2,101 matches
-
să nu poată fi întrerupt înainte de acea răsucire a timpului în loc. A urmat într-adevăr un somn lung fără vise, istovitor, ce a eșuat într-o criză puternică care i-a spulberat încă de la trezire orice speranță. Oboseală și deznădejde insuportabilă au urmat acelui somn. În ultima vreme dormea singură pentru a nu fi deranjată. Și-a rânduit pilulele pe noptieră pentru a le avea la îndemână, în caz că se va trezi de durere și nu-și va mai continua somnul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alte specimene, care mai de care mai ciudate, ce-ar putea fi obiectul soluțiilor ei alternative. Cu care să înceapă? Îi vor ajunge trei luni să-i cunoască pe cei mai prodigioși dintre ei? Numai de n-ar avea dureri insuportabile. Observase că merge din ce în ce mai greu în ultima vreme. Mersul ei agil, zvelt, de odinioară, se alterase, avea senzația că bate pasul pe loc. Poate era doar o iluzie determinată de starea de oboseală și lipsa de energie. S-a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
neauzit, năprasnic ca un cataclism, îmi rezona în piept să-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a-mi controla spaima, strigătul meu descătușat s-a dezlănțuit, a penetrat perdeaua de ceață ce învăluia plaja, a umplut cerul și marea. Și, deopotrivă, privirile uimite ale costumelor de epocă de pe plaja suspendată deasupra mării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
curent turbionar și o presiune apăsătoare, urmat la scurtă vreme de o bubuitură fantastică și o plesneală cumplită de sticlă spartă ce-ți penetra șira spinării ca o lamă. Și-ți paraliza toate simțurile în acel moment acut, ca o insuportabilă durere lăuntrică, ce probabil o poți experimenta aievea o singură dată, în vecinătatea morții. În acea clipă, încăperea s-a umplut cu un fum de praf cenușiu și dens ca o mlaștină, prin care abia am putut să-mi croiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în lat, nimeni nu-mi poate da un chibrit. Nu mai știu să mă întorc la mormântul bunicii, rătăcesc fără noimă, nu mai știu dacă în căutare de chibrituri sau doar caut locul unde mă așteaptă mama. E o căldură insuportabilă și o lumină orbitoare. Mi se face alb în fața ochilor, nu mai văd nimic, nu știu ce să fac. Nu-mi rămâne decât să mă trezesc. Nașterea Un strigăt ascuțit îmi sparge visul, urmat de un plâns nevralgic. Deschid ochii. Deasupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
O chema la ea, pentru că nu dorea să moară singură în casă, fără niciun suflet la căpătâiul ei, fără de lumânare, și salvarea întârzia să vină... Atunci o forță nebănuită a simțit cum crește în ea, alături de o stare de greață insuportabilă ce urca intempestiv prin abdomen și stomac. S-a ridicat aproape instantaneu și s-a îndreptat către baie cu o viteză ce probabil nu a mai atins-o niciodată în stare normală, și în timpul ăsta un gheizer aproape vertical țâșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei a devenit mai sigur și mai natural. Cu fiecare pas pe care-l face, această femeie are sentimentul că strivește un miracol. Considerații generate de sublimarea fericirii Prea târziu am înțeles că predispoziția către suferință poate porni de la o insuportabilă fericire. Atunci când devine insuportabilă, fericirea este repudiată la modul cel mai agresiv, cel mai de neînțeles. Ne provocăm suferință, încercând a ucide o fericire ce ne amenință cu consecvența sau ferocitatea ei. Și, pe bună dreptate, survine o reacție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sigur și mai natural. Cu fiecare pas pe care-l face, această femeie are sentimentul că strivește un miracol. Considerații generate de sublimarea fericirii Prea târziu am înțeles că predispoziția către suferință poate porni de la o insuportabilă fericire. Atunci când devine insuportabilă, fericirea este repudiată la modul cel mai agresiv, cel mai de neînțeles. Ne provocăm suferință, încercând a ucide o fericire ce ne amenință cu consecvența sau ferocitatea ei. Și, pe bună dreptate, survine o reacție de autoapărare, de eliberare de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prelungească, fără să înțeleagă că reținerea ei nu face decât s-o anuleze, s-o ucidă și s-o dea repede uitării. Fericirea iluminată, de care rareori avem parte, este cea care ne strivește, ne subțiază, ne ia suflul; este insuportabilă, cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul morții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ști, a-i evalua durata, a o potența. Arhivarea ei este esențială, este hrană ulterioară pentru suflet și minte, ea adaugă la sănătatea mentală și fizică. Punctul de sublimare este punctul până la care trebuie să îndurăm fericirea, oricât de insuportabilă ni s-ar părea, și în același timp este punctul limită, dincolo de care nu avem voie s-o prelungim, pentru a nu cădea în plictiseală. Odată sublimat, actul fericirii trece în sfera gândirii; abia aici putem să-l înțelegem, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prăpastia care separă realitatea de irealitate și în care, pe de altă parte, ea face să corespundă o calitate generală "greu", "calificat" acelui ceva care este conținut în singularitatea absolută a diferenței sale absolute. De pildă, o activitate dureroasă sau insuportabilă pentru un individ puțin dotat va fi trăită dimpotrivă de altul ca expansiune fericită a puterilor sau a capacităților sale proprii. O asemenea delimitare calitativă și generală a muncii obiective nu corespunde de altfel nici unei munci reale particulare, ci este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca o povară și ca o povară de nebiruit ține de faptul că vieții îi este cu neputință să se debaraseze de ceea ce o încarcă, adică de ea însăși. Așa cum am văzut, această neputință dublează încărcarea și o face intolerabilă insuportabilul nefiind astfel decât esența interioară a vieții în efectuarea sa fenomenologică: acel "a se suporta pe sine" care nu mai îndură să fie ceea ce este. Acesta este punctul de origine al oricărei culturi, ca și a posibilei inversări a acesteia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această necesitate este o povară, nicidecum pentru că îmbracă cutare formă specifică, pentru că este cutare sau cutare nevoie naturală, cea de a bea sau de a mânca, sau nevoia sexuală, ci în virtutea subiectivității sale care o încarcă de ea însăși până la insuportabilul acestei încărcări. Prejudecățile obișnuite ale gândirii occidentale ne împiedică să înțelegem pe deplin ce se întâmplă în acel moment. Noi nu concepem exercitarea acestei forțe care ia naștere în încercarea de sine a subiectivității, care este condusă, la paroxismul acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această forță se exteriorizează, această tensiune se destinde, această încărcare în afect se descarcă de sine. Pretutindeni acțiunea este interpretată ca o exteriorizare și ca o obiectivare reală, în așa fel încât într-un astfel de proces și prin el insuportabilul vieții, dacă ar fi plasat într-adevăr în fața ei și astfel separat de ea, aceasta s-ar trezi deposedată de el din punct de vedere material și, în sensul propriu, "descărcată". Din nefericire, aceasta nu se întâmplă niciodată, dacă este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
asumate de către ea două posibilități, numai două. Cea dintâi este tocmai cultura. Dacă acțiunea nu este niciodată aruncarea în afara sa a ceea ce constituie în viață tocmai esența sa, adică patosul oricare ar fi el al purei sale încercări de sine, insuportabilul de pildă, dacă ea, dimpotrivă, îl reține în sine ca ceea ce este ea și ca ceea ce o motivează, atunci ea se ridică până la înălțimea acestui patos, operația sa nu are altă finalitate sau, mai bine spus, altă realitate decât de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
milenii ca o "cheltuire de forță de muncă", așa cum spune Marx, și străbătând formele sale cele mai dificile și cele mai respingătoare, ea nu a fost la urma urmei suportabilă decât în măsura în care se opera în mod tainic în ea exorcismul insuportabilului. Însă ea nu era astfel decât ca praxis viu, ca expansiune a puterilor subiectivității organice și, astfel, ca realizare ultimă a subiectivității înseși și a Energiei sale. Să presupunem o lume în care nu mai există nici biserici, nici temple
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
operație care să-i fie conformă cum îi este sieși propria sa operație, ea nu se inversează în nici o clipă în bucuria sporirii. Dimpotrivă, imobilizată în ea însăși, abandonată și redusă la pura sa suferință, ea o trăiește ca pe insuportabilul căruia nu poate totuși să i se sustragă, de care nu poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viziunii, și aceasta în exercițiul său repetat, este prin chiar acest fapt exaltarea patosului său, adică autodezvoltarea sa potrivit legilor proprii potrivit legii fundamentale a inversării suferinței în bucurie. Mai mult, această lege cea mai interioară a vieții, nestăvilita și insuportabila suferință a ființei aruncate în sine și prinse în sine este cea care constituie forța sa ca și pe aceea a fiecăreia dintre puterile sale, care i le dă propriu-zis pe acestea și le constrânge una după alta să se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
meșterul din Como. Nu a recurs și dânsul la licoare? Spițerul lăsă să se scurgă câteva momente Înainte să răspundă. Da, firește, zise el apoi, ca și când ceva i-ar fi revenit În amintire. — Era și dânsul afectat de o durere insuportabilă? Întrebă Dante. Încă o dată, Teofilo nu răspunse imediat. Apoi Încuviință din cap. — Deși nu de aceeași natură cu a dumitale. Există dureri ale trupului și dureri ale sufletului, iar, pentru unele spirite, acestea din urmă sunt mai cumplite decât primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nișe, ca și când o Întreagă legiune infernală Îl aștepta acolo. Simți cum genunchii i se Îndoaie. Probabil că era vorba de un cimitir uitat. Mai coborî câteva trepte, sugrumat de frică; apoi se opri, căutând să-și Învingă suferința care devenise insuportabilă. Din pământul de sub picioarele sale se ridica o ceață gălbuie. Toată căldura toridă a verii părea să se fi adunat la fața locului. Își impuse să-și Învingă teama recurgând la rațiune. Agresorul care Îl lovise În naosul superior era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
parcurgeau, era destinat strângerii morților și muribunzilor, mai mult pentru a-i ascunde vederii decât pentru a le respecta agonia. Infernul. Subterana cea joasă, iluminată slab de luminile provenite din puținele ferestruici aflate la nivelul străzii, era Înțesată de miasme insuportabile, devenite și mai cumplite din pricina căldurii de afară. Spațiul era ticsit cu scânduri orizontale pe care zăceau forme omenești acoperite de zdrențe. Alte trupuri erau rezemate de-a lungul pereților, cu capetele plecate peste piept. Câte unul avea puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nisipul. O nouă epocă, precum aceea imaginată de Bruno Ammannati. Dar o epocă a disperării, Într-adevăr a Celor din Urmă. Vorbise cu glas tare, atrăgând atenția crâșmarului, care se apropiase grăbit cu gândul la o nouă comandă. Căldura devenise insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor! strigă ridicându-se cât ai clipi, aproape răsturnând băncuța. Apoi se Îndreptă către Ponte Vecchio, după ce Îi azvârlise o monedă cârciumarului, din ce În ce mai derutat. — Nu era messer Durante, omul acela? zise unul din ceilalți mușterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
printre aburii rachiului, știți voi cît am întors eu pe toate fețele toate variantele posibile și imposibile ale Revoluției? Numai la deznodămîntul ăsta nu m-aș fi gîndit nici mort, trebuie să vă ridicați, îl întrerupe Dendé, simte o fierbințeală insuportabilă în piept, mă arde stomacul, recunoaște, nu mă ridic, nu vreau să mă mai ridic, la ce bun? Lăsați-mă singur, a luat-o razna, zice Gulie, dați-i o cană cu apă. Tîrnăcop se mișcă ca un titirez, toarnă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a plătit, Încurajat de privirea complice a șefei și de asigurările ei ferme că totul o să se aranjeze. Cum, nu se știa, dar dorea și el din suflet acest lucru. Imaginea femeii plângând de necaz lângă cort i se părea insuportabilă. După ceasul deșteptător Slava care ticăia pe masă, se apropia de cinci. Din stomac sau de undeva din preajmă, greața urcase acum În gâtlej. Nu mai avea de ales. Se ridică și se Îndreptă spre baie. O soluție simplă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mor pe pământ, iar tinerii În zbor... Și mai cred că „Vorkuta” e o școală bună de antrenament. Pentru ce anume? Și pentru zbor și pentru moarte. La urma urmei, moartea Își are și ea farmecul ei, de o cruzime insuportabilă, totuși. Ca și dragostea neîmpărtășită. După felul cu care se priveau atunci În ochi se putea conchide că asupra acestui punct erau de acord, În sfârșit. 25. Te vei Întoarce și vei fi strivit, i-a spus ea. De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]