie Popescu-Spineni (n.14 octombrie 1894, Cuza-Vodă, j. Olt - d. 29 septembrie 1964, București), reputat profesor de drept, membru al "Societății Regale de Geografie" și al Societății "Histoire du Droit
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
pe la 1725, de boierul Lupu Dencu și de răzeși din comuna Cobalca (acum Codreanca), care au construit o biserică de lemn, pentru a-i ascunde pe creștinii din apropiere de invaziile tătarilor. În 1846, pe locul bisericii de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construită una de piatră, sub cârmuirea egumenului ieromonah Victor, cu bani adunați de la creștini. A doua biserică, cu hramul Sfântul Nicolae, a fost construită în 1840, în stil moldovenesc, cu ajutorul unor creștini și în mare
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
ascunde pe creștinii din apropiere de invaziile tătarilor. În 1846, pe locul bisericii de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construită una de piatră, sub cârmuirea egumenului ieromonah Victor, cu bani adunați de la creștini. A doua biserică, cu hramul Sfântul Nicolae, a fost construită în 1840, în stil moldovenesc, cu ajutorul unor creștini și în mare parte din banii donați de un negustor din Chișinău. Întâiul stareț al mănăstirii Țigănești a fost ieromonahul Samuil. El a lăsat călugarilor o diată
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
a fost câștigată de Lupu Roset, iar mănăstirea a rămas numai cu 48 desetine și 1.220 stânjeni de pământ. Egumen Irinei, 1840-1844. Egumen Victor a stărețit în anii 1844-1853. În această perioadă a început înălțarea bisericii de piatră cu hramul ,Adormirii Maicii Domnului” în anul 1846. Ieromunahul Agatanghel, 1853-1859. În vremea lui s-a încheiat construcția bisericii. Ieromonahul Vladimir, 1859. Egumenul Ghedeon a stărețit între anii 1860-1872. În vremea lui, Hristofor Carandje Iscrov și cu alți ctitori au construit biserica
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]