10,269 matches
-
încredere la viitorul Abației noastre, înconjurată acum de dușmani atât de slabi. O dată ce îi voi împlini împăratului tău dorința, nu va mai avea nimic în virtutea căruia să negocieze. De fapt, ideea asta a favorii istorice a fost proastă pentru Curtea Imperială încă de la început. ― Cum așa? se miră Vassur. ― A poseda o resursă unică înseamnă să te lași pradă unei dileme profunde: să o folosești pentru a-ți asigura un avantaj, sau să consideri simpla ei existență ca o resursă în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce mă așteptam? E un quint! ― Domnul Dumnezeul nostru a clădit zidurile Fortăreței plămădind tărie din sufletele martirilor care s-au jertfit pentru învățăturile Sfântului Augustin cel Nou. Câți dintre frații mei nu și-au găsit oare sfârșitul în fața infanteriei imperiale?! ― Asta a fost acum mai bine de patru sute de ani, înainte de Tratatul de la Eridani. Bella VII apreciază... ― Numai trădarea! Asta este ceea a apreciat întotdeauna dinastia Boszt! Vassur simțea că e nevoie să frângă cumva furia Abatelui, care amenința să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Eu însă mă tem că ascunzi ceva, deși mi-e greu să-mi dau seama ce anume. Ca și cum nici nu i-ar fi ascultat, Vassur ceru răstit: ― Doresc să știu care este poziția oficială a Abației în privința cererii Maiestății Sale Imperiale! Ridicând toiagul ca pe un sceptru, Abatele rosti solemn: ― Înainte de a ne onora obligațiile, trebuie să te previn că Ucenicia se dobândește abia după un studiu smerit și îndelungat al învățăturilor Sfântului Augustin cel Nou. Dar chiar și această trudnică
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dădea seama că multitudinea detaliilor ar fi putut lesne disimula un orificiu prin care să poată fi spionat. Pradă unei hotărâri bruște, Vassur scoase din desagă o consolă clasică de comunicații și începu să își redacteze liniștit raportul către Curtea Imperială. Încheie cu o formulare ușor zeflemitoare la adresa călugărilor, pentru că era convins că ei îi vor intercepta mesajul, fără a-l putea însă modifica. La scurt timp după confirmarea transmisiei, Aloim apăru din nou în cadrul ușii: ― E momentul să te lupți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
așeză în apropierea ușii prin care intrase, într-o perfectă poziție de lotus. Începu să aștepte. Orbitase câteva săptămâni deasupra Abației și urmărise antrenamentele marțiale ale călugărilor. Majoritatea lor erau cu mult sub nivelul minim cerut la recrutarea pentru Forțele Imperiale. Asta dacă nu cumva ceea ce văzuse el era tocmai un paravan destinat indiscreților de pe orbită... Bieții monahi nu aveau cum să-l doboare într-o asemenea luptă nici dacă s-ar fi adunat cu toții. De altfel, Abația nu-și garantase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
forță statu quo-ul, ci prin refuzul colaborării ulterioare cu orice provincie autonomă care ar fi participat la o invazie îndreptată împotriva ei și prin amenințarea cu distrugerea definitivă a tehnicilor de însămînțare a Lumilor Agricole, dacă era atacată de Gărzile Imperiale. Mai exista, desigur, și legenda care spunea că Abația nu-și elimina niciodată toate mijloacele prin care ar fi putut controla și, eventual, distruge populațiile de clone de pe Lumile Agricole, dar nimic nu lăsase să se vadă acest lucru în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu lăsase să se vadă acest lucru în istoria ordinului augustinian. În ciuda reputației lor războinice, călugării se luptau cu adevărat doar cu hoardele de barbari care bântuiau Câmpia Pannoniei și care, de multe ori, mai erau împuținate și de Forțele Imperiale cantonate pe Vechea Terra. Vassur privi spre balcoane. Începuseră să se umple de curioși, să foșgăie de rase gri și cafenii. Care să fie diferența? Înregistra cu coada ochiului căderea unei batiste, undeva în stânga. Neîndemînare sau provocare? Țesătura cădea însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se vedea o stea verzuie, de parcă ar fi întrebat o divinitate aflată undeva între apele alburii ale planetei Praxtor, ultima Lume Agricolă a provinciei autonome Sagittarius. Dacă însămînțarea dăduse greș, nu mai avea altă soluție decât să ceară ajutorul Curții Imperiale și să-și asume consecințele legate de independența celor treizeci și două de state ale provinciei. ― Nu se poate să mă fi păcălit în halul asta, auzi! Nu se poate! Sonda asta trebuie să funcționeze! ― Dar nu e nici o păcăleală
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe care nici măcar faptul că era tatăl Împăratului nu putea să îl scuze. Bella își înghiți vorbele de uimire. ― Ascultă, Amel! Am să-ți spun o singură dată, încălcînd tot ceea ce eu însumi am clădit ca regulă în această Curte Imperială. Și de aceea te rog să mă asculți atent. Abația nu e un adversar pe care să îl dobori într-o viață. Călugării de acolo știu despre manipularea genetică, despre clonare și realizarea de viruși mult mai multe decât va
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Terra, familia Boszt locuise undeva în Câmpia Pannoniei și călugării reușiseră să întocmească un arbore genealogic regresiv studiind ADN-ul mitocondrial al mai multor împărați, fapt care dovedea adevărul legendei. Motivele fraților augustinieni rămăseseră pentru totdeauna un mister, provocarea orgoliilor imperiale nefiind o întreprindere tocmai lipsită de pericole. Periodic, în Klemplant ajungea la putere câte un împărat care dorea să recupereze pământurile strămoșilor săi, dar nici unul nu apelase la acțiuni fățișe împotriva Abației, deși mulți analizaseră serios această posibilitate. ― Amel, băiete
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sugestioneze pe cineva să întreprindă ceva sau să-i citească vreo amintire. Singura împrejurare când reușea să intre efectiv în mintea unui om era atunci când se apropia pe nesimțite de cineva, blocîndu-i atenția. Așa făcuse și cu veneticul de la Curtea Imperială. Ce se mai speriase când îl văzuse în spatele lui! Știa că mintea lui Rim fusese dominată pentru scurt timp de viziunea propriei morți. Bătuse la porțile Abației într-un moment de derută, când trebuise să ucidă fiindcă familia lui se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îndemînarea lui în a ucide oameni este o slăbiciune. Rim își miji ochii. ― Cum așa, Sfinția Ta? Fu rândul Starețului să zîmbească: ― Pentru că, dacă mai ucizi vreun frate de-al nostru, o să consider gestul tău ca o agresiune a Curții imperiale împotriva Abației și... ― Și o să declanșezi un bombardament orbital asupra mănăstirii ăsteia, fiindcă supușii tăi mă provoacă mereu. Și asta este o negare a Favorii Istorice de care împăratul meu nu va întîrzia să afle. Vorbește, femeie, și spune cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi știut de ce e în stare, ar fi fugit mâncând pământul. S-a petrecut ceva magic. Abatele se așeză pe un scaun modest. Barba îi era încîlcită, iar ochii roșii și împăienjeniți de somn. Alcool? Neurostimulente? ― Rimio de Vassur, slujitor imperial! O să trec cu vedere acest nou incident violent în care ai fost implicat. De asemenea, mâine dimineață voi da ordine clare ca nimeni să nu te mai atingă decât sub rezerva pedepsei cu excomunicarea. Ți se recunoaște dreptul la autoapărare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
erau conduse de un organism colectiv. În realitate însă, se menținea un statu quo ciudat. Reprezentanții celor șapte familii ducale nu votaseră niciodată împotriva voinței împăratului deși, teoretic, ele ar fi putut să contracareze voturile lui, ale celor cinci quinți imperiali și a celuilalt membru al familiei domnitoare, care îl seconda, conform statutului, pe suveran, în Consiliu. De mai bine de două sute de ani însă, nici un quint nu mai participase la ședințe, semnarea procurii în favoarea împăratului pentru votul în Consiliu devenind
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
familiei Williams, care votase, cu mai bine de două secole în urmă, împotriva voinței împăratului. În mai puțin de zece ani se transformase din familie ducală în clan pribeag, pierzîndu-și planeta ca urmare a unui atac fulger a forțelor armate imperiale, conduse de toți quinții. Evident, existase un pretext oarecare, dar el fusese atât de insignifiant încît istoria nici măcar nu-l înregistrase. În condiții normale, Bella al Vll-lea nu ar fi avut de ce să se teamă de ședința unui Consiliu de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Diferendul cu tatăl său și veștile nu foarte liniștitoare care îi parveniseră din Abație îl făceau să fie îngrijorat. Se îmbrăcase cu o uniforma simplă, fără grade, dar plină de însemne subtile, menite să arate oricui adevărata structură a puterii imperiale. Peste piept purta o diagonală cu o reprezentare a celor șase cercuri care simbolizau stelele de la care începuse ascensiunea dinastiei Boszt. Pe umărul stâng avea cinci grupuri de câte cinci ținte din platină strălucitoare, o aluzie foarte clară la devotamentul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
supușilor tăi, izbucni Kasser. ― Nu te înțeleg, tată! Situația este la fel! Lumile Agricole... ― Sunt prea puține! Și de aceea oamenii nu se înmulțesc peste măsură! Bella ridică mâinile în sus, într-un semn de neputință. ― Înțeleg că în familia imperială domnește un dezacord în privința căii de urmat, vorbi sâsâit Caadarick Mustersson. Kasser își îndreptă spinarea, îl privi cu dispreț pe bătrânul blond care spusese o platitudine îngrozitoare și începu să se plimbe prin încăpere, lăsîndu-se dus de obișnuința anilor lungi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că le văd în adevărata lor profunzime. Cine are dreptate?" o să vă întrebați. Tinerețea sau experiența? N-aveți decât să priviți în propria voastră conștiință. Până atunci însă, aș vrea să vă atrag atenția asupra unor puncte slabe ale planului imperial, care pot transforma toate cele proiectate de fiul meu într-un dezastru cu dimensiuni galactice. Abația nu e o adunătură de scursori care se prefac religioase, ci o instituție care a reușit să-și impună punctul de vedere politic și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu un amestec de teamă și respect, despre care știa că paralizează de cele mai multe ori înțelegerea și rațiunea. Îl remarcă pe Rim la una dintre mese, dar nu îi dădu vreo atenție specială. Pe Aloim, care se așezase în spatele spionului imperial, nici nu-l privi, de frică să nu compromită acțiunea iscoadei sale. Abatele trasă un cerc cu mâna asupra novicilor, unindu-i pe toți întru grația Domnului său. ― Despre ce vreți să vorbim astăzi? întrebă Abatele. ― Despre funcționarea Lumilor Agricole
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lasă loc reacțiunii. ― Mai există și politica! Este cel mai folosit instrument de a controla un popor. ― Desigur! Numai că este o unealtă nesigură. Și, dacă vrei argumente, privește într-o oglindă. Nu noi am trimis un spion la Curtea Imperială, ci o forță politică opresoare simte nevoia de a ne spiona... Cine e mai tare? Decide tu, spionule! ― Rostești vorbe periculoase, Sfinția Ta! spuse quintul mijindu-și ochii. Ce criminal perfect, Doamne! Ce n-aș da să fiu pentru o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iscoadele Abatelui. Putea servi, desigur, pretextul unui pelerinaj de-o viață, menit să regăsească rămășițele strămoșilor săi, dar era greu de crezut că Abatele ar fi acceptat că sosirea pe Vechea Terra a doi oameni atât de importanți pentru dinastia imperială, precum Kasser Boszt și Rimio de Vassur, era doar o coincidență. ― Și care sunt șansele să descoperi ceva? întrebă împăratul. ― Practic nule! Vom investiga un teritoriu imens, plin de ruine tehnologice, căutând lucruri atât de mici sau de subtile încît
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
defel doamnă. Nimeni nu îmi spune altfel decât Maria. Frații-savanți mă țin pe lângă dânșii cu condiția să învăț bine catehismele și să îi ajut la curățenia din laboratoare. ― O doamnă poate fi... ― Se vede că ești un obișnuit al Curții imperiale. ― De ce? ― Fiindcă nu ești dispus să accepți că lucrurile sunt uneori exact așa cum par. Nu căuta o doamnă în ființa mea, cavalerule. Sunt doar Maria. Rim privi în ochii adânci, umbriți de gene lungi. ― Bine, Maria... Se pare că ți-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
uit de tot ceea ce s-a întîmplat. Aproape amuzat, Rim spuse: ― E ciudat... Noi, quinții, suntem obișnuiți să ucidem. Arareori suntem puși în situația de a salva pe cineva. Asta, desigur, dacă nu este vorba de vreun atac asupra familiei imperiale. ― A fi ceea ce sunt și a crede ceea ce cred nu a fost tocmai o opțiune pe care s-o fi ales din nenumărate variante. Poate că par stupidă, superficială. Poate că așa și sunt, dar frații au fost singura mea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spuselor lui Rim îl bătu ușor pe umăr. ― Ai făcut o treabă bună. ― Ce noroc pe Abație că exact în ziua în care, după cincizeci și nouă de generații, zidurile ei au cedat, s-a nimerit să fie un quint imperial prin preajmă. Abatele începu să râdă în hohote, urmat repede și de ceilalți călugări. ― Chiar ai crezut legenda aceea care spune că zidurile nu au fost pătrunse niciodată? Nu mă așteptam... ― Așa se știe peste tot... ― Au existat câțiva strămoși
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
eventual nimici câteva hoarde de barbari, nu e nevoie de un quint. Dacă aș fi vrut să știu ceva despre ei, aș fi trimis un detașament... ― Hmmm, așa simplu e? își scarpină Abatele barba. E ciudat atunci cum de Alteța Sa imperială m-a tratat de atâtea ori cu refuz când i-am cerut o forță expediționară care să pună ordine în Câmpie. ― Știi bine că Vechea Terra este sub administrația Centauri! Și mai știi că, la câți bani are Abația, o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]