4,097 matches
-
creiere; creștet; cultură; culturi; cuminte; cunoaștere; cunoscător; curaj; curată; da; demonstrare; deschisă; deșartă; dezghețată; dezinteres; dezvoltare; dezvoltată; dibăcie; disciplină; distanță; este șiret; fals; falsitate; faptă; frică; frumoasă; fură; geană; gingașă; a gîndi; glas; goală; gol; grea; greier; hoinar; ingeniozitate; insectă; intelect; iscusință; iscusită; isteață; isteț; istețe; înalt; înșelător; înțelegere; îngheață; învățat; învățătoare; judeca; lașitate; lectură; loc; luciditate; lume; luminat; materie; mică; microunivers; minciuni; minciunică; minții; mintios; moldovean; neagă; nebuloasă; neîncredere; nepăsare; nerușinare; nerușinos; nesigur; nuia; oaspete; oboseală; ochi; ocolește; omite; omului
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
călători; călca; cămară; la căruță; căruțe; cere; ciclicitate; ciclu; ciclul vieții; cicluri; circumferință; comună; constantă; continuitate; copac; corabie; creativ; de Dacie; defectată; deplasare; dezumflată; dreptunghi; dură; epocă; excursie; Ferrari; fortună; frumos; frunză; gaură; ghinion; greșeală; groapă; horă; idiot; inel; infinitate; intelect; interior; invenție; se împarte; început; a se întoarce; întoarce; învîrtește; a învîrti; învîrti; karma; linii; lucru; lumea; marinar; de la mașină; măgar; măsură; meditare; minge; de moară; moartă; mobilitate; Moș Ion Roată; motocicletă; moțoc; neagră; neam; negru; norocului; oameni; obiect; oval
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
copilaș; costeliv; crăcănat; cruce; deshidratat; dezvoltat; dominare; dorește; dorință; doritor; duh; el; elev; emotiv; evoluție; fain; fată; fete; finuț; firesc; fizic; foaie; în formă; fotomodel; frică; frîu; frustrare; gingaș; gîrbov; gîrbovit; gol; grav; grăsuț; ieftin; incapabil; indiferent; inflamabil; influențabil; inimă; intelect; împuținat; încercare; îndrăgostit; înfometat; înger; jele; josnic; limitat; limonadă; lipit; lipsa puterii; lipsă; lipsit de putere; Lore; mai bine decît gras; malnutrit; micuț; mintal; de minte; mînca; mîrțoagă; model; molcom; molîu; moșneag; mușchi; neadaptat; neajutorare; necăjit; necredincios; nedrept; nefericit; negras
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
generală; cum; cunoscut; cursul; cuvinte; descurcăreț; destin; documenta; documentare; dori; dorință; drum; Einstein; el; elevat; enciclopedie; esențial; eu; fericire; a fi deștept; a fi informat; a fi încrezut; geniu; gîndi; glumă; habar nu are; idee; idei; informa; informații noi; insuficient; intelect; ispită; a înțelege; învățător; liber; limba; lucru; matematică; memorie; mîndru; mîner; mult; multe cărți; multe, vrute și nevrute; muncă; munte; negru; neștiutor; nevoi; note mari; noutăți; nu știu; a numi; o noutate; oaste; odihni; om; om comunicabil; ora; orice; percepe; poate; poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ituații excepționale; - asigurarea resurselor necesare implementării ideil or rezultate în urma evaluării; sinectica - elaborată de William Gordon, are la bază următoar ele postulate: - creativitatea există sub formă latentă în fiecare individ; - creativitatea este mult mai apropiată de procesul emoțional decât de intelect sau rațiune; - oamenii cu moral scăzut sunt mai puțin creativi; - creația de grup este guvernată de aceleași legi ca cea individuală. Mecanismele operaționale sunt: transformarea necunoscutului în familiar, transformarea familiarului în ceva obișnuit, ignorarea oricăror legi prin atribuirea acestora de
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
extensie, cu membrele superioare flectate pe trunchi, pumnii strânși; membrele inferioare în flexie sau, după caz, în extensie, cu adducția puternică a coapselor și laba picioarelor în echin. Tabloul clinic este completat de o deglutiție deficitară, vorbire tardivă și greoaie, intelect mai mult sau mai puțin afectat. II. Sindroamele extrapiramidale (diskinetice) se prezintă sub forma unor sindroame clinice, cunoscute sub denumirea de coreic, atetozic și distonic, la care se adaugă sindromul mixt piramidal/extrapiramidal și cel al rigidității cerebrale. Sindromul coreic
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
biologi sau ingineri în robotică, precum cei afiliați transumanismului, privilegiază puterea minții în dauna prezervării trupului în definirea identității postumane. Vom analiza această tendință sub umbrela conceptului de neocartezianism, în special în direcția perspectivei mecanologice care, reducând ființa la proprietățile intelectului și ale rațiunii, exclude posibilitatea manifestării senzoriale, perceptive și afective a umanului. Neocartezianismul din științele cognitive, înclinat ideologic spre legitimarea inteligenței artificale, se dovedește o opțiune la fel de limitativă precum neodarwinismul din științele tehnobiologice, tendință manifestată în domeniul vieții artificiale. Pe
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să considere computerul un adevărat amplificator mintal. Astfel, Bush (1945Ă discută gândirea asistată de calculator, Licklider (1960Ă analizează simbioza om-computer din perspectiva construirii de interfețe conform unui model uman, Engelhart (1962Ă este interesat în modalitățile prin care grafica interactivă augmentează intelectul uman, Sutherland (1965Ă dezvoltă un simulator grafic interactiv etc. Pentru aceștia, ordinatorul este capabil să creeze medii virtuale care nu reduc spiritul uman, ci dimpotrivă permit explorarea și interacțiunea în noi forme, sporite și extinse. De asemenea, domeniul inteligenței artificiale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
socială și a umanității prin intermediul noilor tehnoștiințe. Postuman și transuman (cu nuanțele suprauman, metaumană sunt concepte utilizate adesea în același scop și cu aceeași conotație în cadrul curentului, fără o demarcație clară între ele și chiar sinonimizate: mai-mult-decât-umanul obținut prin augmentarea intelectului, a memoriei, a puterilor și a percepțiilor fizice etc. Definit printr-o perspectivă filosofică speculativă și interdisciplinară, mixând tehnoștiința cu economia, istoria, științele naturii și studiile culturale, transumanismul își exprimă credința că specia umană, departe de a întruchipa faza finală
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
materialității care subzistă deopotrivă în mod fenomenologic și tehnologic. Astfel, corpul este restructurat ca biotehnologie, iar identitatea este dată de conlucrarea corporalității cu conștiința transfigurată prin relaționarea cu noile tehnologii informațional-comunicaționale. Identitatea (postăumană, ca solidaritate între materialitatea organic-mașinică, concretețea forțelor intelectului și subiectivitatea afectelor, este un proces de relații al organismului cu lumea, al minții cu trupul și al tehnologiei cu biologia. În această viziune sintetică se produce fluidizarea demarcațiilor existențiale și culturale fixe. Identitatea postumană, cyborgică, avatarică sau transgenică, (reăconfigurată
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
știința este posibilă În ciuda numeroaselor dificultăți ce sunt de rezolvat atât În ceea ce privește validitatea, cât și veracitatea enunțurilor care se fac În domeniul cunoașterii științifice. Rezultă că, de fapt, singurul domeniu supus Îndoielii este cel al cunoașterii teoretice. Erorile intelectuluiTC "Erorile intelectului" \l 4 Că intelectul nostru este supus erorii nu este o idee nouă, care să fi apărut doar odată cu filosofia carteziană. Cu mult Înaintea lui Descartes, William de Ockham considera că Întreaga cunoaștere este o activitate imanentă a spiritului, că
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
numeroaselor dificultăți ce sunt de rezolvat atât În ceea ce privește validitatea, cât și veracitatea enunțurilor care se fac În domeniul cunoașterii științifice. Rezultă că, de fapt, singurul domeniu supus Îndoielii este cel al cunoașterii teoretice. Erorile intelectuluiTC "Erorile intelectului" \l 4 Că intelectul nostru este supus erorii nu este o idee nouă, care să fi apărut doar odată cu filosofia carteziană. Cu mult Înaintea lui Descartes, William de Ockham considera că Întreaga cunoaștere este o activitate imanentă a spiritului, că ea se produce prin
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
certitudine, iar această certitudine este una de natură intelectivă: știm că acele senzații sau reprezentări există Într-adevăr. Că ele pot fi eronate, este o altă chestiune, dar pentru a fi depistate și categorisite astfel ele trebuie să existe pentru intelect. În afară de asta, tocmai pentru că falsul sau adevărul sunt revelate de către intelect, o seamă de erori care se atribuie În mod curent acestuia se dovedesc până la urmă a avea o origine senzitivă. O idee carteziană de referință, reluată În principalele scrieri
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
acele senzații sau reprezentări există Într-adevăr. Că ele pot fi eronate, este o altă chestiune, dar pentru a fi depistate și categorisite astfel ele trebuie să existe pentru intelect. În afară de asta, tocmai pentru că falsul sau adevărul sunt revelate de către intelect, o seamă de erori care se atribuie În mod curent acestuia se dovedesc până la urmă a avea o origine senzitivă. O idee carteziană de referință, reluată În principalele scrieri ale filosofului, este aceea care precizează căreia dintre facultățile spiritului i
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
lărgire a cunoașterii rolul principal revine voinței. Dar se Întâmplă de multe ori ca voința umană, dat fiind că e cea mai apropiată parte a noastră de natura voinței divine, să se avânte dincolo de limitele pe care le poate atinge intelectul. În astfel de cazuri eroarea este comisă În mod nemijlocit de către intelect, care este forțat de voință să pună În relație noțiuni ce nu au corespondent În realitate. „...intelectul nu se aplică decât acelor puține obiecte care i se prezintă
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ori ca voința umană, dat fiind că e cea mai apropiată parte a noastră de natura voinței divine, să se avânte dincolo de limitele pe care le poate atinge intelectul. În astfel de cazuri eroarea este comisă În mod nemijlocit de către intelect, care este forțat de voință să pună În relație noțiuni ce nu au corespondent În realitate. „...intelectul nu se aplică decât acelor puține obiecte care i se prezintă, iar cunoașterea sa e Întotdeauna limitată, pe când voința poate părea Într-un
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
divine, să se avânte dincolo de limitele pe care le poate atinge intelectul. În astfel de cazuri eroarea este comisă În mod nemijlocit de către intelect, care este forțat de voință să pună În relație noțiuni ce nu au corespondent În realitate. „...intelectul nu se aplică decât acelor puține obiecte care i se prezintă, iar cunoașterea sa e Întotdeauna limitată, pe când voința poate părea Într-un anume fel infinită, ș...ț acesta este motivul pentru care de obicei o Împingem dincolo de ceea ce cunoaștem
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a dat-o spre a concepe, fără Îndoială că tot ceea ce concep cum trebuie, și nu este posibil să mă Înșel cu aceasta. Greșelile mele se nasc așadar din aceea că voința, fiind mult mai Întinsă și mai mare decât intelectul, nu o mențin În aceleași limite, ci o extind chiar asupra unor lucruri pe care nu le Înțeleg, care În sine Îmi sunt indiferente; astfel, ea pierde cu ușurință drumul și alege falsul ca adevăr și răul ca bun; ceea ce
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care nu le Înțeleg, care În sine Îmi sunt indiferente; astfel, ea pierde cu ușurință drumul și alege falsul ca adevăr și răul ca bun; ceea ce face să mă Înșel și să păcătuiesc”. Rătăcit de voință, dincolo de limitele sale firești, intelectul stabilește relații și dă naștere unor idei care nu au nici un fundament real. Această rătăcire a intelectului este un alt tip de eroare pe care o identifică Descartes. Mai departe, dacă supunem Îndoielii noțiunile ce le avem despre diferite lucruri
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
alege falsul ca adevăr și răul ca bun; ceea ce face să mă Înșel și să păcătuiesc”. Rătăcit de voință, dincolo de limitele sale firești, intelectul stabilește relații și dă naștere unor idei care nu au nici un fundament real. Această rătăcire a intelectului este un alt tip de eroare pe care o identifică Descartes. Mai departe, dacă supunem Îndoielii noțiunile ce le avem despre diferite lucruri, vom avea șansa de a ne apropia mai mult de fundamentul cunoașterii. Aici vom găsi unele de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
interpretarea sa, el consideră că Descartes ar fi procedat la o echivalare nepermisă a expresiei „gândesc, deci sunt” cu o alta, singura valabilă pentru acest caz: „gândesc, deci sunt gânditor”, de unde ar fi inferat: „adică un spirit, un suflet, un intelect, o rațiune”. Pentru a-și susține ipoteza, Hobbes extrapolează situația, arătând falsitatea concluziei pe care o poate induce o astfel de judecată: sunt Într-o plimbare, deci sunt o plimbare. Răspunsul lui Descartes la acest gen de observație, după ce demontează
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
este urmărită menținerea În orizontul existenței, este cea care se apropie cel mai mult de intențiile filosofului, care ne avertizează, de altfel, că certitudinea despre propria existență poate urma căi ce se raportează și la alte acțiuni decât cele ale intelectului, dar că numai În cazul acesta din urmă, când ne stabilim punctul de priză În gândirea Însăși, concluzia ce o obținem devine infailibilă: „Prin cuvântul a gândi Înțeleg tot ceea ce se petrece În noi În așa fel Încât intuim aceasta
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a găsit tot mai mult locul și În filosofie, cumulând semnificații dintre cele mai diferite, Începând chiar cu conceptele de proveniență platonică „Unu”, „Bine absolut”, „Adevăr absolut”; iar ceva mai târziu, asimilându-le și pe cele aristotelice „Prim Motor”, „Substanță”, „Intelect”, și mai ales „Ființă”. Întreaga gândire și filosofie a Evului Mediu a recunoscut În Dumnezeu ființa perfectă, care nu conține nimic de natură să-i contrazică perfecțiunea. El reprezintă actul pur de a fi, fără posibilitatea nici unei alterități de sine
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și o negație. Într-un astfel de enunț se neagă esențele „obișnuite”, pentru ca, În același timp, să fie reafirmate În concept drept ceva dincolo de ele. Această ne-determinare a esențelor, datorată trecerii lor Într-un registru mai Înalt, În care intelectul nu le mai poate cuprinde, dar nici nu poate să nu le presupună, o vom Întâlni și la Descartes atunci când filosoful va caracteriza atributele ideii despre Dumnezeu ca fiind infinite. Pierre Abélard Prin Pierre Abélard (1079-1142), filosofia Își precizează tot
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
unele temporale, altele În durată nesfârșită și printre toate acestea, unele exterioare, altele lăuntrice, pentru a ajunge la gândirea principiului dintâi, care este spirit pur, etern și deasupra tuturor”. Dintre căile cunoașterii pe care le stabilește Bonaventura: simțuri, imaginație, rațiune, intelect, inteligență, synderesis - a separa și a distinge deodată, intuitiv -, aceasta din urmă ne reține În mod deosebit atenția. Numită și „culme a minții”, synderesis prezintă o asemănare destul de mare cu ceea ce vrea să fie enunțul cartezian al cogito-ului, care nu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]