6,831 matches
-
gâtCopii cartierului, câinele, lopeți și gălețiVeseliile de iarnă aerul liniștit au invadatCurtea tacită și liniștită au transformat... XVI. O FLOARE, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 718 din 18 decembrie 2012. Cuvinte dulci și neînțelese, promisiuni mici, Mari și infinite, închideam ochii și așteptam Să aud vocea dulce și suavă, erau prea multe Promisiuni, zi și noapte le auzeam, dorința Mă consuma și nimic nu mai făceam, numai Așteptam; zile lungi și albe nopți repede treceau În timp ce eu domolită eram
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
ofileam, nu am realizat și nu am acceptat Că eram numai una în mii, o floare suavă pentru o Albină întru-un parc, o albină într-o imensă grădină. Citește mai mult Cuvinte dulci și neînțelese, promisiuni mici,Mari și infinite, închideam ochii și așteptamSă aud vocea dulce și suavă, erau prea multePromisiuni, zi și noapte le auzeam, dorințaMă consuma și nimic nu mai făceam, numaiAșteptam; zile lungi și albe nopți repede treceauîn timp ce eu domolită eram și acasă încet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
mea într-o crăpătură în Zidul Plângerii Cite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături, Purtate de vint, în limbi străine, în limbi cunoscute Sunt una în milioane, o grăunță minusculă de nisip Într-un ocean mare, albastru, vast, un ocean infinit. Citește mai mult De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochiiPlini de lacrimi, sufletul împovărat, inima sfâșiatăDar am sperat, m-am rugat și mi-am adăugat Scrisoarea mea într-o crăpătură în Zidul PlângeriiCite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
pe ele cu alb și împletite, pot fi un mărțișor fals, dăruit în luna lui Marte, tuturor. totul este un joc stupid între două porți. șutul final îi este rezervat lui Dumnezeu. nu contează că e dat de la o distanță infinită sau chiar dinăuntru în afară. importantă e trezirea. ea nu mai este iluzie și toți porii pielii pot respira. în continuare, cine pică în același joc, primește un feedback banal, pe ultima filă a timpului individual, în fragmente de iubire
SPECTACOL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351982_a_353311]
-
fără șir ale oamenilor triști. Rar vezi pe străzi viața pe chipul oamenilor. Mai mult prinzi moartea pe chipul celor ce-și târăsc tălpile prin universul plimbat de la o cușcă la alta. Regulile își pierd logica iar tâmplele pulsează frustrări infinite în portretele din expoziția fără vânzare a umanului. Totuși...unde și când am apucat pluta și am alunecat pe apele deznădejdii, ridicând ca într-un spasm apa cu vâslele visului și ale speranței. Unde și când am regăsit Credința în
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
SCRISORI DE TRANZIȚIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINȚESA X - SCRISOAREA NR.76. CE AR TREBUI SĂ NE ÎNGRIJOREZE PE TOȚI PĂMÂNTENII? Autor: Constantin Milea Sandu Publicat în: Ediția nr. 779 din 17 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Foto: Două Coloane infinite care sprijină cerul Dragi prieteni, Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, pământeni și nepământeni, internauți crepusculari de pretutindeni și de oriunde vă aflați la orizontul misterului, celor care doriți acum să vă explicați un mister prin intermediul altui mister, iar atunci când căutați ceva
SCRISOAREA NR.76. CE AR TREBUI SĂ NE ÎNGRIJOREZE PE TOŢI PĂMÂNTENII? de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351915_a_353244]
-
divină”. Acest Cer Cristalin este reprezentat în Renașterea italiană prin niște “verigi succesive” ale ființei care se urcă la cer și coboară din cer pe o “scară creaturală” cu șapte trepte, într-o procesiune de reconversie a sufletului în expansiune infinită. Gradele procesiunii pe această “scară creaturală” sunt următoarele: Neantul Divin, Dumnezeu, Intelectul angelic sau “Coloana soarelui de vis”, Rațiunea, Sufletul, Natura-mamă și Trupul. În sculptura monumentală “Coloana Femeia-îngerul melancoliei” am încercat să reprezint simbolic aceste “verigi succesive” ale ființei în
SCRISOAREA NR.76. CE AR TREBUI SĂ NE ÎNGRIJOREZE PE TOŢI PĂMÂNTENII? de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351915_a_353244]
-
procesiunii pe această “scară creaturală” sunt următoarele: Neantul Divin, Dumnezeu, Intelectul angelic sau “Coloana soarelui de vis”, Rațiunea, Sufletul, Natura-mamă și Trupul. În sculptura monumentală “Coloana Femeia-îngerul melancoliei” am încercat să reprezint simbolic aceste “verigi succesive” ale ființei în expansiune infinită. Când pun întrebarea în titlul articolului de azi, întrebare de altfel legitimă și obligatorie pentru noi toți: “Ce ar trebui să ne îngrijoreze pe toți pământenii?” - mă refer desigur la acei oameni care au conștiința că trăim toți înlănțuiți într-
SCRISOAREA NR.76. CE AR TREBUI SĂ NE ÎNGRIJOREZE PE TOŢI PĂMÂNTENII? de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351915_a_353244]
-
eu recunosc un tablou de Grigorescu, de Tonitza după anumite trăsături, după stilul personal. Suntem datori cu cinstea și cu respectul unii față de alții Omul este mărginit, posibilitățile lui fiind limitate. Dumnezeu este Ființă nemărginită, iar puterea Sa creatoare este infinită. Dumnezeu creează în mod unic, nu repetă; fiecare ființă este o creatură nouă, oglindind în ființa ei ceva din strălucirea și infinitatea dumnezeiască. De aceea Sfinții Părinți spuneau: „Ai văzut omul, ai văzut pe Dumnezeu!”. Tocmai de aceea în cinstirea
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351966_a_353295]
-
față de neputința omenească! Părintele Arsenie Boca - Iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos e mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu. Părintele Arsenie Boca - Când iubim pe Dumnezeu suntem cu adevărat liberi, pentru că El este nesfârșit, infinit și etern, veșnic, netrecător.Patriarhul Daniel. - Iubirea este bucuria de a face altora bucurie. Sfântul Ioan Gură de Aur - Strălucirea iubirii este în noi chipul Mântuitorului Hristos! Sfântului Chiril al Alexandriei - Păcatul mărturisit devine mai mic, cel nemărturisit devine mai
CITATE MEMORABILE (7) de ION UNTARU în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352342_a_353671]
-
Acasa > Impact > Scrieri > HOMO MIMETICUS Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1312 din 04 august 2014 Toate Articolele Autorului HOMO MIMETICUS De multe ori stăm la televizor și, uitându-ne, din greșeală, la emisiuni de știință, ne uimesc infinitele capacități de mimetism ale ființelor vii, de la ciupercile otrăvitoare care aromesc a trufe, dar te fac să latri, la gândacul ce semănă perfect cu un băț uscat și nu este înfulecat de păsări, până la șarpele de culoarea pietrelor care îți
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
-l mai înșela. Știa de mult că aerul de supunere e mecanic și că în sinea sa aspirase de nenumărate ori la ceea ce avea Alexandru. Așa cum toți am aspirat mereu de altfel. Însă spre deosebire de restul răbdarea ta deopotrivă cu pelerina infinită de indiferență sub care te ascunzi te fac un adversar de temut. Când Casandru trecu prin dreptul său Ptolemeu își îngădui să îl atingă pe umăr și să-o șoptească prompt: - Odată dacă mai asist la o scenă de genul
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
suferinței. Fără obiect și fără subiect. LUMEA REDUSĂ LA INDIVID. INDIVIDUL EXTRAPOLÂNDU-ȘI NAIVITATEA PRIMORDIALĂ. Dio își simte tâmplele vibrând lângă umbra lui Dumnezeu. Lacrimile încep să-i curgă nu din ochi, ci din urechi: lumea îi pare un geamăt infinit. Își șterge cu mănușile înghețate sudoarea. Coșmarul alb închide universul în monotonia infinită a tăcerii primordiale. Taci și îngheți. Costel Zăgan 101.O victimă umană (!) a abuzului local al PUTERII Ca orice nenorocire, și prezenta are niște date exacte și
DEŞERTUL DE CATIFEA (101-102) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352440_a_353769]
-
NAIVITATEA PRIMORDIALĂ. Dio își simte tâmplele vibrând lângă umbra lui Dumnezeu. Lacrimile încep să-i curgă nu din ochi, ci din urechi: lumea îi pare un geamăt infinit. Își șterge cu mănușile înghețate sudoarea. Coșmarul alb închide universul în monotonia infinită a tăcerii primordiale. Taci și îngheți. Costel Zăgan 101.O victimă umană (!) a abuzului local al PUTERII Ca orice nenorocire, și prezenta are niște date exacte și incredibile! Mandric Ghinița este născută la data de 6 noiembrie 1919, în comuna
DEŞERTUL DE CATIFEA (101-102) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352440_a_353769]
-
corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlainiene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele luminează o noapte magică ca de cleștar în care toamna asta delirează. mă văd adesea ca în paradis, încremeniți în seară amândoi, când fericiți visam același vis să rătăcim în lume numai
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352552_a_353881]
-
corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlaine-iene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele luminează o noapte magică ca de cleștar în care toamna asta delirează. mă văd adesea ca în paradis, încremeniți în seară amândoi, când fericiți visam același vis să rătăcim în lume numai
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352541_a_353870]
-
prim plan simbolul încriptat. Ermetismul pe de o parte și profunzimea acestei proze pe de altă parte, se concretizează în expresia amplă, dar și în concetrarea de idei în care cuvintele și simbolurile izbucnesc dintr-un spațiu ascuns, uman și infinit în același timp. Concizia Victoriței Duțu reflectă o conștiință neliniștită, complexă și vastă, aflată în căutarea unei lumi superioare celei existente. Scriitoarea se exprimă cu simplitate și fiecare povestire ascunde sensuri figurate, metaforice, atent elaborate. Victorița Duțu - pe scurt Poeta
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
din uman. Și astfel, se întâmplă miracolul: “acesta este până la urmă infinitul, floarea aceasta care are rădăcinile în cosmos și se lasă privită de mine.” („Sentiment al vastității”) „Acesta este până la urmă infinitul”, afirmă prozatoarea, iar între plus și minus infinit, trăiesc cuvintele sale, întrupate în „puterea pe care i-o dă Dumnezeu de a merge înainte, orice ar fi.” Octavian Curpaș Phoenix, Arizona octombrie 2010 Referință Bibliografică: Despre formele cerului și imaginea conștiinței - „Ilinca”, proză scurtă de Victoriția Duțu / Octavian
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
pe Dumnezeu mai mult, ca să-L simțim mai aproape de noi? - Trebuie să vorbim permanent cu El. Trebuie să-L simți pe Dumnezeu în tine, nu în afara ta, în exterior, ci în interior, în inima ta, căci inima noastră este nelimitată, infinită deoarece în ea se splășluiește Iisus Hristos începând de la botez. O persoană are niște dimensiuni infinite ale personalității lui; în adânc, în profunzime, fără limită, cu alte cuvinte persoana umană este veșnică. În adâncul acesta din noi există Dumnezeu, după cum
DESPRE ADEVARATA RUGACIUNE, CARE NU TREBUIE SA SE SFARSEASCA NICIODATA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350477_a_351806]
-
Trebuie să-L simți pe Dumnezeu în tine, nu în afara ta, în exterior, ci în interior, în inima ta, căci inima noastră este nelimitată, infinită deoarece în ea se splășluiește Iisus Hristos începând de la botez. O persoană are niște dimensiuni infinite ale personalității lui; în adânc, în profunzime, fără limită, cu alte cuvinte persoana umană este veșnică. În adâncul acesta din noi există Dumnezeu, după cum spune Sfântul Apostol Pavel de multe ori că „voi sunteți biserica Dumnezeului Celui Viu”. Deci să
DESPRE ADEVARATA RUGACIUNE, CARE NU TREBUIE SA SE SFARSEASCA NICIODATA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350477_a_351806]
-
tainele mărilor în cupele valurilor te ridică te înalță când sărută cerul prin tine cum uită pe rând silabele ritmul dansul îmbrâncelilor unde unde tu uiți cine ești de câte ori ai strigat la porțile esențelor cu umerii plini de flori colțuri infinite colțuri de stânci în steaua cu centrul în numele tău destin de piatră aripă de pasăre piatră învelind metafora cu fila pe care floarea de colț presată ridică o dună de întrebări textura paginii sărută sămânța corola rămâne neatinsă îți spui
IERBAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350610_a_351939]
-
și, iată, se continua minunat, oferindu-i un material absolut inedit pentru comunicarea științifică de la congresul din primăvară... Comandantul XYZQ-N3 era înalt, frumos și autoritar. Armura sa din titan îl făcea invulnerabil, avea inteligența funcționabilă logaritmic funcție de nivelul solicitărilor și infinite capacități de interpretare și analiză a fenomenelor înconjurătoare. Era un android de ultimă generație, extrem de perfecționat și fusese numit, prin Înalt Decret Planetar, comandantul navei intergalactice Beagle. La rândul ei, nava, o expresie de vârf a celor mai înaintate tehnologii
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
scânteie din Spiritul nemuritor al lui DUMNEZEU Tatăl. Cât de bine este să fii fericit, în vreme ce universul încearcă noi schimbari , rotindu-se în neștirea infinitului, chiar dacă noi cei rămași vom încerca numai suferință , așteptare , dor, pentru că suntem doar o particulă infinită din mărețul univers ce aleargă necontenit. Încetișor au început să cadă câțiva picuri grei de apă și ne dăm seama că sunt ultimile lor lacrimi ce cădeau peste nemurire, și care ne-au trezit la realitate, în vreme ce pășeam solemn în spatele
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
prăbușit catarge, Nu mai am glas. La tâmplă mi se sparge Infamul gând: tu m-ai iubit vreodată? Ce întrebare să-mi pătrundă-n minte... Eu știu și am simțit c-am fost iubită, Doar c-am sperat să fie infinită Iubirea ta promisă prin cuvinte. Și din furtună soarele-o să iasă, Se va așterne-n ochi, din nou, seninul, Și-n așa fel va rândui destinul, Să nu te mai iubesc. Ție îți pasă? Referință Bibliografică: ȚIE ÎȚI PASĂ
ȚIE ÎȚI PASĂ? de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350633_a_351962]
-
pare proprietatea noastră cea mai intimă, dacă nu chiar însuși destinul nostru”. „Virtutea - dacă există - e una singură: plasticitatea”, spune în continuare Andrei Pleșu. „Nu versatilitatea, nu inconsistența, nu oportunismul, dar plasticitatea: adică puterea de a reacționa infinit diferențiat la infinita diferențiere a împrejurărilor, puterea de a trăi nu aplicînd criterii gata făcute, ci descoperind criterii. Cu alte cuvinte, puterea de a fi nou clipă de clipă”, închid ghilimele, punând capăt citatului din „Jurnalul de la Tescani”. În virtutea mottoului veșniciei luări de la
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]