1,860 matches
-
mult sau mai puțin coerentă ideatic și consistentă logic. Coeziunea gramaticală este abordată ca o „conectivitate secvențială”, fiind legătura gramaticală dintre enunțuri, care asigură unitatea și continuitatea unei secvențe discursive. Coerența ca proprietate a construcțiilor discursive bine formate constituie relaționarea ideatică compatibilă între entitățile lingvistice ale acesteia, asigurându-i continuitatea și unitatea tematică; ea mai poate fi numită și „conectivitate conceptuală”. Consistența logică a unei producții discursive este asumată ca o conectivitate logică, non-contradictorie a acesteia. În timpul enunțării, locutorul este atent
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și o „coeziune tematică”, numită și coerență. Însăși discursul este definit ca „secvență continuă de propoziții sau fraze, structurată și coerentă” (BiduVrânceanu, 1997:174). 2.2. Coerența discursivă „Coerența ca proprietate a discursurilor bine formate” (Reboul, 2001:191) reprezintă relaționarea ideatică compatibilă între componentele unei secvențe discursive, asigurându-i continuitatea și unitatea ideatică, tematică. Datorită faptului că această coerență reflectă legătura ideatică, ea mai poate fi numită și „conectivitate conceptuală” (Bidu-Vrânceanu, 1997:509). Afirmam, mai sus, că unii autori consideră că
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
secvență continuă de propoziții sau fraze, structurată și coerentă” (BiduVrânceanu, 1997:174). 2.2. Coerența discursivă „Coerența ca proprietate a discursurilor bine formate” (Reboul, 2001:191) reprezintă relaționarea ideatică compatibilă între componentele unei secvențe discursive, asigurându-i continuitatea și unitatea ideatică, tematică. Datorită faptului că această coerență reflectă legătura ideatică, ea mai poate fi numită și „conectivitate conceptuală” (Bidu-Vrânceanu, 1997:509). Afirmam, mai sus, că unii autori consideră că numai prezența mărcilor de coeziune gramaticală într-un șir de enunțuri nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
BiduVrânceanu, 1997:174). 2.2. Coerența discursivă „Coerența ca proprietate a discursurilor bine formate” (Reboul, 2001:191) reprezintă relaționarea ideatică compatibilă între componentele unei secvențe discursive, asigurându-i continuitatea și unitatea ideatică, tematică. Datorită faptului că această coerență reflectă legătura ideatică, ea mai poate fi numită și „conectivitate conceptuală” (Bidu-Vrânceanu, 1997:509). Afirmam, mai sus, că unii autori consideră că numai prezența mărcilor de coeziune gramaticală într-un șir de enunțuri nu este suficientă pentru ca acesta să fie un discurs sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sus, că unii autori consideră că numai prezența mărcilor de coeziune gramaticală într-un șir de enunțuri nu este suficientă pentru ca acesta să fie un discurs sau secvență discursivă, fiind absolut necesară coerența discursivă ca și conectivitate, continuitate și unitate ideatică. Mărcile de coeziune gramaticală sunt insuficiente pentru a determina un discurs bine format deoarece - spun Reboul și Moeschler - pot fi produse șiruri de enunțuri care au mărci de coeziune gramaticală dar sunt incoerente. De exemplu: „Ion a cumpărat o vacă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
-i alunge pe ceilalți zei și să le ia locul.” (idem:191). Prin urmare, deși mărcile de coeziune gramaticală indică prezența unei secvențe discursive în cadrul unui șir de enunțuri, pentru ca aceasta să fie considerată bine formată trebuie să fie coerentă ideatic. Coerența garantează unitatea discursivă, continuitatea și integrarea progresivă a ideilor în jurul unei teme. Aceasta deoarece pe lângă “intențiile comunicative locale” pe care le are pentru fiecare dintre enunțurile pe care le produce, locutorul unui discurs are și o “intenție comunicativă globală
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
că, coerența unei succesiuni de propoziții nu este altceva decât “proiecția” pe această succesiune a unei singure propoziții, “discursul...este o lungă propoziție.” (apud E. Vasiliu, 1990:81). Discursului sau secvenței discursive îi este astfel asigurată continuitatea și globalizarea tematică, ideatică. Paul Cornea vorbește despre coerență, “ca totalitatea dependențelor logico-semantice subiacente textului de suprafață” (1998:37). Este vorba de faptul că relațiile de coerență intradiscursive reprezintă conectivitatea interpropozițională la nivelul structurii ideatice sau de adâncime, conectivitatea compatibilă dintre “gândurile” enunțurilor. Pentru ca
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
discursive îi este astfel asigurată continuitatea și globalizarea tematică, ideatică. Paul Cornea vorbește despre coerență, “ca totalitatea dependențelor logico-semantice subiacente textului de suprafață” (1998:37). Este vorba de faptul că relațiile de coerență intradiscursive reprezintă conectivitatea interpropozițională la nivelul structurii ideatice sau de adâncime, conectivitatea compatibilă dintre “gândurile” enunțurilor. Pentru ca un discurs sau secvență discursivă să fie coerentă sau bine formată, trebuie să respecte o serie de reguli de coerență: Regula de relație: pentru ca o secvență să fie coerentă, trebuie ca
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ca ideile pe care le exprimă să se lege între ele. Astfel, secvența: “Alina va naște în curând, însă este bolnavă”, prezintă relații congruente, pe când secvența: “Alina va naște în curând, însă cântăreții de rap displac intelectualilor”, nu prezintă conectivitate ideatică. Regula de progresie: cere ca dezvoltarea unei secvențe discursive coerente să fie însoțită de un aport ideatic mereu înnoit. Secvența: “Văduvele nu primesc decât jumătate din pensia răposatului soț. Femeile necăsătorite percep o pensie egală cu jumătatea celei pe care
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
curând, însă este bolnavă”, prezintă relații congruente, pe când secvența: “Alina va naște în curând, însă cântăreții de rap displac intelectualilor”, nu prezintă conectivitate ideatică. Regula de progresie: cere ca dezvoltarea unei secvențe discursive coerente să fie însoțită de un aport ideatic mereu înnoit. Secvența: “Văduvele nu primesc decât jumătate din pensia răposatului soț. Femeile necăsătorite percep o pensie egală cu jumătatea celei pe care o primea soțul lor defunct. Ele nu au decât cincizeci la sută din indemnizația pe care o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cât pentru a o transforma, a acționa asupra ei prin intermediul interlocutorului. Vorbirea (scrierea) fiind o formă a comportamentului uman, noi avem putința ca, prin limbaj, acționând asupra „lumii psiho-comportamentale” a interlocutorului, să acționăm, indirect, asupra lumii reale, exterioare. Modificând „lumea ideatică” a interlocutorului prin limbaj, transformăm lumea reală prin interlocutor. Spre exemplu, spunând interlocutorului: „Închide, te rog, ușa!”, vom transforma mediul înconjurător („de la ușa deschisă la ușa închisă”) fără ca locutorul să se deplaseze și să facă el însuși acest lucru. Sunt
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
politic este evidentă, în măsura în care și filosoful și politicianul sunt, în bună măsură, întemeietorii unei lumi. În spațiul politic însă, noua lume este modelată potrivit valorilor ideologice pe care le împărtășește locutorul, în vreme ce în cadrul discursului filosofic, conflictul este doar la nivel ideatic: "Fie că este de natură justificativă (demonstrativ-argumentativă), fie că e de natură constructivă (speculativ-abstractă), discursul filosofic își propune să aducă în fața receptorului o "ordine a lumii", fie o ordine reală a lumii, pe care o justifică și o întemeiază, fie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constrângerile la nivelul modalităților de expresie și al conținuturilor vehiculate sunt rezultatul dimensiunii pragmatice a comunicării. Performate între o serie de libertăți și de restricții tematice și de expresie, discursul politic și cel jurnalistic își dovedesc înrudirea sub raportul construcției ideatice pe care o implică și prin suscitarea unui comportament specific la nivelul receptării. Natura politică a limbajului publicisticii eminesciene este susținută atât de criteriul conținutului (este politic limbajul care tratează subiecte politice) și al emițătorului (persoana care utilizează limbajul politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care diferiți teoreticieni au "încărcat" semantic conceptul, dar pentru a ne putea stabili propriile puncte de plecare în analiza fenomenului, este necesară aprofundarea perspectivelor postmodernismului. Modul de raportare la acest curent ne va da și importante sugestii în ceea ce privește conținutul său ideatic, temele fondatoare și eventualele contradicții interne. Evident, intențiile nu vor putea fi exhaustive, mai ales că despre postmodernism se spune că există, în fapt, atâtea postmodernisme câți autori au discutat despre el sau au scris în spiritul său, ci ele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că o astfel de ordine ar putea fi realizată"96. Tocmai deoarece controversele legate de postmodernism continuă să existe și să suscite vii dezbateri, indicarea unor trăsături simptomatologice fenomenului reprezintă un mijloc important de a ne apropia de conținutul său ideatic. Demarcațiile care ne vor ajuta să creionăm fenomenul postmodern constituie deja locuri comune ale dezbaterii; astfel, poate cea mai cunoscută problematică discutată este cea a relației dintre modernism și postmodernism, respectiv modernitate versus postmodernitate. Accentul pus pe prefixul "post-" transmite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care ar putea fi contrare înțelesurilor de suprafață, căutarea diverselor fisuri discursive, a simptomelor și privilegierilor conceptuale (care sunt, de altfel, procedee împrumutate din critica poststructuralistă, așa cum observa și Peter Barry) sunt câteva exemple ale utilizării conținutului retoric împotriva conținutului ideatic manifest. Mai mult decât atât, indistincția filosofie literatură s-ar baza și pe imposibilitatea de a delimita între o utilizare "normală" a limbii și una "neobișnuită", "deviantă". Scrierile lui Roman Jakobson sau ale lui Mary L. Pratt atestă dificultățile conceptualizării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
demers de acest tip este supus într-o anumită măsură eșecului. Cu toate acestea, atmosfera culturală generală în care un autor și-a conceput opera, chiar dacă aceasta va ajunge să fie originală și să combată orice formă inițială a uceniciei ideatice, poate constitui o matrice istorică folositoare interpretării. 4.3. De la modernism la postmodernism Opera lui Jean Baudrillard nu are forma unei tratări unitare a unor teme, fiind de multe ori pusă sub semnul "antiteoriei" și cunoscând multiple nuanțări, repudieri sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
neutru al cercetătorului modern, ci intervine constant în textura discursivă a lucrărilor sale pentru a le transforma în scene ale enunțării postmoderne. Mai mult decât atât, ultimele sale texte conțin reluări obsesive ale unor subiecte, pastișe ale scrierilor anterioare, "mixaje" ideatice ce vor să transpună în spațiul discursului sentimentul vitezei, devenind ele însele exemple ale ideilor descrise (unii interpreți susțin că aceste texte realizează în planul discursului sentimentul de hiperrealitate, ce este exemplificat in concreto). Trebuie menționat, în același timp, că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ideea de consum. Faptul că expresii precum "societate de consum" sau "societatea spectacolului" au devenit un fel de sigle preferate ale societății contemporane îndreptățește într-o anumită măsură această ultimă idee a gânditorului francez. Societatea de consum este astfel consumată ideatic în chiar termenii săi. Perspectiva holistă asupra consumului (mai ales din lucrările mai târzii) conceput ca o mașinărie globală, ca un fel de "nebunie generală, bazată pe o dorință fără margini pentru obiecte, dorință care nu poate fi niciodată satisfăcută
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nietzschean de transmutație a tuturor valorilor la "comutația" acestora, care echivalează, de fapt, cu nediferențierea și confuzia lor. Se poate observa, și prin această temă care intervine în analiza stadială a simulacrului, modalitatea în care teoria baudrillardiană se raliază corpusului ideatic al postmodernismului, în care problematica dizolvării valorilor și a granițelor conceptuale este de acum un loc comun. Stadiul fractal al simulacrului are efecte nu doar în planul lucrurilor, al socialului sau al politicului, ci și în planul profund al organizării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursive, Turner remarcă faptul că "trăsătura poetică și frapantă a stilului lui Baudrillard nu are echivalent în științele sociale, cel puțin în context britanic"570, dar completează mai apoi că nu întotdeauna argumentele organizate în jurul procedeelor retorice au și forța ideatică dorită, unele dintre ele rămânând doar la un stadiu decorativ. Deși unele dintre ideile sale au primit critici dure, fiind catalogate drept irelevante, Rojek și Turner ridică problema academiei și a "osificării" unor tradiții de gândire, din moment ce fiind o figură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
posibilitățile de rezistență, în acest context, a curentului ca atare. Continuând în adâncime încercarea de a oferi o imagine cât mai cuprinzătoare și acurată asupra postmodernismului, modul de raportare la acest curent ne-a dat consistente sugestii în ceea ce privește conținutul său ideatic. Chiar dacă probabil, o definiție nu poate fi oferită și ar fi chiar împotriva spiritului postmodernismului, o primă metodă care ne-a stat la îndemână în vederea încadrării și descrierii sale a fost aceea a căutării diferențelor specifice față de alte curente cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un număr semnificativ de întrebări și a pus sub semnul îndoielii și criticii radicale multe dintre presupozițiile unor moduri de gândire și de teoretizare. Mai mult decât atât, deși au trecut câteva decenii bune de când a cunoscut momentul de explozie ideatică, postmodernismul continuă să suscite interesul și astfel, la fel ca vechile tipuri de filosofii, începe să se solidifice într-un corpus din ce în ce mai închegat de idei și concepte. La fel ca Andreas Huyssen, cred că indiferent de ce parte a discuției ne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Romanian postmodernism being given a series of important positionings. In the second chapter, proceeding with the attempt to provide a comprehensive and accurate interpretation of postmodernism, the manner of referring to this strand of thought revealed important suggestions about its ideatic content. A useful method concerning the integration and the description of the phenomenon under analysis consisted of identifying the specific differences compared to other strands of thought that postmodernism is related to or interconnected with. The delimitations which contributed to
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
revoltei împotriva tuturor formelor care îl încorsetează și îl oprimă pe om, cu greu își păstrează forța în angrenajul eteroclit al comunicării fără frontiere, cu atât mai mult cu cât aceasta se combină cu o arguție ce îl definește (sensibilitatea ideatică a poeziei-eseu, îi spune M.) și sfârșește în prolixitate. În schimb, Cocktail, „superromanul” în cinci sute de pagini, și el polifonic, se salvează de împotmolirea ideatică prin intervenția unei regii comic-parodice. Aceasta sparge convenția genului și, odată cu infiltrarea elementului oniric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]