2,113 matches
-
și eu credeam [...] că, Într-un fel sau altul, literatura era lucrul cel mai important din viețile noastre. Dar el era mai coerent ca mine. Borges [...] credea că literatura era mai importantă decât adevărul. În schimb, eu nu“. 2. O insolită simbioză literară. Cei doi scriitori argentinieni practicau cu voluptate o formă activă și agreabilă a lenei: șueta nocturnă inteligentă, o horbotă spumoasă de cuvinte schimbate Între prieteni, Împletite după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dacă o lepezi mori de frig. E cum sunt caii tăi de la țară, care îți pasc liniștiți în grădină. Or, pe cai trebuie să te arunci, să ieși ca o vijelie pe poartă și să străbați drumuri, locuri necunoscute, peisaje insolite... Omul, conștiința lui, e acest peisaj. Ori tu îl refuzi." "Ioane, caii mei sunt păscuți de un om care are abia douăzeci de ani. Marile aventuri încă n-au venit pentru mine. Voi, ca poeți, sunteți ispitiți de ele de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un an, pentru fapte de corupție. — Iar în același Parlament, Comisia juridică decide prin vot că nu respectă o decizie definitivă, irevocabilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cum se cheamă asta? Cum se cheamă ceea ce fac? Este ceva insolit, ceva cu totul neobișnuit. Parlamentarii fac legile, iar magistrații le aplică. Aici era vorba de mai multe legi - a conflictelor de interese și a incompatibilităților - în baza cărora judecătorii au decis, irevocabil și definitiv, că doi parlamentari se află în
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
a miza pe spectaculos, pe emoțional, reprezintă o puternică formă de constrângere care provoacă absența investigației critice în avantajul unei logici comerciale. Totuși, abundența conflictelor și aspectelor polemice nu poate fi redusă la o apetență a publicului pentru senzațional și insolit; este evident că ceva din experiența socială cotidiană a românilor transpare și în discursul știrilor. Fracturile sociale, reprezentările distorsionate legate de elitele politice și financiare toate acestea se găsesc reprezentate în geografia simbolică a știrilor actuale. 3. Mass-media ca actor
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
a narațiunii utopice, arhipelagul nipon, atins de Gulliver la capătul unui periplu prin Laputa, Balnibarbi, Luggnagg și Glubbdubdrib, apare în prelungirea atmosferei fantastice din țările inventate de clericul irlandez. Mai precis, între planul ficțional și cel real se stabilește un insolit raport de contiguitate: felcerul duce cu sine o scrisoare a monarhului din Luggnagg către Mikado, care este deschisă de ultimul cu mare pompă la Curtea Imperială. Contaminarea în cauză nu trebuie să ne surprindă: să amintim doar că, în secolul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
forța brută. Lucrurile sunt încă și mai delicate în momentul în care luăm în considerare cazul acelor națiuni care s-au făcut vinovate de genocid și care se află, astăzi, printre cele mai bogate și mai dezvoltate state ale lumii. Insolitul întâmplării face ca stagiile noastre de cercetare academică să se desfășoare în două țări care au jucat roluri diabolice în cel de-al doilea război mondial: Germania și Japonia. În timp ce prima și-a asumat responsabilitatea, fie și parțial, pentru crimele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din doctrina complexă a budismului zen, al cărei comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu esența universală: integrarea perfectă a antropicului în cosmos. Epura insolitei simbioze chanoyu-zen este surprinsă în întreaga ei splendoare de unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe în ceainic [...]. Sunetul nu aparține, propriu-zis
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rândurile de mai sus aruncă o lumină parțială asupra conglomeratului de stiluri diseminate în arhipelag. Parte din această mixtură uluitoare are ca fundament unul dintre principiile care au informat, de-a lungul istoriei, arta și arhitectura japoneză: pasiunea pentru combinații insolite, care vine să dubleze, paradoxal, apetența înnăscută pentru conservatorism și pentru respectarea fidelă a tradiției. Pentru a vă face să pricepeți mai bine acest amestec inedit, dar și pentru a vă oferi un exemplu, cât se poate de concret, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
m.), săltând prin crăngi, cântau acele mii de melodii sublime care inspiră în inima omului și melancolie, și plăcere (liber la batiste, vă rog, n. m.)". În ambele extrase, prezența umană este mai mult sau mai puțin implicată (firește, ca insolit recipient emoțional al parfumului naturii), însă doar în primul caz este antropicul descris convingător și cu talent estetic. La Filimon, omul nu este decât o prezență generică, obiect al unui truism oximoronic, de un gust îndoielnic. Dar să nu ne
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Epictet, parcă vă și văd tremurând de emoție în locul vostru călduț din limbul dantesc, n. m.)". Urmează, desigur, episoadele de voyeurism din cele două romane. În primul caz, construcția este gradată, iar privirea însăși a personajului masculin devine, printr-un insolit transfer ontologic, falică; întregul episod are consistența unui viol vizual. Obiectul propriu-zis al contemplației chiar dispare, fiind substituit de elementele de decor, redimensionate și recontextulizate de psihicul privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
numai scrieți. Ion Heliade Rădulescu Ca lectori pățiți, presupun că ați zâmbit condescendent încă de când ați citit titlul bucății în sumarul volumului. Parând elegant de la debut, trebuie să vă spun că sublimul vers de mai sus mi-a fost inspirat (insolit afflatus de grad secund) de un obscur poet englez din secolul al XVIII-lea, care se autodefinea ca "afundat în transă sacră". Paul Valéry afirma odată că Pythia îți dăruiește numai primul vers; citindu-l însă pe James Grainger, fiindcă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
devorat de vid. În perioada contemporană, statele islamice îmi par a incarna primul model, în vreme de Europa și America de Nord sunt emblematice pentru cel de-al doilea (în ceea ce privește Europa, momentul de cotitură este marcat de emergența protestantismului, artizan al unei insolite sinteze civitas coeli-civitas terrena ultimul termen sfârșind prin a-l îngloba pe primul). Mai există, desigur, națiuni aflate în curs de modificare a statutului, care încearcă să treacă de la modelul religios la cel pragmatic (India). Într-o asemenea oscilație ar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este, câteodată, pe plac, fiindcă e cu mult îndulcită; alteori, transfigurarea originalului capătă culori mult mai sumbre decât au fost inițial. Se întâmplă, însă, ca sobrietatea să se împlinească straniu cu tenta optimistă. Sinusoida vieții capătă, astfel, un plus de insolit și totul se-ndreaptă, încetul cu-ncetul, către imprevizibil, către incontrolabil și, poate, către imperceptibil. Nebănuite resorturi se pun, atunci, în mișcare, se declanșează evenimente care-și au locul cu ani în urmă sau înainte. Unele secvențe se leagă de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu este un obiect natural, după cum nu este nici un obiect mental, o imitație de obiect real, o iluzie a spiritului ori o creație a minții. Dublul reprezintă o realitate exterioară subiectului, dar care, prin însăși înfățișarea sa, prin caracterul său insolit, se deosebește net de obiectele familiare ce alcătuiesc decorul obișnuit al vieții. El joacă simultan pe două planuri opuse: în aceeași clipă în care își afirmă prezența, dublul se revelează ca neaparținând lumii noastre, ci unui inaccesibil altundeva.” 1 Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mai nimerită pentru a furniza o versiune comică a ravagiilor iluziei. În această perspectivă, lungul și ciudatul prolog din Îmblânzirea scorpiei, piesă contemporană cu Comedia erorilor, își dezvăluie adevărata semnificație. Ne amintim că acest prolog ne introduce într-un spațiu insolit: un han aflat într-un câmp pustiu, în plină sălbăticie. În timp ce, în cârciuma hanului, Sly, bețivanul, adoarme pe podea, își fac apariția, întorcându-se de la vânătoare, un lord și suita sa. Văzându-l pe Sly, acestora le vine ideea năstrușnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întoarsă la vârsta copilăriei”, căci „copilăria e ca și moartea; o lumină, un sunet, un strigăt iau proporțiile unor arătări uriașe”. Fapt care ar explica de ce, în opinia lui, toată această „hârjoană idilică” din spectacolul discutat este indisociabilă de „ceva insolit, ceva ce reprezintă însuși fondul operelor shakespeariene și care le apropie atât de mult de dramele grecești”. În pădurea din Cum vă place, dincolo de jocuri frivole și de giumbușlucuri, ba în chiar miezul lor, Artaud aude „voci grave și răsunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
urmă, fără să-și dea seama, se treziră laolaltă cu ceilalți invitați într-un salon special amenajat, luminat de o singură lumânare doar. Și, în exclamațiile admirative ale celor prezenți, Regele Soare își făcu apariția, strălucind aproape regal alături de irezistibila, insolita Napoleoană Marioritza. Așa începu fantasmagoria. Lumânarea fu stinsă și, de undeva, din spate, prin fanta unei draperii negre, năvăli doar un singur fascicul de lumină fosforescentă. Șovăia, zbura, zbârnâia ciudat peste capetele spectatorilor și, dintr-odată, întunericul începu să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mijiți, silueta care se îndepărta tot mai mult. Apoi un zâmbet ambiguu străluci, doar o clipă, pe obrazul lui. Și, uluit, Guibert îl auzi silabisind niște cuvinte nu mai puțin ambigue: ― Da!... Va fi al meu. Intermezzo informativ: Despre o insolită alăturare a două capete tăiate de păstrăvi prăjiți cu două dintre cele mai importante capete diplomatice ale vremii, ambele eșuate în aceeași farfurioară pentru resturi. În restaurantul hanului, Marele Komandir cina singur. De obicei lua masa în compania prințului. Manuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de străbătut? Chelnerul îl auzi hohotind bătrânește. ― Nu-i bai! Îl voi lăsa să le numere la pas. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a patra PAGINĂ NOUĂ 26 În noaptea dinaintea semnării mult așteptatului tratat de pace, Bucureștiul cunoscu o insolită animație. Comandamentul rus hotărâse ca principalele clădiri din centrul orașului să fie împodobite cu ghirlande de flori, crenguțe de brad și iederă, toate podurile și piețele să fie luminate ca ziua și pretutindeni să domnească o curățenie exemplară. Câteva liote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
preschimbate în pulberea amintirilor. Sorbi și ultima picătură din cafeaua pregătită după o rețetă a prințului - ah, cât îi va lipsi și cafeaua asta cremoasă, densă, atât de parfumată! -, se ridică în picioare și porni spre trăsură. Intermezzo meditativ: Despre insolita călătorie în timp a unei simple hărți. În cadrul unei licitații care a avut loc într-o zi de miercuri, 4 decembrie 1991, printre multe alte obiecte importante aparținând împăratului Napoleon I, a figurat și o hartă detaliată a celor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența reală a lumii de dincolo și a vieții spiritelor.” (Prințul N.D. Jevahov: Serghei Aleksandrovici Nilus. Scurtă prezentare a vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
este întotdeauna un mijloc magic” (40, p. 132). Astfel se explică de ce, în foarte multe scenarii mitice, arma războinică este dublată de una magică și de ce gestul războinic al zeului (eroului) precedă, dublează sau urmează unui gest magic. O situație insolită, dar care devine logică în urma considerațiilor de mai sus, este aceea în care efectul acțiunii zeului sau eroului este strict magic, cu toate că, în cadrul înfruntării cu monstrul, uzează de o armă strict războinică. Este cazul eroului de colindă, care leagă zeul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
propriu-zis cosmogonice, cu același „scufundător”, broasca, la 3, p. 24 ; 23, pp. 971-972 ; 24, pp. 143-144 ; 25, p. 79. Interpolarea motivului „a doua zidire a lumii” (3, p. 149) în arhitectura epică a legendei românești a potopului este doar aparent insolită. Semnificația cosmogonică a legendei diluviului justifică din plin acest fenomen. Nu pot încheia trecerea în revistă a coordonatelor simbolice ale arcei diluviene fără să observ că la aceeași sferă de semnifi- cații mito-simbolice se raportează și un alt motiv mitic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lăsată în voia valurilor, într-o „corabie de sticlă” care se va transforma într-un palat (vezi analogia arcă- palat/templu) (98). Toți acești eroi de mit, legendă sau basm - a căror biografie începe printr-o zămislire miraculoasă sau doar insolită și continuă cu expunerea lor pe apă, ca prunci, într-o arcă (ladă, coș, butoi) - ajung să fie (ca și Noe sau omologii săi) întemeietori de seminții, imperii, cetăți etc. Clasica alegorie a creației pornind dintr-un ou cosmogonic plutind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Lucru mare că-mi făcea : Făcu ceriul și pământul, Făcu ceriu-n două zile, Și pământu-n nouă zile (15, p. 26). Tema arhaică a colindei (regenerarea cosmosului uzat) și cea ulterioară, creștină (nașterea lui Isus), s-au suprapus, generând un insolit motiv hibrid : Isus (re)creează lumea. Paltinul (axa și centrul lumii, lăcaș al zeului demiurg) a devenit (pentru uzul pruncului Isus) un leagăn agățat în paltin și, ulterior (prin pierderea semnificației inițiale a arborelui), doar un leagăn din lemn de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]