2,838 matches
-
trai Împreună de care uneori ți-este rușine chiar de tine Însuți, ba chiar și de nevastă-ta cea veche sau de femeia din casă obișnuită a-ți spăla izmenele de toate necură țeniile și slăbiciunile acestui trup plin de imperfecții?... Cum? Carevasăzică, să n-aibă nici un sentiment contradictoriu În el acest actor deprins cu toate rolurile, desigur, dar totuși bărbat, un bărbat părăsit de femeia lui cu care stă Însă În aceeași casă, deși ea În pat cu altul, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a încasat un unu. În pauză chiar m-au servit cu mere și cu biscuiți Eugenia, voiau nu atât să mă consoleze, cât să-și manifeste recunoștința fiindcă, în sfârșit, nu-i mai complexam, mă dovedeam și eu un ins imperfect, ca ei, ceea ce era mișto, le venea apa la moară. A treia boacănă a fost că, târziu (era deja începutul lui noiembrie, dăduse bruma, ba într-o dimineață chiar se formase o pojghiță subțire de gheață pe bălțile de la marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Pliniu cel Bătrân). Trezvie: o stare sufletească specială, în care îți dai seama ce se întâmplă cu tine și devii conștient de legătura pe care o ai cu Dumnezeu (Părintele Teofil de la Sâmbăta). Deocamdată, pentru mine, singura stare de trezvie imperfectă care-mi este accesibilă este insomnia. Îmi aduc aminte cu nostalgie de corespondența aproape săptămânală pe care o întrețineam cu tatăl meu atunci când eram la Geneva. Sentimentul acut de trecere a timpului, al înstrăinării și îndepărtării era provocat cel mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iubesc Geneva atât de mult tocmai datorită faptului că am trăit în interiorul limbii franceze care se vorbește în acest oraș. Am fost o parte a unui trup viu, organic, unit prin această limbă, pe care o practicam în felul meu imperfect zi de zi, nu doar pentru câteva ore în bibliotecă. 25 iulie 2005, București Reîntoarcerea în România, după luni bune petrecute în Canada și Elveția, moment pe care îl așteptam de multă vreme. Teamă amestecată cu speranță. Primele impresii sunt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai interesează altceva. Mă Întreb cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges, de forma unei biblioteci absurde, Biblioteca Babei (tot Borges Își Închipuia Paradisul ca o bibliotecă imensă!) unde oamenii, „bibliotecari imperfecți”, se Încrucișează tăcuți, se ceartă, se omoară sau Înnebunesc nesuportînd ideea că Într-unui din hexagoanele fără număr se află cartea pe care o caută și n-o vor găsi... Dar poate că aceste Întrebări, fără sens În lumina ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ipoteză este un loc comun marxist : cantitatea trece în calitate. Nu cred că este așa : din ce cantitate au ieșit Griffith, Eisenstein, Murnau, Dreyer... ? Exemplele pe care le-am dat, de cinema intelectualmente pasionant (Bergman, von Trier, Godard), sunt poate „imperfecte” pentru demonstrația pe care voiam s-o fac : ei sunt doar autorii de care m-am ocupat în ceea ce s-ar putea numi „studii”, „eseuri” (spre deosebire de cronica propriu-zisă) ; ce spuneți despre Bergman e just, primele lui 10-12 filme nu sunt
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
preferat adică filmul . Invers decât în Hamlet unde teatrul-în-teatru scotea la iveală tocmai adevărul disimulat , filmul în film din Reconstituirea este minciună revelată, simulacru deconstruit : nu doar că oamenii puși în fața camerei de filmat își pierd spontaneitatea, produc o realitate imperfectă etc., dar simplul fapt de a-i împinge într-un act de manipulare, de real regizat, dezvăluie resorturile complice ale imaginii cu cel care o pune pe peliculă. Imaginea este un fapt de putere, iar pentru ca aceasta să fie etic-corectă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se află pe birou, în fața mea; o contemplu îndelung, o iau în mână, o cântăresc și o pipăi. Nu s-a schimbat deloc din vremea copilăriei: compactă, dură, lucioasă, netedă ca o piatră vegetală, maroniu-roșcată, având „la bază” un cerculeț imperfect de culoare cafeniu-alburie. Ce mister ascunde acest fruct ciudat și simpatic în care s-a concentrat, s-a solidificat o parte din trecutul meu? Am s-o păstrez, castana aceasta, culeasă de pe asfaltul Căii Victoriei, care mă face să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pescuiască (adică să ucidă în chinuri). Oare nu tocmai ca să evite cruzimea acestei operații a săvârșit El miracolul înmulțirii pâinilor și a peștilor? * Dacă poruncile divine ar fi fost împlinite n-ar mai fi trebuit inventate drepturile omului, nu doar imperfecte, ca orice lucrare omenească, dar lăsând pe deasupra și o portiță deschisă libertății negative, diabolice. * Democrație? Unde se vorbește în Biblie despre democrație? Coloana vertebrală de aur a Cărților Sfinte o constituie ierarhia. Cea stabilită de Dumnezeu, nu de oameni. * „Quelle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și cu desăvârșire liber, fără a fi un bogătaș, e, firește, dacă nu propriu-zis strâmtorat, în tot cazul constrâns la o rezonabilă cumpătare, fără a-și refuza totuși agrementele vieții. În primele scrisori către Acterian, pe lângă engleză, Craig recurge (cam imperfect, de altminteri) la germană, italiană și franceză, combinându-le chiar și în câte o singură frază ; acest plurilingvism fantezist și amuzant (după cum fantezistă și amuzantă e și grafia în pagină) e a unui spirit fantasc și funciarmente bine dispus. Buna
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
stabili teze practic contestabile, dar filozofic fecunde, în mod obișnuit atribuite lui Socrate de către Platon, cum este cea că prietenia (philia, aproape identică la el cu eros) ar fi năzuința unilaterală a neîmplinitului către împlinire și că deci numai ființa imperfectă iubește, cea perfectă rămânând impasibilă (teză de altminteri amendată foarte subtil chiar de Platon la finele dialogului). Cu toate arguțiile acestea, nu rareori iritante, dar și stimulatoare pentru inteligență, Platon deduce în Lysis, într-o extrem de frumoasă și subtilă viziune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și experiență umană, care nu sunt mult prea multe din antichitate până azi, între ele figurând, ca să menționăm încă un titlu românesc, și Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt. Regele Mihai e astăzi prea puțin și mai cu seamă foarte imperfect cunoscut. Dar cei cât de cât informați, și cele poate câteva mii de oameni de bună credință care își mai amintesc au despre el o imagine simplificată și sumară, chiar dacă favorabilă. Românii aceștia, deci ̀ în principal oameni ̀ în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
neantul. Soții Smith, soții Martin nu sunt cupluri adevărate, sunt doar ceva bizar, ceva ciudat, niște coincidențe. Cum spune Marin Preda în fraza finală a ultimului său roman, „dacă dragoste nu e, nimic nu e !”. În Regele moare, dragostea e imperfectă, mai exact disparentă, agonizantă, dar există. Vulnerabilitatea înseamnă realitate vie, existență, fragilă, e adevărat, dar vie. Nu putem iubi decât ce e viu, adică vulnerabil, destinat să moară. În filmul lui Tarkovsky, Stalker, la un moment dat personajul principal spune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
antume, există și în „neptunic”. Mediația pe care o efectuează cizelarea expresiei, „arta” deci, îndepărtându-se de stadiul prim al „inspirației”, îl ocultează, fără a-i diminua câtuși de puțin esența. De aceea el e poate mai sesizabil în formele imperfecte din postume, fie ele neptunice ori plutonice ; plutonicul însă, chiar și cel din antume, e „mai ontic” prin natura sa. I. Negoițescu, prin așezarea sa „existențială” exclusiv plutonică din postume, se află mai aproape de centrul ontic al poeziei eminesciene, de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o zeflemea care vine din „fondul sănătos și adânc al poporului”. Superficialitatea nu ține de „suprafață”, ci de imperfecta funcționare a inteligenței, iar a disprețui „suprafața” e un simptom de cumplită superficialitate. Nietzsche spune, într-un loc : „Die Griechen waren oberflächlich aus Tiefe”, iar Valéry afirmă că ceea ce are omul mai profund este epiderma. Meditați asupra acestui gând și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acesta din urmă nefiind de fapt neglijență, ci adecvata tratare dezinvoltă și sumară cuvenită planurilor secundare, tratare ce echilibrează și menține economia corectă a compoziției. E interesant și revelatoriu faptul că poetul și-a intitulat ultimele două cărți antume Operele imperfecte și Noduri și semne (aceasta neînsemnând desigur că penultima ar fi secundară iar ultima esențială, dar cele două titluri au împreună un sens proclamator în ordinea unei arte poetice declarate post-factum). Din primele poeme, versurile lui Nichita Stănescu au un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vulnerabil, că ești rănit de viață și că din pricină că nu poți trăi precum ceilalți oameni, atunci în loc de a trăi trebuie să te apuci să exersezi arta scrisului. Numai atunci mi se pare că apare și o anumită iubire, înlocuind iubirile imperfecte care te-au făcut să dai lupte grele, inutile, în care ai pierdut mult sânge și chiar ai avortat fetuși misterioși. Iubirea asta ar fi grația pe care numai El ți-o poate da - pentru că ai pierdut mult pe câmpul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
leagă altfel de tot ce e determinat de creatorul nostru. Rămâne mereu de văzut dacă această „logodnă”, presimțire a unei iubiri posibile, va avea loc sau nu. A mă lega de neant ar însemna o totală consolare pentru toate legăturile imperfecte făcute aici, în timpul vieții mele. Cu cât trăiesc mai mult, cu atât îmi dau seama de fragilitatea tuturor sentimentelor, gândurilor, stărilor de care m-am angajat cu inconștiență, numai pentru a mă deturna de stabilitatea unei solide „legături” cu tot
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Aș vrea să plec și eu undeva, fără întoarcere. Unde? Oriunde, numai să fie în afara vieții. Am pierdut bucuria obișnuită a întoarcerii acasă, acel drum etern spre casă al lui Novalis. Acolo unde așteaptă o iubire, căldura căminului, cât de imperfectă ar fi ea, dar căldură, cuvinte obișnuite pe care eu cu darul meu să le transform în cuvinte misterioase, pline de iubire. 28 septembrie. Zi funebră în Suedia. S-a întâmplat ceva îngrozitor, amintindu-mi de sculptorul Giacometti care se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o anecdotă amară din vremea comunismului: un ascultător întreabă la Radio Erevan: „Există viață înainte de moarte?”. Dacă altcineva ne încalcă autonomia sau dacă o încălcăm noi pe a altora în mod nelegitim, comitem păcatul lezdemnității. Acceptând apud Kant datoria morală imperfectă față de noi înșine - aceea de a ne dezvolta facultățile și talentele - și pe cea față de semeni - aceea de a-i ajuta să și le dezvolte pe ale lor -, ne este mai clar faptul că autonomia, în sens pozitiv, se materializează
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
baza rădăcinii imitor, care implica noțiunea complexă și ambiguă de "real": pe de o parte, modelul exista efectiv pentru receptor, însă la fel de relevantă era și proiecția lui subiectivă. Termenul latin echivala într-o bună măsură termenii grecești, care numeau "copia imperfectă a unui model". Imaginea (uneori eídōlon, alteori eίkōn; și altele) nu căuta așadar să copieze, cum făcea "dublul" (kolossós, asociat însă uneori și cu fantasma perfect asemănătoare, phásma), ci doar să semene modelului, astfel încât
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
zeii singuri, ante-Chronos, îi asistau pe oameni, nefiind necesare atunci regimurile și guvernările politice), înțelept și temperat, cunoscându-și limitele, precum și pe cele ale comunității. Politica devine o artă umană, nu este un dar al zeilor, și permite unei umanități imperfecte și decăzute din vârsta de aur să supraviețuiască prin cunoaștere (principiul final se va regăsi în teocrația bizantină, dar cu transformările previzibile de grad și de limbaj: în loc de cunoaștere, credință). Arta politică este arta "regalității" prin excelență, exercitată doar de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fantastică, ce produce iluzia asemănării. Diferența nu se mai regăsește în același fel la Aristotel. În cadrul Eticii Nicomahice, se vorbește și despre imaginația "deliberativă" (un tip de raționament), care poate fi însă disturbată de "pasiuni" și care se dovedește astfel imperfectă. În relație cu această imaginație practică, intelectul practic este corelat cu faptele umane, în timp ce intelectul teoretic ține de raționamentul logic și, în egală măsură, de entitățile invizibile. Ambele tipuri de intelect sunt implicate în producerea materiei imaginarului: unul, care realizează
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
oíkonomía spiritual-religioasă a imperiului, au dus la eșecul politic și instituțional al basileilor-generali, eforturile sociale de reprezentare și de memorare a puterii s-au concentrat, din secolul IX înainte, nu asupra persoanei autocratului (un caesar dovedit imperfect), ci a modalităților de gestionare prin soluții alternative a lumii terestre. S-a dezvoltat începând cu secolul X, drept răspuns politic (și prin cumularea tradiției imperiului romano-germanic), triada anunțată de Platon, care și-a găsit în cele din urmă împlinirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
astăzi, căci, fără a vătăma vreo iubire de sine, însă nu avem, nici putem avea o literatură până mai tîrziu". Vom mai reveni asupra acestui articol, necunoscut încă. Deocamdată, să spunem numai că limba din acest articol e mult mai imperfectă decât în articolele publicate în "Romînia literară". Se vede că, dacă în "Romînia literară" i se corecta limba, aci nu i-a corectat-o nimeni, ori că la 1846 se deprinsese mai puțin cu limba, pe care până la 1855 și-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]