2,209 matches
-
baletului Relache de Francis Picabia, pe muzica lui Eric Satie. Autorul pledează pentru filmul pur, în răspăr atît cu filmul american comercial, cît și cu „filmul artistic” european, impurificat de ingredientele tradiționale (literaturizarea, trucajul, falsul ecleraj), militînd pentru o artă impersonală a „privirii pure”, a „ochiului-intuiție directă”, pe care proza comportamentului și „noul roman” francez o vor cultiva mai tîrziu din plin: Adieu du cinema le récit, la photo, le trucage, la peinture! Si le film de René Clair s’oppose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vreo grijă. Secretarul reveni mai repede decât se așteptase, fără să mai aibă asupra sa documentul pe care i-l încredințase. Pe figura lui ca o mască se ivise o vagă expresie de respect și vocea îi sună mai puțin impersonal atunci când îi dădu de știre că secretarul general îl aștepta. Împreună o porniră pe coridorul larg și bine luminat, urcară cu liftul, mai străbătură încă un coridor, parcă și mai bine luminat decât primul, și se opriră în fața unei uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
execute sărituri cât mai comice, și-a dus membrele superioare alternative la gură și a început să reproducă aceleași țipete zgomotoase ale maimuțicii Tamba, trăgându-l de mână pe Tarzan. Cu alte cuvine, Maimuța Makonde răspundea elocvent la orice întrebare impersonală și evaziv, echivoc, aluziv sau deloc la orice se referea stricto sensu la ea personal. Atunci expresia ei mută părea să conțină răspunsul, în aceeași măsură ca celebrul tablou al lui Gauguin "D'où venons-nous? Que sommes-nous? Où allons-nous?" să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a obiectului nu este niciodată o simplă viziune, ci, deoarece ea se auto-afectează în mod constant și nu vede decât în această auto-afectare de sine, ea este o sensibilitate. Iată de ce lumea nu este un simplu spectacol oferit unei priviri impersonale și seci, ci o lume sensibilă, nu o lume a conștiinței, ci o lume-a-vieții. Mai precis: o lume care nu este dată decât vieții, care există pentru ea, în ea și prin ea. Căci acel ceva în care se formează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Beatrice. Da, murmură el. Nu există entitățile colective. Universaliile, ca și cabalinitatea lui Platon, trăsătura comună tuturor cailor, gândită nemijlocit de Dumnezeu În lumea ideilor, sunt numai o abstracție a minții. Cu siguranță, nu putea exista un asasin orb și impersonal, de acest lucru era Încredințat. Unul singur ucisese, unul singur trebuia găsit. Dar cine? Și de ce? Și, mai ales, de ce În felul acela barbar, În ambele cazuri? Trei erau răspunsurile pe care le căuta, iar necesitatea logicii impunea să izbutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
toate nopțile mele îi erau închinate, și durerea sau lipsa durerii, lipsa durerii nu-i oare totuna cu bucuria, i le datoram tot lui, și chiar, da, chiar dorința, când, aproape în fiecare zi, eram de față la acel act impersonal și plin de răutate, pe care-l auzeam fără să-l văd, căci trebuia să mă întorc cu fața la zid, dacă nu voiam să fiu bătut. Dar, cu obrazul lipit de sare, sub umbrele bestiale care se zvârcoleau pe pereți, ascultam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mi-am pus CV-ul pe masă, aliniind colțurile paginilor după marginea mesei. Apoi m-am uitat pe lista de cărți la care lucrasem, ca să-mi fie proaspătă în minte la interviu. Sala de conferință de la Grant Books era destul de impersonală, dacă nu luai în considerare faptul că pereții erau acoperiți cu ediții cu coperte tari ale titlurilor din categoria bestseller-urilor. Am privit expoziția. Vivian publicase niște cărți extraordinare - dar și niște cărți absolut execrabile. Gama era excepțională. Povestea sordidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
referitoare la salariu - nu mi se părea ca un debut potrivit de colaborare. Nu eram obișnuită cu genul acesta de discuții în contradictoriu... P și P era o companie atât de birocratică, încât promovările și ofertele erau transmise în manieră impersonală, fără prea multe negocieri. Voiam să pot să spun da pentru termenul de lunea următoare, dar nu mi se părea deloc corect să-mi grăbesc așa de tare desprinderea de Jackson. M-aș simți mult mai bine dacă aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dacă nu-i place, va putea să Îl distrugă, dar asta nu a schimbat nimic. Nu am putut-o convinge În nici un fel. Și avea dreptate, bineînțeles, conchise el. — De ce? Întrebă Henry. — Relația dintre artist și model trebuie să rămână impersonală, ca aceea dintre doctor și pacient. Altfel... se pot ridica sentimente nepotrivite. Cu accent pe „ridica“. Du Maurier aruncă o privire timidă, piezișă, să vadă dacă acest double entendre fusese apreciat. Henry știa că, În grupul glumeților de la Punch, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
veni din partea lui William, care Îi propuse să Își odihnească puțin mâna dictându-și corespondența, așa cum făcea el la Harvard, cu o economie considerabilă de timp și efort. Henry nu se vedea adoptând aceeași metodă decât pentru scrisorile de afaceri, impersonale, dar Își aminti că Du Maurier Își realizase romanele dictându-i-le Emmei și Își spuse: eu de ce n-aș face la fel, cu o stenografă? În consecință, după ceva cercetări, Își asigură serviciile lui William MacAlpine, un tânăr scoțian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau fericite pe trotuar, ea însăși era o umbră, o pană plutind într-o adiere a unei seri de vară cu eleganța fulgilor de nea și mlădiindu-se discret în muzica tăcerii. Îi luă mâinile lui Emil, i le privi impersonal în timp ce respira în altă parte și i le mângâie cu detașare. A doua zi s-a dus la fabrică. Călcând pe cimentul din fața clădirii se gândea că s-a ars la limbă cu ceaiul în acea dimineață. Nu a întârziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
intru la LK Bennet. Reduceri de 50% la pantofi. Cred că nici nu mai știu să fac cumpărături de plăcere. Nu mai există preludiu pentru mine, nu mai flirtez cu mohairul și cu mătasea doar ca să sfârșesc cu niște in impersonal sau niște lână de alpaca superbă și pufoasă. În ultimul timp, fac cumpărături În stilul lăcustă: Înfometat, nemăsurat, aspirând toate lucrurile de care am nevoie și mai ales pe cele de care nu am nevoie, dar simt că le merit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
îi săltau pe spinare. Stăruia să își cunoască iubita prin alegerile ce le făcuse: grinzile de fag din padocuri, gazonul udat și proaspăt, mobilierul brun de ratan, sub umbrare roșii de pânză. Și, cu toate astea, un aer demonstrativ și impersonal plutea în spațiile de relaxare și în grădină, în tonul politicos, prea servil, al îngrijitorilor. Se învârti o săptămână în manej, alături de copii și de mame care își vegheau cu răbdare progeniturile. Fu de față când alți doi cai albi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fie ca Prea-Înaltul să-i dea ajutorul Său în furtuna care este astăzi soarta lui! ANUL CLEMENT 930 de la hegira (10 noiembrie 1523 28 octombrie 1524) Un tumult de pași, o mulțime de glasuri, apoi sutele de zgomote seci și impersonale ale unei chei care se răsucește și ale unei uși care se mișcă încet în balamalele ei ruginite. În picioare lângă pat, mă frecam la ochi, pândind siluetele care aveau să se decupeze în lumina de afară. A intrat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și nici altă soluție. Totul Începuse cum nu se poate mai firesc și, până la un punct, nimic nu lezase hotarele normalului. Care era Însă punctul ăla nenorocit unde se plasa momentul de declanșare a derivei? Hai să vedem. Obiectiv și impersonal. Așadar, un profesor de la o universitate din est primește invitația de a participa la Congresul mondial de istorie de la Paris și de a susține o comunicare prezentată, Într-o primă formă, cu șase luni Înainte În Olanda. Nimic neobișnuit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi prins acum ca lucrurile să stea altfel... Coridorul era luminat slab, astfel Încât mi-a fost greu să-mi dau seama cât e de lung: și spre dreapta, și spre stânga se Întindeau aceleași contururi difuze, sugerând o geometrie impersonală. Am luat-o către stânga doar pentru că mi-a venit În minte sloganul intelectualității socialiste franceze de pe la jumătatea secolului trecut: inima e la stânga. Pe partea cu buzunarul, după cum adăugase cineva, mai târziu, cu cinism capitalist. Nu mi-a trebuit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
revolt În fața acestei stări de lucruri. Simt nevoia să-mi scot această revoltă În exterior și să Îngrădesc natura. Mintea mea a făcut, În repetate rânduri, eforturi uriașe pentru a putea distinge și cea mai vagă licărire personală În Întunecimea impersonală dintre extremele vieții mele. Faptul că această Întunecime este produsă doar de zidurile timpului ce mă despart pe mine și pumnii mei zdreliți de lumea liberă a atemporalității este o convingere pe care o Împart bucuros cu sălbaticul pictat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
considera niște simple fantezii. Istoria Rusiei (puteam de pildă, să afirm) poate fi judecată din două puncte de vedere (ambele Îl iritau pe Nesbit, dintr-un motiv oarecare, În egală măsură): primul, prin prisma evoluției poliției (o forță ciudat de impersonală și detașată, funcționând uneori Într-un fel de vid, uneori neputincioasă, iar alteori depășind Guvernul În persecuții brutale); și al doilea, prin prisma dezvoltării unei minunate culturi. Sub țari (aș fi putut continua), În ciuda stupidității și ferocității fundamentale ce caracteriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tine, numai pentru tine, întreaga rătăcire și suprema fidelitate. * Nu veți binevoi să auziți cum mi se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl niri erotice cu fantasma mută, fotosintetic visate în inteligența păstoasă a proteinelor și a lanțurilor de aminoacizi dezgus tători: cuvintele
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Stein Myatt nu știa nimic. — Păcat că nu coborâți la Buda, din moment ce sunteți atât de mare amator de crichet. Încerc - oh, din răsputeri! - să formez două echipe la ambasadă. Un bărbat cu o față tot atât de mohorâtă, de albă și de impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vede pe ea că nu Îi este bine, insistă el. Doctorul oftă: — Bine, vin. Dădea impresia că-și adună curajul pentru un calvar. Dar teama păru să-l părăsească imediat ce Îngenunche lângă fată. Era delicat cu ea, deși cu acea impersonală și experimentată delicatețe a doctorilor. Puse mâna pentru a-i simți bătăile inimii, apoi Îi ridică pleoapele. Fata Își reveni la un fel de trezie confuză. Avea impresia că ea era de fapt aplecată deasupra unui străin cu mustață lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
te Încălzească. La Köln Îți fac rost de cafea, dar ți-ar prinde mai bine un somn. — Dar nu pot. Dumneata unde o să dormi? — Voi găsi eu un loc. Trenul nu e plin. Pentru a doua oară, ea simți o impersonală tandrețe, dar nu mai era speriată, ca Întâia oară. Era un val de căldură În care se lăsă să se scufunde, nu prea mult, ca picioarele să-i atingă nisipul În caz că urma s-o cuprindă teama, ci doar atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
memoriei. Aflîndu-se deci Într-o situație extrem de inconfortabilă a găsit În ultimă instanță o soluție de compromis. În această carte există un personaj care dirijează din umbră mișcarea pionilor pe tabla de șah. El este victima. O victimă derizorie, ștearsă, impersonală. O prezență fără chip, fără opinii, fără cuvînt, apărînd doar sporadic În relatările participanților activi la acțiune. El este deci figura pasivă, negativul unui film după care se poate developa fotografia. Iată ideea salvatoare. Naratorul a expediat capitolele care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
casete video împachetate în plastic. Fragmentul becului, încă uscat și intact. Lucram deja de șapte luni la decodarea celei de-a doua jumătăți, mai întâi acasă, în timp ce exersam personalitatea lui Mark Richardson, și apoi pe drum, în camere curate și impersonale de hotel, în orașe neprietenoase de pe tot cuprinsul țării. Încă vreo câteva nopți în compania casetei cu lumina pâlpâitoare și-a tabelelor și grilelor primului Eric Sanderson și puteam să obțin o ciornă cât de cât lizibilă. Nimic nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
următoarea sarcină din agendă, dar nu voiam. Munca de decodare din noaptea aceea mă făcuse să mă simt rece și pustiu. Voiam să mă concentrez asupra altor lucruri, să fac ceva, nu să zac nemișcat și tăcut într-o cameră impersonală. Am pus deoparte Fragmentul becului și caietul cu scheme decodificatoare și, din buzunarul stâng al rucsacului, am scos un carnețel de reporter și un binoclu. Haina îmi era în sfârșit uscată și caldă după o jumătate de zi petrecută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]