3,607 matches
-
Cerbul, considerat un simbol al fecundității, al ritmurilor creșterii, al renașterilor. Mediator între cer și pământ, simbol al soarelui ce răsare și urcă spre zenit, cerbul este o imagine arhaică a reînnoirii ciclice. Efigia sacră a Zeului Soare, prezent la indienii hopis din Arizona, era crestată pe o piele de cerb lopătar. Primăvara, la sărbătoarea Soarelui, indienii din Florida ridicau un stâlp în vârful căruia era atârnată pielea unui cerb, prins după un anumit ceremonial.146 Vânătoarea propriu-zisă construiește un ritual
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
simbol al soarelui ce răsare și urcă spre zenit, cerbul este o imagine arhaică a reînnoirii ciclice. Efigia sacră a Zeului Soare, prezent la indienii hopis din Arizona, era crestată pe o piele de cerb lopătar. Primăvara, la sărbătoarea Soarelui, indienii din Florida ridicau un stâlp în vârful căruia era atârnată pielea unui cerb, prins după un anumit ceremonial.146 Vânătoarea propriu-zisă construiește un ritual al inițierii în misterul nemuririi și regenerării permanente, o dată cu decesul ontologic al Soarelui și renașterea cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în lumea cotidiană, se reconecta la fenomenele primordiale ale existenței și absolutului. Viața era percepută ca un miracol și vocea, ce dădea viață obiectelor și ființelor prin cuvinte, era un mister ce trece dincolo de concretul vizibil. Însuși marele învațat contemporan indian Aurobindo, exeget neîntrecut al "Secretului Vedelor", afirma că noțiunea de cuvânt-sunet-sabda, legată de procesele mentale și psiho-fizice, este un fenomen "mai mult decât natural", adică o virtute nemediată a spiritului. Astfel, linia marilor lingviști indieni Panini și Bhartrhari (secolul al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
uman de zi cu zi se interferează cu semnalele luminoase rutiere, cu alfabetul Morse sau cu expresia poetică; limbajul filosofic sau mistic este supus acelorași tratamente statistice, ca și semnele convenționale. Acestor abordări radicale, excesiv raționaliste, autorul le opune conceptul indian Sabda-Sphota, înrudit cu Logosul presocratic și cu Verbul Sf. Ioan, creatoare nu numai de ordine și adevăr, ci și de culmi filosofice și religioase. Le opune stravechile civilizații "inculte" și "analfabete" care au dat lumii legile morale, textele religioase sau
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Temperamentul este în bună parte format încă de la naștere, sub forma unor tendințe comportamentale. Gândindu-mă la temperament, îmi vine în minte imaginea a doi nou născuți înfășați, așa cum era prezentată într-un tratat de psihologie: unul din tribul de indieni navajo, care stătea liniștit, părând că suportă orice; celălalt, din Caucaz, care țipa de mama focului ca să scape din strânsoarea scutecelor. La rândul lui, caracterul este acea parte a personalității care poate fi ușor influențată de evenimentele din jur și
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
MAITREYI TRANSPUS ÎN LIMBAJ CINEMATOGRAFIC 1 Literatura și filmul: Maitreyi de Mircea Eliade Prof. dr. Cristina N. SCARLAT Cercetător post-doctorat, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași "Telefon de la Los Angeles. Fratele mai mic al lui Maitreyi (...); venit cu un grup de indieni (nu prea am înțeles bine pentru ce scop: congres? Cercetări?) (...Spunea, acum un an, că vom obține Premiul Nobel, împreună, pentru românele autobiografice pe care le-am scris (...). Între altele, mă asigura că în România, unde a fost de curând
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și corelat cu istoricul filmului lui Klotz, elementele de racord între cele două producții și elementele care le separă, delimitarea realitate-ficțiune. Având în vedere faptul că românul lui Eliade este unul în care autorul "topește" pagini întregi din jurnalul sau indian, devenind astfel "mai degrabă o confesiune decât o creație de ficțiune"3 și, apoi, majoritatea persoanelor care sunt modelul aproape fidel al protagoniștilor din peliculă lui Klotz trăind, încă, în perioada filmărilor în India, problema punerii în paralel a celor
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dublați de vocile unor actori de teatru francezi, cu voci speciale pentru actorii indieni (Jean-Claude Carrière, Jean-Quentin Chatelin), fiindcă nu există echivalent între accentul indian și accentele limbii franceze. În versiunea engleză, regizorul a fost obligat să impună o convenție: indienii, ca și europenii, vorbesc engleză, dar o engleză cu accent, logica. Există multe "rupturi" la nivelul limbii în acest film, fapt reperabil în existența regizorului însuși, a cărui tinerețe a fost "împărțită" între Statele Unite, Franța și Germania. Actorii care semnează
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
care, aparent, o personalitate bine construită, instruită și perseverența le poate depăși, dar care rămâne, în final, indisolubil legată, în ceea ce are ea mai intim, de originar, de nativ și de jocul generațiilor. Astfel, cum s-a afirmat chiar de către indieni, în final, orice experiență ce are ca scop interiorizarea culturii indiene trăită de un străin devine exclusiv personală, fără a putea oferi soluții și răspunsuri universal valabile, deoarece "orice interpretări ale Indiei sunt, până la urmă, autobiografice"1. În acest context
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fenomen à rebours, se imită tot ce venea de la Paris, iar scriitorii latino-americani erau criticați când încercau să înlocuiască principesele dintr-o literatura artificială și ridicolă, povestirile cosmopolite ale veșnicilor exilați ai Parisului, cu o literatura în care eroii erau indienii. Li se spunea că discreditează America spaniolă. Tot ceea ce era specific era ținut ascuns, scriitorilor le era rușine să expună sau să vorbească despre asemenea lucruri, relatează Miguel Angel Asturias. Acesta este Parisul pe care îl găsește Darío, atunci când părăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în imanenta să. Cu alte cuvinte, explică Sábato, bărbatul reprezintă dimensiunea temporală, în timp ce femeia pe cea spațială. "Nu este uimitor că, în toate tradițiile și miturile de pe pământ, spațiul, prin antonomasie, să fie reprezentat de femeie?"24, explică Sábato. Pentru indieni, Pământul Prithivia este mamă genului uman; Demeter este în același timp și zeița mama și personificarea Pământului; în aproape toate mitologiile se vorbește despre mama-Pământ. Pe pamant are loc reproducerea vieții în formele sale cele mai primitive, iar simbologia arhaica
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
grotești (Noches de Reyes), fie aspre și dramatice cum sunt celebrele tangouri ale lui Enrique Santos Discépolo. Sunt puține țări în lume în care sentimentul nostalgiei să se fi repetat atât: la primii spanioli care-și regretau patria îndepărtată, la indieni, pentru că duceau dorul libertății pierdute, la gauchos, ceva mai tarziu, deplasați de civilizația europeană, exilați în propria lor țară, rememorând vârstă de aur a sălbaticei lor independente. În fine, la imigranții care tânjeau după teritoriul lor european, cu obiceiurile-i
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și sub formă de animal. Speciile nu sunt nimic altceva decât diferite moduri în care se poate încarna sufletul. Un lucru este sigur: unde există viață, există suflet. Singura distincție care merită făcută este cea dintre vii și morți. Conform indienilor Achuar, un trib care trăiește de o parte și de alta a graniței dintre Ecuator și Peru, majoritatea plantelor și animalelor au un suflet (wakan) asemănător celui uman, ceea ce le plasează în rândul "persoanelor" (aents) și le permite să comunice
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Trebuie ca ei să meargă dimineața, foarte devreme, dacă mai au timp, să strângă vânatul (pantera își primește partea ei)." Henri Michaux, Călătorie în Marea Garabanie Filosofii noștri nu sunt singurii care și-au format o imagine despre animal. Și indienii din America și-au format una cei care încă mai trăiesc în pădure, la adăpost de "civilizație", care și-au păstrat limba, miturile, modul de viață și de gândire și asta de foarte multă vreme. Ideile acestora sunt mai clare
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ne va permite să înțelegem mai bine un tip de gândire pe care spiritele carteziene nu l-ar putea integra decât cu mare greutate. Întâmplarea se petrecea secolul trecut, în bazinul superior al Amazonului, pe malul râului Kapawi, de pe teritoriul indienilor Achuar un trib din ansamblul Jivaro. Pe teritoriul locuit de acești indieni, după cum ne relatează Descola, găsim "mii de hectare acoperite de păduri, mușchi și ferigi, zeci de milioane de musculițe, furnici și țânțari, turme de porci sălbatici, cete de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
care spiritele carteziene nu l-ar putea integra decât cu mare greutate. Întâmplarea se petrecea secolul trecut, în bazinul superior al Amazonului, pe malul râului Kapawi, de pe teritoriul indienilor Achuar un trib din ansamblul Jivaro. Pe teritoriul locuit de acești indieni, după cum ne relatează Descola, găsim "mii de hectare acoperite de păduri, mușchi și ferigi, zeci de milioane de musculițe, furnici și țânțari, turme de porci sălbatici, cete de maimuțe, papagali și tucani, poate chiar și vreo doi jaguari". Absolut nicio
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
că atacul unui șarpe veninos nu era o pură întâmplare. Era o răzbunare. O răzbunare a lui Jurijri, una din "mumele vânatului" care ocrotesc animalele pădurii. Chiar în ajun, înarmat cu o pușcă pe care tocmai o căpătase prin troc, indianul măcelărise niște maimuțe, ucisese mai multe decât i-ar fi fost de trebuință familiei și le lăsase baltă pe cele rănite. Așadar, "a încălcat etica vânătorii și a sfidat convenția implicită care îi leagă pe Achuari de spiritele protectoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
creat pe toți? Da, cu siguranță, dar asta era demult, undeva în negura vremii; de atunci, noi ne-am îndepărtat de ea, iar despărțirea ne-a fost consfințită de atâtea veacuri. Putem, desigur, să râdem, să îl considerăm naiv pe indianul cu pricina, care crede așa ceva. Cică tucanul, pecari-ul sau maimuța urlătoare ar fi "persoane, la fel ca noi". Gândire de indian; Chumpi vorbește, poate, pentru el, pentru ai lui. Totuși, considerând că omul acela știe foarte bine despre ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
iar despărțirea ne-a fost consfințită de atâtea veacuri. Putem, desigur, să râdem, să îl considerăm naiv pe indianul cu pricina, care crede așa ceva. Cică tucanul, pecari-ul sau maimuța urlătoare ar fi "persoane, la fel ca noi". Gândire de indian; Chumpi vorbește, poate, pentru el, pentru ai lui. Totuși, considerând că omul acela știe foarte bine despre ce vorbește, că el cunoaște natura și animalele care trăiesc în ea de o mie de ori mai bine decât noi, am putea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lor și handicapurile noastre, înrudirea cu ele ar trebui să fie o adevărată onoare pentru noi. De altfel, dacă ne privim îndeaproape arborele genealogic, aceste legături de familie sunt greu de tăgăduit. Naiv este să interpretăm literal tot ce spune indianul. Bineînțeles că, într-o anumită măsură, ceea ce spune e ceea ce gândește. Tocmai, că gândește: în spatele acestor cuvinte se află o gândire, o întreagă viziune asupra lumii. Frazele lui nu sunt mai naive decât anumite versete din Evanghelie, decât unele texte
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu omul se regăsește și în alte zone, în multe alte părți ale lumii. Adesea, în culturile considerate primitive, animalul nu este perceput în raport cu omul, ci în interiorul conceptului mai larg, mai general, mai consensual de "umanitate". Așa se face că indienii Achuar sau Makuna, locuitori ai Amazoniei columbiene, clasează oamenii, plantele și animalele în aceeași categorie, cea a "omenirii". În viziunea lor, această apartenență comună permite schimbarea continuă a învelișului trupesc: oamenii pot deveni animale, animalele pot deveni oameni, cutare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
clasează oamenii, plantele și animalele în aceeași categorie, cea a "omenirii". În viziunea lor, această apartenență comună permite schimbarea continuă a învelișului trupesc: oamenii pot deveni animale, animalele pot deveni oameni, cutare sau cutare animal își poate schimba specia. Pentru indienii din pădurea boreală din Canada, animalele sunt persoane înzestrate cu suflet; dacă sunt diferite față de oameni, diferența este doar una de aparență (aspectul lor fizic nu este decât o deghizare menită a-l înșela pe indian). În Malaezia, la anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
poate schimba specia. Pentru indienii din pădurea boreală din Canada, animalele sunt persoane înzestrate cu suflet; dacă sunt diferite față de oameni, diferența este doar una de aparență (aspectul lor fizic nu este decât o deghizare menită a-l înșela pe indian). În Malaezia, la anumite popoare aborigene, a mânca plante sau animale e echivalent cu a mânca oameni. La poporul Canaque, la fel ca în bazinul Amazonului, categoria omenescului se extinde la toate tipurile de specii vii. Contrar ideilor noastre preconcepute
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de cerbi în fugă, toată această simfonie animală, această "animalitate poetică", acest "dans al spiritului" exprimă întreaga fascinație pe care trebuie să o fi exercitat animalul asupra omului. Și el continuă să o exercite în anumite societăți, considerate primitive. După indienii Navaho, animalul este unul și același lucru cu omul, doar că este mai sfânt. Mai sfânt, adică mai sacru, mai divin. Opunându-se naturii, omul s-a îndepărtat de divinitate. Nu este și cazul animalului, care se scaldă în ea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
e zăpada, pădurea îmbrăcată în haine de sărbătoare, încăperile acelea primejdioase cu care se împodobesc crengile brazilor în înălțimi, ci urmele care acoperă solul și au atâtea povești să ne spună. Pentru cei mai fini cunoscători (anumiți vânători, în special indienii din America), urmele spun multe, într-adevăr. Ele oferă informații, construiesc imagini. Privite îndeaproape de cineva cu experiență, pot indica specia, direcția în care a luat-o animalul, dimensiunea, vârsta, sexul, înfățișarea, momentul aproximativ al trecerii lui. Cu puțin timp
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]