1,850 matches
-
este vehiculată, mai mult sau mai puțin direct și evident, de semne lingvistice ale enunțului și de multe ori este foarte greu de contracarat. Un politician abil utilizează enunțuri care au la bază multiple presupoziții semantice ale căror semnificații se insinuează În mintea interpretului vizat (cetațeanul simplu), dominând semnificația asertată. Cei doi candidați calificați pentru turul doi al alegerilor prezidențiale din 2004, TB și AN, se Întâlnesc În ultima confruntare televizată de dinaintea alegerilor. Cum se știe, Într-o asemenea confruntare publică
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
o succesiune de presupoziții imposibil de negat explicit fiecare, datorită ritmului rapid de desfășurare a confruntării, TB creează și controlează un anumit context În care să fie interpretate aserțiunile sale. Iată cele mai importante presupoziții care, speră TB, se vor insinua În mintea receptorului indirect pentru a constitui fundalul interpretării conținutului asertat al enunțului său. Noi avem o problemă. Simt că trebuie să spun asta. Poporul român este blestemat. Amândoi am fost comuniști. Amândoi am fost tarați de năravurile comunismului. Eu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Invidia, spun psihologii vieții afective, este un amalgam de iritare și de ură față de cel/cea care a fost (sau care este) mai favorizat/mai favorizată de soartă decât noi; este o acreală îndeobște ascunsă, însă întotdeauna activă, care se insinuează pe ascuns în judecățile și simțămintele noastre (Braud, 2008). Având în centrul ei o puternică notă de răutate, de ostilitate rece, de ranchiună tăinuită și de ciudă (Epstein, 2008), invidia este în raport cu celelalte stări sufletești o emoție ascunsă. Ea constituie
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
profund nedreaptă cu ei. Chiar dacă se însoțesc de multe ori, invidia și resentimentul nu sunt identice. Bunăoară, dacă invidia are, de obicei, un obiect anume, care odată obținut, face ca invidia să se calmeze, resentimentul are o anumită persistență, se insinuează în personalitate, devenind o latură permanentă a caracterului cuiva (idem, p. 130). Când nu putem îndrepta o anumită situație care ne frustrează/ne deranjează și nu ne putem resemna cu ea, rezultatul este, adeseori, resentimentul. Acesta tinde să subevalueze și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care să nu lase loc obiecțiilor. Bunul-simț Alături de calități ca inteligența sau creativitatea, bunul-simț pare să fie o virtute modestă. Nu are o bună reputație în lumea științifică. Idealul cercetătorului nu este oare de a dezvălui ceea ce pot ascunde evidențele insinuate de bunul-simț? Nu se spunea, la o primă vedere, că Soarele se învârte în jurul Pământului? Totuși, tot de bun-simț este să nu acceptăm toate mesajele care ne parvin, fără să le supunem criticii. Bunul-simț nu este observația naivă (simțurile ne
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
care suferă mult mai mult sunt lăsați la o parte. O variantă a deturnării este pirueta: este o glumă prin care se evită să se dea un răspuns la o întrebare. Exilarea urmărește să îl închidă pe oponent în trecut, insinuând că a rămas în urmă: el nu înțelege actualitatea. Lumea progresează, iar el nu are simțul istoriei. Astfel, unui partizan al intervenției statului în economie îi va fi reproșat că a rămas la epoca planificării sovietice. Această tactică nu poate
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
înțeleagă un lucru. Insinuarea are în vizor mai ales persoanele pe care vrem să le discredităm: dacă cineva cunoaște atât de bine situația prostituatelor, poate că acest lucru se întâmplă deoarece le frecventează... Nu se poate spune că cel care insinuează minte, deoarece nu acuză și poate retracta. Dar a reușit să semene îndoiala. Victimizarea este foarte utilizată de grupurile care au suferit nedreptăți, discriminări sau chiar persecuții. Aceste fapte regretabile pot fi cu totul autentice, dar evocarea lor repetată, cu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
radicală dintre esse și essentia, în vreme ce gînditorul român are la dispoziție grupări precum fire, ființă, ființare, fiind, înființare etc. Este deci la latitudinea filozofului dacă și cît va folosi din sugestiile limbii sale pentru crearea discursului propriu și pentru a insinua prin aceste sugestii anumite fundamente de filozofare. Fiind, măcar în măsură redusă, tributar spiritului culturii sale și ambianței ideologice în care s-a format, care au drept componentă importantă limba literară, filozoful nu poate fi total indiferent față de limba sa
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conștiința filozofică sau artistică în momentul în care au creat. 343 Vechile teorii în legătură cu demonicul artistic (cf. și lucifericul, la Blaga) sînt, desigur, niște metafore. Ele au fost însă exploatate de unii critici, precum Titu Maiorescu, care, pentru a-și insinua un rol cultural, interzicea autorului emiterea unor opinii în legătură cu creația, ca și cum acesta ar acționa iresponsabil și orbește. 344 Vezi, G. Ibrăileanu, op. cit., vol. VII, p. 63. 345 Sentimentele sînt redate în mod direct numai prin interjecțiile care exprimă stări sufletești
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
respectiva presupoziție se verifică (este acceptată de interlocutori, ca parte a universului de opinii împărtășite). Atare implicatură are la bază acceptarea Principiului Cooperării 5 (în particular, a Maximelor Calității: nu spune decât ceea ce crezi că e adevărat - și nici nu insinua lucruri pe care nu le consideri adevărate, am putea adăuga în spiritul, dacă nu în litera "textului sacru"). Nu orice conector este generator de implicaturi convenționale. Astfel, pentru orice vorbitor, în orice împrejurare discursivă, un enunț ca Deși mă iubește
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
generală, care încearcă o înobilare sofistică pentru mahalagismul generalizat ce domină - din vina formatorilor de opinie și a stăpânilor lor - spațiul nostru public, ostilitatea cu care a fost întâmpinat încă de la început Principele Radu e greu de înțeles. S-a insinuat, în tradiția scenariilor conspiraționiste care fac deliciul bârfitorilor politici, că ar fi un fel de "cal troian" infiltrat în Casa Regală. De cine și cu ce scop nu era prea clar. Cum, vor sări adepții acestei teorii, nu e evident
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
La prima înfățișare deja, avocații, striviți de evidența probelor preliminare, au anunțat clar strategia câștigătoare: discreditarea victimei. Pe cale de consecință, toată presa stângistă, din Franța și din New York, a declanșat o amplă operațiune de mozolire (smear campaign) a bietei amărâte, insinuând comploturi politice, devoalându-i numele, interogându-i familia și vecinii din Guineea sau din bantustanele Manhattanului, colportând despre presupusele ei legături cu un traficant de droguri, bănuind-o de șantaj sau neadevăruri în declarația de imigrare, pentru ca, la final, New York Post
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
unde, ca un erou în lupta împotriva detestaților americani, ar putea fi, totuși, finalmente, nominalizat, în septembrie, pentru bătălia electorală prezidențială de anul viitor. Toată presa mondială de stânga "frăgezește" opinia publică cu informații despre lipsa de credibilitate a victimei, insinuând manipulator că procurorul va evita să se facă de râs declanșând un proces pe care, cu asemenea avocați împotrivă, l-ar pierde sigur. L-ar pierde, de fapt, acuzatorul, care este Statul New York, împotriva lui DSK. E adevărat că sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a dat din cap. — Rău e, a continuat, că dorința de răzbunare ori simpla nădejde de a supraviețui Îți pot Întinde o cursă. Da, a adăugat după ce a reflectat un moment. Cred că cea mai rea e speranța. Dumneata ai insinuat asta ieri, deși poate nu vorbeam despre același lucru. Crezi că-i o eroare, care trece repede. Îți spui că nu poate dura. Dar timpul trece, iar ea durează. Și vine un moment când totul stagnează. Zilele Își pierd numărul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Apoi l-a aruncat departe, ca și pe cel dinainte. Chiștocul a căzut În același loc. - Dumneata nu ești prea milos, domnule. - Nu sunt. Dar e ciudat că spui asta. - Și, după părerea dumitale, ce ne ocrotește? Cultura, cum ai insinuat mai Înainte? Arta? - Nu știu. Nu cred. Markovic părea decepționat, așa că Faulques s-a gândit nițel. - Bănuiesc, a adăugat, că nimic nu poate să schimbe natura umană. Ori s-o țină mereu la distanță. A mai meditat un pic. O
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ea Îl așteptase de cealaltă parte, la adăpost, Încă palpitând excitată, cu gura Întredeschisă și trăgându-și sufletul. Cu un zâmbet de sălbatică fericire. La naiba cu Caron, șoptise atingându-i lui Faulques fața cu degetele. Și zâmbea. Durerea se insinua iar, așa că pictorul de război a Înghițit două comprimate cu o sorbitură de apă și s-a lăsat pe vine, cu spatele lipit de perete. A așteptat nemișcat, cu dinții strânși, ca pilulele să-și facă efectul. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a-mi salva ori soția, ori fiul, eu n-aș fi putut. Nu. Cred că nu. - Și ce ai fi făcut dacă ar fi trebuit să alegi Între a-ți salva ori soția, ori fiul, ori pe dumneata? - Știu ce insinuezi. Sunt oameni care... S-a Întrerupt iar, privind podeaua dintre picioare. — Ai dreptate, a spus atunci Faulques. Fotografia e un sistem de selecție vizuală. Fiecare Încadrează o parte din unghiul lui de vedere. Asta Înseamnă să stai În locul potrivit la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În urma ostașilor pe când, printre toate siluetele ce păreau suspendate pe mantaua de ceață care acoperea malul, Începeau să răsune, Întâi unul izolat, apoi două-trei și, În fine, Înmulțindu-se În jur, trăgacele armelor, care ciocăneau. Tonuri portocalii și aurii se insinuau pe cer, spre răsărit, când intraseră până la brâu În apă, trecând peste molozul podului cu ajutorul frânghiilor montate Întreaga noapte. Ajunși de cealaltă parte, când Începeau să urce un povârniș printre două coline, uzi de la talie În jos, cu picioarele clipocind
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aceasta de capul ei - păreau să materializeze și să confirme cele pictate În restul frescei, la fel cum pumnul de nisip ce se scurgea printre degete până dispărea reprezenta, poate, un concept plastic precis al vorbei „nisip”. Durerea s-a insinuat iar, croindu-și drum din adâncuri. Pictorul de război a stat nemișcat două secunde, pândind-o, și când a avut confirmarea, abia a zâmbit În sinea lui, cu perversa malițiozitate de a ști ceea de durerea ignora. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
iar În turn, simțind delicata luciditate chimică a calmantului care i se dizolvase În stomac. Dispus să-și reia lucrul, a privit iar partea nepictată. Atunci a zărit ceva ce nu mai văzuse. A descoperit cu stupoare că acolo se insinua o operă diferită, mai heterodoxă și Îndrăzneață. Un spațiu alb, unde golul, absența erau chiar confirmarea prezenței. Mânat de acea intuiție, a lăsat pensula - fără s-o spele și fără s-o usuce, așa cum era - și a Încercat să obțină
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
impresioniste: culori, spații, volume care nu reușeau să se integreze corect decât pe retina privitorului. Acolo, figurile și peisajele terminate erau la fel de reale, la fel de cinstite - numai artistul e cinstit, și-a amintit din nou - ca și cele care abia se insinuau, formele anunțate pe perete, tușele minuțioase și liniile grosolane, cu vopseaua Încă proaspătă, aplicate cu degetele pe figurile deja pictate ori pe spațiile albe. Un drum lung. Exista o tramă subterană, o perspectivă fabuloasă și interminabilă, ca o buclă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
restul? Jarul țigării s-a Înțețit de trei ori Înainte ca Markovic să vorbească iar. - Cred că acum Înțeleg bine, domnule Faulques. Spre răsărit, unde Insula Spânzuraților Își arăta creasta Întunecată, la intrarea În mare, linia zorilor Începea să se insinueze În tonuri mai limpezi, Întețind contrastul dintre apa și cerul Încă negre. Pictorului de război i s-a făcut frig. Mașinal, a atins mânerul cuțitului care Îi atârna de curea, În spate. - Ar trebui să terminăm odată cu asta, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
slabă. - Poate că de aceea ai și făcut poza. Nu? Ca să duci lucrurile Înapoi, În starea lor naturală. Pictorul de război a tăcut. În fața ochilor lui, În tăvița din laborator, apăreau treptat, În stilul liniei subtile a orizontului care se insinua În depărtare, contururile și umbrele imaginii fotografice. E neagră casa unde locuiești acum, și-a amintit. O privise pe Olvido moartă prin vizorul aparatului fotografic, mai Întâi Încețoșat, apoi deslușit, pe măsură ce răsucea de la infinit la 1,6 metri butonul distanței
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
partea din spate a curelei. Atunci a privit În sus și a zâmbit Încântat: soarele se ițea În tăietura falezei, printre crengile pinilor, iar razele sale luminau oblic plaja micuță. A simțit că Îl incomoda ceva Între coaste; durerea se insinua, vestindu-se iar și cerându-și drepturile. Certitudinea l-a făcut să dea din cap, Îngândurat. De astă dată, și-a spus, sosește prea târziu. Înainte de a se Întoarce În apă, a luat una dintre monedele pe care tocmai le
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
doua categorie de jurnale atinge, În multe privințe, specia patologicului. Morbiditatea, plăcerea de a descrie cu mii de amănunte pătrunderea (fizică, psihică) În moarte nu țin neapărat de o vârstă a autorului. Obsesia morții (și a heraldului ei, bătrânețea) se insinuează În pagină, pe care o ocupă cu o agresivitate războinică, sabotând ocupația de bază a scriitorului: După 35 de ani, ești ispitit cu ușurință să pui pe seama vârstei cel mai mic efect al oboselii și chiar să-i sporești durata
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]