3,989 matches
-
socio-economice, al vârstei sau al educației, atât timp cât cercetătorul respectă limitele focus grupurilor. Cercetătorii internaționali au realizat studii în Costa Rica, Maroc, Thailanda, India și multe alte țări și au avut experiențe pozitive. Alții au organizat focus grupuri de succes cu lucrătorii imigranți, cu rezidenții urbani, cu adolescenții, cu persoanele care suferă de psihoză, cu persoane cu deficiențe de dezvoltare și cu indieni americani - persoane cărora nu li se cere părerea prea frecvent și cărora nu li se dă ascultare. Toate aceste grupuri
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
interesant nu doar pentru oamenii de teatru, ci și pentru cititorii care n-au apucat acele vremuri, ori nu au cunoscut direct realitățile postbelice din România vestică, atît de speriată de... Est! Sau pentru cei care nu cunosc psihologia (fiziologia?) imigrantului. Pentru cei care nu cred în vorbele lui Danton: "patria nu se ia pe talpa pantofului". De la 1774 (cînd și-a descoperit primul strămoș cu numele Ternovits), pînă azi, viața excentricului histrion cuprinde secvențe atît de diferite, încît poți spune
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
d'Assyrie, Editions Christian Bourgois & Dominique de Roux, la collection 10/18, Paris, 1971, p. 50. 94 Fernando Arrabal, Le Cimetière des voitures, Christian Bourgois Editeur, Paris, 1975. 95 Claude Lévi-Strauss afirmă: "Suntem ceea ce mâncăm". "Populate la începuturile lor de imigranți europeni, Statele Unite au elaborat o American way of life care, împotriva diversității sale (sau tocmai datorită acesteia), poartă pecetea unor caractere specifice și unificatoare. Printr-un fel de mișcare inversă, America ne trimite acest sistem cultural complex ale cărui norme
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
absolut. La 24 de ani, ca tânăr delegat al studențimii socialiste argentiniene la Congresul Antifascist Internațional de la Bruxelles și destinat unei cariere ce putea ușor să se asemene cu aceea a lui Pablo Neruda, de exemplu, tânărul Sábato, fiu de imigrant italian și având în sânge simțul justiției sociale și al demnității umane care nu l-au părăsit niciodată, află de oribilele procese de epurare de la Moscova, despre cum procurorii de acolo "fabricau" crime sinistre, total inexistente, supralicitau infamia, implorând acuzarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o țară nefericită. Dar de ce nefericită? Este una din întrebările pe care i le pune Jorge Ramón Lagunas în revistă "Gaceta Literaria de La Nación"106. Pentru că s-a născut într-o țară fără istorie, spune Sábato, într-o țară de imigranți, a cărei capitala prezintă un fenomen sociologic și spiritual unic în lume, trecând în jumătate de secol de la două sute de mii de locuitori la opt milioane, creșterea această "violență", faptul că au venit sute mii de familii străine, cu speranțele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pași de dans". Este definiția pe care Sábato o consideră că și cuprinzând întreaga filosofie a tangoului, si pe care o dă cel mai cunoscut autor de tangouri, Enrique Santos Discépolo107, acestui fenomen căruia i-au dat naștere milioanele de imigranți care "s-au năpustit" asupra ținutului La Plata, regiune situată între Uruguay și Argentina, în mai puțin de o sută de ani, si care nu numai că au adus cu ei cele două atribute ale noului argentinian, resentimentul și tristețea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
111 Sunt neliniștile metafizice incluse în tangou, care reunește toată problematică existențiala a dezrădăcinatului, dar și a celui care se vede invadat de o cultură îndepărtată, necunoscută. O dată fisurata primitivă realitate hispano-americană întâlnită în regiunea La Plata prin valurile de imigranți, locuitorii au dobândit sentimentul dualității, cu toate pericolele, dar și cu avantajele ce implică această condiție: prin rădăcinile europene, sunt cultivate în noua nație valorile intrinseci ale Lumii Vechi, iar prin condiția de americani, prin folclorul întâlnit la băștinași și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Tangoul este o expresie estetică a marginalității, o expresie culturală a emigrației, a cartierelor din Montevideo, dar mai ales din Buenos Aires. Această marginalitate înseamnă portul, de unde și numele de "tango porteno" (tangoul din port). Tangoul apare într-o societate de imigranți de unde lipseau femeile, ceea ce a putut să-i determine pe bărbați să danseze singuri, ca să se antreneze, să-și pregătească momentele următoare cu dansatoarele adevărate, care erau foarte puține și de aceea și deosebit de "căutate" și care îi disprețuiau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o parte și de alta a estuarului Río de la Plata, Buenos Aires și Montevideo), tangoul este o invenție complexă, produs al unui metisaj, urmat de un melanj uman, etnic, cultural și sexual. Se naște din întâlnirea creolilor argentinieni sau uruguayeni și imigranți, cu precădere italieni, impregnați de o cultură a dansului popular, care, în Franța, în aceeași epoca, a dat la musette. Tangoul este produsul unei depășiri și integrări ale dansului de cuplu (valsul, mazurca, polka, chotisul spaniol) și ale dansurilor populare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la primii spanioli care-și regretau patria îndepărtată, la indieni, pentru că duceau dorul libertății pierdute, la gauchos, ceva mai tarziu, deplasați de civilizația europeană, exilați în propria lor țară, rememorând vârstă de aur a sălbaticei lor independente. În fine, la imigranții care tânjeau după teritoriul lor european, cu obiceiurile-i milenare, spune Sábato, conchizând că argentinianul are toate motivele să fie nostalgic. Originea etimologica a cuvântului tango, desi controversată, poartă ea însăși esență metafizicii acestui fenomen. Cert este că este folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
norocul, pe aceste imense și deșertice pământuri, cu un teren dezolant și abstract"134. Nimeni nu poate trăi fără patrie, spune Sábato, fără un pământ de care să se lege, pe care să-l iubească, să-l simtă al lui, imigranții aveau nevoie de ceva solid și drag, de care să se agațe. Oamenii aceștia, alungați de mizeria satelor italienești și spaniole, ruse, poloneze, libaneze, si care veneau plini de speranță, se confruntă cu deșertul, cu o altă formă de sărăcie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
deșertul, cu o altă formă de sărăcie, "întunecată pe deasupra de singurătate, pentru că își părăsiseră mame, logodnice, frați. Și atunci, cum să nu se nască tangoul?"135. Tipic pentru condiția omului tangoului argentinian, personajul Madariaga al lui Ibánez, unul din acei imigranți ce ocupaseră pampa, în căutarea "unor timpuri de pace, munca și îndestulare"136, spune: "Eu sunt spaniol, tu francez, Karl este german, fetele mele sunt argentiniene, bucătarul este rus, ajutorul lui e grec, infanteristul e englez, fetele de la bucătărie sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
astfel. În tangouri se vorbește întotdeauna de scurgerea timpului, tema preferată în întreaga literatura metafizica. Și despre zbuciumul sufletesc, si despre sensul existenței. Nimic nu trebuie să ne uimească însă dacă ne gândim la întâlnirea celor două singurătăți: cea a imigrantului înghesuit în suburbiile muncitorești din Buenos Aires și cea a gaucho-ului alungat de progres din pampas la oraș. Cred că din această întâlnire s-a nascut cel mai straniu cântec popular pe care l-a creat omul vreodată și care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sensul pe care îl dă acestei dicotomii Mariana Bustelo 160. Distanță față de țara Bustelo o definește fie ca rezultat al deciziei personale, fie determinată de cauze exterioare sau din ambele motive. De aceea, trebuie făcută o delimitare strictă între exilat, imigrant și emigrant. Noțiunea de imigrant se referă la condiția persoanei în țara de adopție, emigrant înseamnă, din punctul de vedere al țării de origine, plecarea spre condiții mai bune de viață, dar cu posibilitatea de întoarcere în orice moment, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acestei dicotomii Mariana Bustelo 160. Distanță față de țara Bustelo o definește fie ca rezultat al deciziei personale, fie determinată de cauze exterioare sau din ambele motive. De aceea, trebuie făcută o delimitare strictă între exilat, imigrant și emigrant. Noțiunea de imigrant se referă la condiția persoanei în țara de adopție, emigrant înseamnă, din punctul de vedere al țării de origine, plecarea spre condiții mai bune de viață, dar cu posibilitatea de întoarcere în orice moment, în timp ce exilat se referă la "a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
posibilitatea de întoarcere în orice moment, în timp ce exilat se referă la "a fi obligat" să lași totul, abandonând țară cu minimul necesar, este diferența dintre a vrea să pleci și a trebui să pleci, iar autoexilat cuprinde atât sensul de imigrant, cât și de exilat, "două rele unite" spune autoarea. Tangoul că dans este "straniu", singular în lume prin stil, introvertit și introspectiv în același timp. "Lumea bună" îl catalogase drept dans lasciv, cu vădit caracter sexual, așa cum, de fapt, orice
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de fugă sau de revoltă. Creezi ceea ce nu ai, ceea ce vrei să ai, ca obiect al dorinței și speranței noastre, ceea ce, ca o magie, ne permite sa evadam din brutală realitate cotidiană"165. Bordelul este sexul în stare pură, iar imigrantul solitar care intră într-un bordel își rezolva problema ușor, "cu tragică facilitate cu care se rezolvă acest lucru în locurile astea sinistre", spune Sábato. Nu era, deci, sexul ceea ce-l neliniștea pe imigrantul de la Buenos Aires, ci el tânjea după
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este sexul în stare pură, iar imigrantul solitar care intră într-un bordel își rezolva problema ușor, "cu tragică facilitate cu care se rezolvă acest lucru în locurile astea sinistre", spune Sábato. Nu era, deci, sexul ceea ce-l neliniștea pe imigrantul de la Buenos Aires, ci el tânjea după comunicarea cu altă ființă, după iubire, după femeia că iubita, mama, cămin, si nu prezenta, atât de pasagera, a acesteia ca obiect de desfrâu. Așa cum spun versurile unui tangou: În viața mea am avut
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu chipurile brăzdate de lacrimi, isi vedeau propriile mame, fii și frați cum se pierdeau în moarte, căci nu mai aveau să-i vadă niciodată.(...) Și, străbătând acest teribil ținut Leviatán, pe malurile călcate pentru prima dată de acei bieți imigranți, mi s-a părut că aud tânguitul bandoneonului lui Troilo: Când tristețea și tumultul din Buenos Aires/ Mă fac să mă simt și mai singur, / caut pe inserat o mahala / de unde mă uit înapoi, prin tărâmul asta de juma de secol
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
6. Cu un parcurs biografic comparativ cu cel al lui Cioran, Sábato, la șaisprezece ani, începe să intre în legătură cu grupuri anarhiste și comuniste, "pentru că nu am suportat niciodată nedreptatea socială și pentru că aveam colegi care erau fii de muncitori, de imigranți socialiști"7, cu care pierdea nopți întregi, dezbătând probleme sociale. Despre perioada să de aderare la idealurile comuniste și apoi la anarhism, aflăm de la personajele sale, printre care "analfabetul Carlucho, unul din anarhiștii aceia deosebit de buni la suflet, care mergeau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de serviciu al unei lumi în declin"29. Că și Cioran, Ernesto Sábato s-a considerat un "apatrid metafizic". Melancolia îl însoțește încă de la începutul vieții, "a supt melancolie", cum spune el însuși, pentru că "s-a nascut străin", copil de imigranți italieni ce au "metafizica în sânge" și pentru care patria este o realitate dobândită. De copil trăiește la Rojas, orășel de cinci mii de locuitori, în majoritate imigranți europeni, colonii ce au format un complex de patrii în miniatură. Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
melancolie", cum spune el însuși, pentru că "s-a nascut străin", copil de imigranți italieni ce au "metafizica în sânge" și pentru care patria este o realitate dobândită. De copil trăiește la Rojas, orășel de cinci mii de locuitori, în majoritate imigranți europeni, colonii ce au format un complex de patrii în miniatură. Sábato trăiește mai tarziu complexul psihologic și metafizic al descendentului din străini, "o creatură ciudată, căreia îi curge prin vine sânge de Genova sau Toledo, dar care și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
două forme se joacă autorul, pentru a arăta că argentinianul din Buenos Aires, deși nu e dintotdeauna pe aceste meleaguri, are nostalgia că, într-o zi, să fie definitiv, să-l transforme pe estar în ser, să nu mai fie un imigrant, să dobândească permanentă pe aceste meleaguri (explicația noastră, jocul de cuvinte părându-ni-se foarte interesant pentru explicarea metafizicii tangoului argentinian). Varianta originală este următoarea: "Queremos estar en esta tierra / y seguir en esa frontera / pară que, quizá, alguna vez
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
epuizat, drept în mijlocul unei arături, unde o ceată furioasă de ciori de câmp se năpusti asupra lui, gata să-l linșeze. Câteva clipe mai târziu, ciorile o luară la sănătoasa mai repede decât veniseră, derutate probabil de strigătele omenești ale imigrantului. După această întâmplare, nu îi lipsea nici măcar o pană. Îmi place să cred că, printre injoncțiunile salvatoare, se regăsise și celebrul refren "Omul este bun", cuvinte nu tocmai potrivite, având în vedere circumstanțele, însă care denotă o reală prezență de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
venite în special din Rusia și din Europa centrală și de est, au ridicat populația evreiască din zonă până la sfârșitul celui de al doilea război mondial la cca. 510.000 persoane, față de 1.150.000 arabi palestinieni. Sosirea constantă a imigranților evrei fugind de ascensiunea nazismului din Europa, a determinat încă din perioada interbelică o crispare a populației arabe autohtone, care nu accepta politica acaparării/cumpărării treptate de terenuri pe care o practicau în Palestina organizațiile ebraice, contribuind la cristalizarea primelor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]