1,880 matches
-
cele mai substanțiale din cîte păstrez. Pe un ton sceptic, sînt relatate suferințe diverse: lipsuri, accidente, boală, dificultăți în relațiile cu editurile și cu redacțiile revistelor, cenzură și autocenzură, nemulțumiri provocate de climatul moral și intelectual al epocii, una constrîngătoare, implacabilă, tragică în viziunea sa. Dar și multe proiecte în ordinea creației, convins că echilibrul ni-l dau „bucuriile spiritului”. Cine e Ion Maxim?, se vor întreba anumiți cititori, inclusiv dintre cei vîrstnici, căci numele său a fost rareori citat și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sănătoși și să putem scrie. Sînt bucuros că după operație și după tratamentul făcut v-ați restabilit. N-aș putea spune același lucru și despre mine. Poate e de vină și tensiunea aceasta cu romanul, și, firește, evoluția lentă, dar implacabilă a bolii. Aș vrea să plec în Italia, unde m-am simțit foarte bine (căldura și aerul mării). Mi-aș termina și cartea despre țara aceasta frumoasă și atît de apropiată nouă. Visuri! Dar dacă și visurile vor dispărea, atunci
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a spălat-o pe alta și amândouă fața. De parcă n-ar mai fi putut continua războiul fără banii obținuți din vânzarea cărților lui Gh. Sion, peste numai patru zile nerăbdătorul prefect trecuse iarăși la tonul agresiv al șefului direct și implacabil somându-l pe sărmanul polițai astfel: „(...) de la Dvs. neprimind nici acum costul cărților și să’l trimiteți la Officiu, vă rog ca imediat să luați măsuri pentru distribuirea acelor broșuri”. Cu mâna tremurând de frica destituirii din funcție, șeful poliției
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
probabil profesor de istorie, a scris adevărul despre popoarele slave, recte vechii ruși, În capitolul „BÎrladul - istoria unei străvechi așezări” când „...În cîteva rînduri, se vorbea despre popoarele slave, cotropitoare (subl.În orig.) care au năvălit asupra Moldovei”. La sesizarea implacabilului Necula, editorul a reformulat expresiile astfel: „...populații, popoare migratoare”. d.a. Presa veche bârlădeană vs. filozofia neculană Zăbovind mai mult asupra monografiei de mai sus, cenzorul s-a mai Împiedicat și de alte trăsnăi care, odată apărute, i-ar fi pus
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
același timp, este și un cabotin. Gestul sec, din poignet, cu care își elimină personajul principal nu într-o înfruntare finală, ci în culise e cabotinaj macho-existențialist. E menit să afirme definitiv credința autorului în legea violenței eterne (atît de implacabilă încît, iată, s-a aplicat chiar și în absența lui), dar afirmația sună a gol și atrage atenția asupra faptului că, în pofida elegantei pantomime metafizice a lui McCarthy, lumea acestui roman nu e guvernată atît de legile violenței eterne, cît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cerșetorii, categorie necunoscută pe plan local, nu erau deloc bine văzuți. Mi-au fost semnalate de către "uruguayeni de bine" câteva "apariții" de maturi cu copii, fiind întrebat de ce ambasada "nu se ocupă". Respectivilor sau respectivelor le răspundeam cu o logică implacabilă, după următoarea formulă: Știți unde e România? Cred că în Europa. Și unde-i Europa? Ce întrebare-i asta, domnule ambasador? O întrebare de cultură generală. Europa e dincolo de Oceanul Atlantic, iar Uruguayul se află la 10000 de kilometri de România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
paravanului care ne despărțea, nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz suplimentar pentru a adormi repede, În timp ce o crăpătură În Întuneric Încă mai reținea o frântură din mine În neant. În cele din urmă, se auzeau pași implacabili Înaintând greoi pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb alert de valori ale luminii mă anunță că lumânarea de pe noptiera ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Nu-mi amintesc de nici un epilog. A scăpat, până la urmă, băiatul de ac? Putea acesta - ajungând, de pildă, la inimă - să-i pună viața în pericol? Întregul meu interes se concentrase pe segmentul de povestire ce evoca alunecarea lentă, dar implacabilă (în ciuda unor posibile temporare opriri, opintiri) a acului înghițit - a cărui traiectorie de argint o vedeam ca la un aparat Roentgen - prin meandrele și cotloanele ascunse ale corpului acelui copil pățit. Care sper că s-a ales doar cu intermitente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
una din temeliile literaturii române moderne? - Da, domnule, pe Slavici... A meritat-o!...” Montându-se, Marin Preda se supăra din ce în ce mai tare pe Slavici, justificând nemiloasa sentință. Dar nici Raicu nu se lăsa, rostindu-și, la intervale bine măsurate, de efect, implacabila replică, devenită celebră: „ - Pe Slavici, domnu’ Preda?!!” Au ținut-o așa, mi s-a povestit, multă vreme, fiecare apărându-și, cu egală îndârjire, dar în moduri atât de diferite, propria poziție... Acum, ca și atunci de fapt, când am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cam trei luni pe an. E cam indecent să vorbesc acum de mine, după numele pe care le-am pomenit, dar întrebarea mă obligă. Eu mă apuc de scris în momentul în care ceea ce s-a acumulat îndelung mă somează implacabil la exprimare. Nu pot să scriu nimic fără o lungă gestație, în bună măsură subconștientă. Foarte des, chiar cel mai adesea, în timp ce sunt ocupat cu altceva, sau cu nimic (ocupat cu nimic), sau în conversație, îmi vin fulgurant în minte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
niciodată de natură să întunece prietenia. Dar marile crize politice, lovituri de stat, revoluții, război civil pot arunca buni prieteni în tabere opuse. În asemenea cazuri, adversitățile sunt ireductibile nu numai pentru că pasiunile se exacerbează extrem, cu consecințe sumare și implacabile, ci și pentru că problema binelui public, salus populi, capătă un caracter radical, adică tragic. Atunci se pune proba de foc. Cazuri de acestea au fost mai puțin rare decât s-ar putea crede, în vremuri de război civil și teroare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
1940 în Neamul românesc sub titlul răsunător ca o somație SĂ NU FIM MOJICI. Proclamând aceasta, știa că riscă. S-a văzut. Eshatologia tancului În 1953 la Berlin, în 1956 la Budapesta, în 1968 la Praga, tancurile sovietice au funcționat implacabil. În 1991, la Moscova, n-au mai funcționat. De ani de zile, de zeci de ani, trăiam în psihologia tancului. În folclorul socialist românesc apăruse de anul nou bancul : „primiți tăncușorul ?” (sau : „tanc de vei visa, prieten ̀ ți va
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o masă, Petre Țuțea cu un tânăr dramaturg, Paul Cornel Chitic. M-am așezat la masa lor. După salutările de rigoare, Țuțea continuă ce spunea : „Aristotel a STATORNICIT PE VECI categoriile gândirii politice !”. Am răsuflat : totul era în ordine. Sentința implacabilă a lui Țuțea a restabilit rânduiala în lume. A statornicit pe veci... Părintele Dumitru Stăniloae mi-a luat solzii de pe ochi Pe părintele Dumitru Stăniloae îl citeam pe vremuri în Gândirea. Îmi plăcea cum scria, dar nu prea eram de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atunci : mi s-au luat solzii de pe ochi. Părintele Stăniloae mi-a luat atunci solzii de pe ochi. IV A patra dimensiune : receptarea în timp Tocmai autorul formulei „critica estetică nu rentează”, G. Ibrăileanu, a fost, din rațiuni estetice, cel mai implacabil adversar al publicării postumelor lui Eminescu. El ne poate părea azi refractar și neînțelegător față de impresionantul continent al totalității eminesciene. Dar adevărul e că la data respectivă acest continent nu era practic încă descoperit, iar primele ediții de „inedite” nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și revendicarea unor genealogii și titluri faraminoase, fără cea mai mică îndreptățire, dar atestând un snobism exacerbat. Unul din cei mai fervenți „mateini”, prietenul meu N. Steinhardt, a scris în Viața Românească un articol dezgustat și adânc dezamăgit ; cel mai implacabil anti „matein”, maestrul Șerban Cioculescu, de altminteri posesorul scrisorilor, din a cărui colecție au mers la tipar, vede în ele dovada cea mai decisivă și inapelabilă asupra „tenebrosului caracter” al autorului Crailor. Lumea și epoca în care se mișca tânărul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și autoriză utilitarismul cel mai mărginit, din totdeauna dominante, și pentru care greierul reprezintă trândăvia, indisciplina, inutilitatea și dezordinea. Mentalitatea aceasta și-a anexat în lumea modernă mijloacele perfecționate de persuasiune și constrângere, care-i asigură pretutindeni o putere nelimitată, implacabilă. Pretinsa cumințenie a furnicii, de fapt simplă insensibilitate și prostie, se transformă prin imperiul acesta în sinistră demență cotropitoare. Ea se desfășoară sub stindarde și lozinci mincinoase, organizând o vastă acțiune de eradicare a greierilor, recte a bucuriei de viață
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aminte : „Uite, ăsta e doctorul Voiculescu, un mare poet și un om minunat, un fel de sfânt”. Un guler mare, alb, răsfrânt peste o haină cafenie, dădea acestui chip ușor angulos și de o virilă frumusețe, cu ochi lucizi și implacabili, oarecum un aer de epocă elizabetană, o înfățișare de poet sau poate de ilustru ostaș („Poeții sunt astăzi eroii omenirii”, avea să spună, mult mai târziu, doctorul Voiculescu, în unul din multele versuri memorabile din Sonete). Nu știu dacă portretul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ceea ce e propriu-zis creația, era inocent și iresponsabil. Cum iresponsabil (și în fond inocent) era și în viață. Câți nu l-au blamat pentru asta, Doamne ! Nu era nimic de făcut. Fatalitatea geniului său (geniului rău ? geniului bun ?) îl ducea implacabil pe drumul pe care a mers și pe care în ultima vreme și l-a accelerat cu bună știință. Daniel Turcea, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu (vorbesc aici numai de contemporanii noștri, de aceștia pe care-i întâlneam, cu care vorbeam
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
conștient. Am aflat de moartea „frumoasă” a poetului Dan Deșliu. Moarte care ar putea concura numai cu moartea prozatorului Nicolae Velea, scufundat în somnul zăpezii. Dan fusese o persoană fascinantă, luând asupra lui jugul de greșeli și dezamăgiri ale istoriei implacabile. A plecat la mare, să facă o baie totală, purificatoare, în sare și apă. Nu s-a mai întors. O baie simbol, cum fusese și aceea făcută de Virginia Woolf, ducând cu ea secretul unei hotărâri absolut judicioase. Acest „aprilie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fi putut să devină altceva decât ceea ce e azi, dacă n-ar fi căzut într-un mediu burghez, cu totul execrabil și întru totul bruxellois! Dar n-a avut mijloacele necesare. În fond, ceea ce mă îndurerează e acest determinism istoric implacabil a cărui victimă e ea! S-o lasăm pe mama, dacă vrei, și să trecem o clipă la mama ta. E adevărat că te-ai certat cu ea? Diseară, prietenii mei îmi vor sărbători aniversarea și trebuie să spun că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu avem posibilitatea de a-i onora (ce cuvânt plăcut pentru aceste stranii ființe!), la noi nu-i nici picior de "lord" sau "sir", la noi lumea bună s-a orânduit pe ranguri de "baron". A rămas deci, ca unică, implacabilă soluție, dispariția lentă, discretă, ascunsă de ochii lumii... "arsenic și dantelă veche"... praf și pulbere, chestii din astea... Liber la ucis păsările! M-am lăsat iarăși ispitit să trag o raită pe malurile lacului Dorobanț, cel de dincolo de Ciric. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
începe urgia. Sensurile venirii și plecării păsărilor au devenit funeste, planurile lumii par a se inversa, dar zburătoarele nu aud decât imperiosul destin al vieții. Aici, jos, pe pământ, se organizează o tragedie unică în istoria vieții, dar ele alunecă implacabile să-și îndeplinească destinul. Niciodată, ca acum, păsările și oamenii nu au devenit inamici, dușmani pe viață și pe moarte. Nu știu ce ar fi simțit Icar, da Vinci, frații Wreight, de-ar fi trăit astăzi, când se proclamă uciderea generală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
semi-ipocrite, despre aceeași tragică amenințare (la o librărie). Pe scurt, deși este încă plină de energie, încă "foarte bine", cartea este tratată ca o mătușă aflată pe patul de moarte. Este cu siguranță o întâmplare tristă, că asistăm la dispariția implacabilă a cărții; de parcă, într-adevăr, începem să ne simțim orfani. Agonia cărții este mai greu resimțită de generațiile care au perceput acest miraculos obiect ca pe un simbol mitologic; generații care au investit în carte suflet din sufletul lor simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca în aburii cafelei, inclusiv dacă erai picamerist. Bunurile urmau să curgă dintr-un corn nesecat al abundenței, căci societatea comunistă avea să aibă resurse inepuizabile. Imaginați-vă, tineri cititori, că erați educați de mici copii că acesta este mersul „implacabil” al istoriei. Așa au fost educate multe generații din România, inclusiv a mea. Cei mai mulți ne-am dat seama repede că este curată demagogie, că între „idealurile luminoase” și starea de fapt se întinde un hău. Totuși, o minoritate generațională avea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de Interne, recomandări incredibil de comice, ministrului de război, generalul Spingardi: Fă cum se poate mai bine, dar trebuie, ca prin componența corpului de trupe, acolo să nu avem mai mult de un mort pe regiune (!)". Or "acolo" însemna soarele implacabil, tranșee primitive, lupta împotriva trupelor neregulate turcești comandate de aventurierul Enver bei, bașbuzuci sălbatici care îi ucideau pe răniți și-i trimiteau înapoi pe prizonieri îngrozitor de mutilați. Se poate imagina starea sufletească a combatanților martori ai unor asemenea practici crude
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]