56,780 matches
-
Binelui. Aici trebuie căutată și semnificația "Purgatoriului" lui Victor Iancu. Romanul ("literatura") trăiește astfel în sine, comunicînd sui generis cu interpretul său, homo interpretant. Faptul se datorează exclusiv dispariției lui homo symbolicum (autorul însuși), anihilat de către textul său. Prin urmare, individul creator "moare", vocea sa căpătînd tonalități "impersonale", asemenea "celei a unui preot sau șaman, prin care vorbește întotdeauna impersonalitatea divină", după cum constata Roland Barthes undeva (scriitorul ca "reflector" al epocii!). Autorul devine astfel o "mînă" impersonală care transcrie un saeculum
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
nu e vorba doar de simpla discreție, ci și de o cunoscută metodă de generalizare la care apelează proza, știind că regimul totalitar are forța de a compromite milioane de ființe, de a macula conștiințe, de a corupe și nărui indivizi, de a umple cu viermi mere dintre cele mai rumene. Dar, în majoritatea împrejurărilor, mai cu seamă cînd e vorba de propriile suferințe fizice ori de experiențe dureroase în relațiile cu oameni apropiați, naratorul nostru manifestă o impresionantă discreție, o
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
existența munților elvețieni, naratorul ne convinge sistematic de felul ciudat în care, deși concediat din slujbă, se prăbușește într-o viață luxuriantă. Liniștea micii pensiuni în care diminețile par să aibă o aceeași anatomie cotidiană e întreținută de grupul de indivizi morocănoși aflați cam în aceeași situație cu cel ce povestește, calm, de-a lungul întregului roman. Chiar și în acele momente când, din necesități de verosimil, e obligat să-i dea cuvântul celui care, în chip de prieten dominator, ajunge
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
m-a cadorisit cu o pușcă de vînătoare mai scumpă decît mașinile din garaj. Totul, bineînțeles, cu acte în regulă". Lucrurile se aranjează, deoarece "ceva serios nu poate fi". Socotind, cum se și cade, că "e cineva în țara asta", individul "care a trecut prin înalte funcții nu are de ce să se teamă". A-i fi refuzat pe "oamenii de nădejde" ce-l potopesc cu daruri scumpe n-ar fi însemnat oare "să le sfîșii inimile"? Și norocul orb nu se
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
pentru a putea apoi să calculez toate particularizările cărora le va da naștere. "Particularizare" însemnînd: orice undă sau orice particulară elementară ce ia naștere în univers. Suntem în plină paradigmă platoniciană: genul suprem se particularizează în specii, iar speciile în indivizi. Exact așa se întîmplă și la Heisenberg. Verdictul lui este univoc: particulele nu sînt decît formele locale de manifestare a unei forțe ubicuitare al cărei nume este cel de cîmp energetic. Universul se scaldă într-o baie de energie. Cînd
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
de identitate națională, spaima de persecuții, teroare, sărăcie, violență, anihilare fizică, morală și spirituală, au provocat ca un corolar al lor goana după un țărm de acostare mai puțin încărcat de primejdii, vînturarea prin lume a unor colectivități întregi sau indivizi izolați, produse ale Istoriei și Geografiei, nu în mică măsură și ale mediului familial și caracterului propriu, în căutare frenetică de siguranță, de protecție, de condiții de viață mai bune, mai fertile, mai propice. Transplantările multora sînt bine chibzuite, alții
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
fac parte din volumul Lucruri Vechi, în curs de elaborare. Din păcate nu sunt în stare să fac cele o mie și unu de giumbușlucuri necesare pentru a fi o scriitoare care (se) impune. E minunat că pentru astfel de indivizi pentru care condeiul este organic, definitiv grefat în conștiință, există supapele lirice (vitale) ale revistelor literare. Sin-gura mea politică e aceea de a cere părerea unor persona-li-tăți avizate..." Stimată Simona Dăncilă, bine-ai revenit pe adresa noastră! E normal să
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
n-a turnat? Vom afla acest lucru - vorba poetului - în timpul vieților noastre, sau în timpul vieții urmașilor urmașilor noștri? Teleghidații canalelor de știri s-au grăbit să cânte prohodul votului uninominal. E adevărat, în destule localități ale României au ieșit învingători indivizi despre care fie că se știe că sunt corupți, fie au probleme constante și durabile cu legea. În fața unor astfel de situații, evident că ridici ochii la cer și încerci să pătrunzi misterele după care funcționează gândirea umană. Problema nu
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
că se știe că sunt corupți, fie au probleme constante și durabile cu legea. În fața unor astfel de situații, evident că ridici ochii la cer și încerci să pătrunzi misterele după care funcționează gândirea umană. Problema nu e votul uninomimal: indivizii cu pricina ar fi câștigat alegerile oricum, fie pe liste, fie ca independenți. Drept dovadă, astfel de lucruri s-au petrecut și în 2004, când, de pildă, Vanghelie a renunțat temporar la calitatea de pesedist, iar alegerile și le-a
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
conduc. Trec suficient de des prin Arad pentru a-mi da seama că primarul înglodat în procese de presupuse acte de corupție chiar a avut o contribuție decisivă la schimbarea în bine a orașului. Problema e, așadar, nu că mulți indivizi suspectați de corupție au câștigat datorită votului uninominal. Problema e că justiția nu-și face treaba. Dacă acești indivizi ar fi cu adevărat vinovați, ei ar trebui să fie demult după gratii. Cum ei câștigă proces după proces, e cât
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
acte de corupție chiar a avut o contribuție decisivă la schimbarea în bine a orașului. Problema e, așadar, nu că mulți indivizi suspectați de corupție au câștigat datorită votului uninominal. Problema e că justiția nu-și face treaba. Dacă acești indivizi ar fi cu adevărat vinovați, ei ar trebui să fie demult după gratii. Cum ei câștigă proces după proces, e cât se poate de firesc ca populația să-i sprijine cu entuziasm. Lumea nu-i percepe drept profitori, ci vede
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
eseistice, passages non marqués, iar în cazul în care ele sunt tipărite după 1935, ne vedem obligați a vorbi de ciudata premoniție ideatică a lui Mateiu Caragiale; uneori chiar identitatea, comportamentul unor personaje notorii din interbelic împrumută trăsături întâlnite la indivizi ai generației următoare. Sunt de semnalat câteva similitudini, coincidențe, câteva teorii avant la lettre, câteva fețe cu trăsături calchiate." (pag. 357) Memoria ultimului Caragiale pare să funcționeze cu un randament superior celei a lui William Shakespeare. Craiul de la Sionu dă
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
text. Indiferent de subiect, de regim (reportericesc, confesiv, analitic, epic) și de perioada istorică dată ("anii optzeciști ai copilăriei mele", respectiv trecutul apropiat, postrevoluționar), autorul caută interfața dintre mediul socio-istoric, cu presiunile și provocările sale, și registrul de manifestare al individului pus în contexte și situații inedite. Un capitol aparte va fi, de aceea, călătoria conaționalului nostru în străinătate, o aventură în toată puterea cuvântului, urmărită în trei texte diferite: Pisoarul lui Duchamp, Prezențe românești peste hotare și Aventurile unor români
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
o succesiune de imagini, suprarealiste, ce apar și dispar, dând curs ideii de „finaluri frânte, scindate” conținută în subtitlul uneia dintre cele patru secvențe - Splitting ends. Conform prezentării datorate regizorului, semnificația spectacolului e legată de filosofica, eterna, dramatica problemă a individului - niciodată rezolvată cu adevărat -, de a-și căuta propria identitate prin proiectarea în celălalt: „sufletul neliniștit orbitează în jurul sentimentului pierderii de sine în adâncul întunecat al celuilalt, atunci când drumul înapoi nu mai poate fi întrezărit.” Așa se explică probabil perpetua
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
realizat de Raluca Ghideanu. Irinel Anghel nu s-a dezmințit nici acum în respectarea celor mai mici detalii privind proprietatea, asocierea și semnificația termenilor pe care și-i alege drept motiv/motor tematic al creațiilor ei interdisciplinare. Adeptă a libertăților individului de a gândi și acționa despovărat de constrângerile și conveniențele impuse de societate, autoarea - purtând o perucă blondă, buclată și o rochie somptuoasă, cu inserturi aurii și talie bine marcată, în conformitate cu moda feminină specific renascentistă - și-a precizat încă de la
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
altceva de făcut decât să ia hainele de pe noi. Cu neînsemnate excepții, oamenii cu bani din România acestui moment provin din rândul nomenklaturii și securistimii protejate de Iliescu. Li s-au adăugat șpăgarii și escrocii din administrație și, în general, indivizii obișnuiți să pescuiască în apele tulburi ale nemerniciei și nesimțirii. Lor ne închinăm astăzi ca unor veritabili salvatori ai nației. Lor le vom da voturile și spre ei ne vom arunca privirile încărcate de speranță - pentru că doar speranța ne-a
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
ar trebui să-ți provoace silă și revoltă. În fața acestei veritabile tragedii, nu mă mir că pe tot mai mulți dintre noi ne copleșesc depresiile și nevrozele. Iar cei care ne-am sustrat bolii, am ajuns personaje în bancul cu individul care nu e invitat nicăieri, dar el se încăpățânează să dea telefoane și să spună: "Pe mine să nu contați!"
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
exprimă atunci limbajul, dacă el nu exprimă gînduri? El prezintă sau, mai degrabă, e luarea de poziție a subiectului față de lumea semnificațiilor sale". Iar Ionesco respinge o lume a cuvintelor deturnate prin devitalizare, fără relație cu experiența afectivă, cu interioritatea individului: Cuvintele au ucis imaginile sau le ascund. O civilizație a cuvintelor este o civilizație rătăcită. Cuvintele creează confuzie. Les mots ne sont pas la parole... Realitatea este că cuvintele nu spun nimic, dacă mă pot exprima astfel... Nu există cuvinte
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
gestionează, un vizionar rece, care prevede viitorul acesteia, îl perimetrizează și îl facilitează pentru ca "excrescențele prezentului" să nu ajungă la metastaze. Actuala campanie electorală pentru "locale" pare, pe scurt, o întrecere corectă între competenți, un joc civilizat și matur între indivizi performanți, care acceptă cu sportivitate rezultatele. Puținele pete de culoare, precum "plimbarea cu elefantul" din Constanța, sunt - mai degrabă - licențe poetice, ghidușii menite să destindă excesiva seriozitate indusă de rigoarea, coerența și precizia planurilor prezentate. Impresia de tehnicitate sobră este
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
mult în jurul prețului la tablă în Olanda, ulei, cherestea, sau alte afaceri la care nu aveam eu acces. Așa că m-am retras prin nouășapte, exact după ce luaseră puterea. Am vrut să mă duc la liberali, dar ăia nu primeau decât indivizi cu bani, mi-au spus-o în față: ŤN-ai lovele, nu pupi la noiť. Oricum, numai cârciumari și angrosiști conduc filialele astea locale, mă vedeți pe mine printre ei? Așa că am lăsat-o baltă, nici la alegeri n-or
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
voi începe cu (încă) o serie de întrebări: De ce poem, cînd e vorba de poeme (alese)? Și cu ce sens vechi? Termenul e totdeauna relativ, totdeauna văzut dinspre acum. Care se situează în istoria personală, sau într-una ce depășește individul? Ori într-una în care cele două se întîlnesc? Dedicația autorului, prin omul vechi care se consideră, ar sugera această ultimă interpretare. Cumva în răspăr cu idolatria noului, considerat îndeobște de la sine înțeles ca superior, poetul își afirmă nu caracterul
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
este că prea îl proboziți pe nedrept pe bietul Niemeyer (totuși vârf în profesia sa și venerabil centenar), numindu-l "arhitectul-ideolog" care a dat brazilienilor prin Brasilia "o monstruozitate arhitectonică", bastion al "colectivismului", menit să "controleze de către puterea politică viața indivizilor". Că nu agreați "geometria liniilor drepte" mai înțeleg sau că verticalismul e inadecvat unei capitale care se vrea "orașul viitorului". Ceea ce nu înțeleg însă în ruptul capului de ce corpul orașului de azi Brasilia vi se pare vetust, născut din schema
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
Avem o ușoară impresie de schematism cu o serie de personaje, altele, în schimb, au un relief mai pronunțat, de exemplu sublocotenentul Jerzy (Andrzej Chyra), aflîndu-se printre puținii supraviețuitori și intrat în rîndurile armatei de eliberare, fără a fi un individ tranzacțional. În cazul său, problema de conștiință se rezolvă radical prin sinucidere nu fără o încercare de justificare față de ceilalți care-l izolează cu dispreț. Lipsește tipul tranzacționalului autentic, regizorul sugerează, astfel, că nu există loc pentru un compromis chiar
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
instanțe generale în dauna celor individuale. Persoanele sunt elemente prinse într-o canonadă socială din care nu pot scăpa decît într-un singur fel: dispărînd. Așa se face că generalul e mai puternic decît particularul, masele sunt mai puternice decît indivizii, istoria e făcută de stihiile impersonale, iar scriitorul este o așchie în bătaia concursului de împrejurări, semănînd cu o marionetă supusă unor condiționări sociale cărora le dă glas chiar împotriva voinței sale. Conștiința lui e precum o gazdă pasivă, parazitată
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
de a se îndoi sau de a reflecta la ceea ce se întâmplă prin prisma unei conștiințe reflexive. Activitatea entuziastă, adeziunea efuzivă erau singurele soluții salvatoare: "Nu mai sta pe gânduri,/ Treci în rânduri" - îndemna una din lozicile versificate ale momentului. Individul nu avea dreptul la singurătate și la reflecție, la opțiune personală. Alternativa obligatorie era masificarea euforică în lupta pentru biruința comunismului și pentru viitorul luminos. Literatura era confiscată ideologic și obligată să propage lozincile oficiale. Cel puțin un deceniu (1948-1958
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]