35,526 matches
-
ei, pulsiuni "feministe". În 2001 vede lumina tiparului o altă biografie, critică de astă dată, semnată de Astrid Seele care relevă și paradoxurile caracterului eroinei, inclusiv antisemitismul ei latent sau virulent, în pofida mariajelor cu artiști evrei sau a frecventării cercurilor intelectuale ale Vienei, marcate de intelighenția iudaică. La patru decenii după moartea Almei Mahler, a șasea biografie, editată în 2004 se adeverește a fi lucrarea de referință pentru o exactă și profundă cunoaștere a acestei muze și egerii ambivalente, a epocii
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
La patru decenii după moartea Almei Mahler, a șasea biografie, editată în 2004 se adeverește a fi lucrarea de referință pentru o exactă și profundă cunoaștere a acestei muze și egerii ambivalente, a epocii în care a trăit, a curentelor intelectuale care au marcat-o, a personalităților vremii. Cartea se intitulează Witwe im Wahn (ceea ce ar echivala cu Văduvă în delir), este semnată de Oliver Hilmes și a fost elogios întîmpinată de critica de specialitate. Editurii Siedler îi revine meritul de
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
gîndiri lingvistice autentice și de mare originalitate. Se confirmă acum ceea ce tindem uneori să considerăm o banalitate sau o formulă vidă de sens: rezistența lucrului bine făcut și a valorii adevărate, dincolo de conjuncturile și presiunile politice, de piețele culturale, modele intelectuale etc. Textul rămîne: simplu, clar, transmițînd energia inconfundabilă a inteligenței veritabile. Sînt studii publicate între 1957 și 2003, dar chiar cele mai vechi nu par învechite; dimpotrivă, raportate la contextul apariției lor, frapează prin modernitate. Pornind de la datele tradiționale ale
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
constată că literatura scrisă de femei nu e radical diferită de cea scrisă de bărbați. Așadar, bărbatul și criticul nu se înțeleg în privința femeii, unul raportând-o la condiția biologică a sexului, iar celălalt la actul scrisului literar, care e intelectual și individual."( p.27) Savuroase, analizate cu finețe, sunt și portretele unora dintre doamnele care frecventau cenaclul Sburătorul, decupate din Memoriile criticului. Portretul Soranei Gurian sau acela al lui Bebs Delavrancea (apariție "mică, miniaturală, cu un cap mare, plin de
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
și cercurilor literare, numindu-le "adunătură de spirite mai jos adesea decât mediocre" (p. 77) și mizând pe singurătatea și singularitatea talentului: "caută, când te rătăcești din întâmplare în așa cercuri, să te depărtezi cât mai degrabă, respingând orice solidaritate intelectuală cu ilustra companie și refuzând scurt orice diplomă de talent. Du-te, dacă ești amator de ceai foarte blond, în toate saloanele literare, dar nu fă nicăiri purici" (p. 86). Era reflectat aici ecoul deteriorării relațiilor sale cu "Junimea": din
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
politic, spune Babias, suprapune esteticului problema socială a stilului de viață. Esteticul ca lifestyle. Mai mult: "La fel cum mărfuri încărcate cultural și artefacte în formă de mărfuri îmbibă sfera socială și leagă refuzul în consum, la fel și acțiuni intelectuale - discurs și contradiscurs, prelegeri, simpozioane, scrierea de cărți, foiletonul - capătă tot mai multe forme ale interpasivității și ale desfătării delegate. Și aici este valabil principiul, născut din incapacitatea de desfătare, al distrugerii prin consumabilitate, care pune în locul consumului mărfurilor consumul
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
delegate. Și aici este valabil principiul, născut din incapacitatea de desfătare, al distrugerii prin consumabilitate, care pune în locul consumului mărfurilor consumul ideilor." Consumul este ideologia neoliberalismului care suspendă axiologicul și critica valorilor, de fapt, le transformă în marfă de consum intelectual. Atitudinea artistică e, așadar, lifestyle, iar stilul de viață e tot mai puțin legat de social și de politicul propriu-zis: e trend. Ștergerea graniței dintre artă și viață conduce la o percepție iluzorie a amândurora. Arta nu mai este o
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
purceluș și multă ceapă vindecă depresia dată de nedreptatea socială (în ideea că tuturor ne vine rîndul). Cîrnatul cu usturoi, prăjit în untură și răcit cu vin de buturugă este aparent un sacrilegiu homeopatic. În realitate, el vindecă radical pesimismul intelectual și dă pacientului încredere că, atunci cînd ne-o fi mai rău și mai rău, așa o să ne fie. Ați dedus, desigur, din acestă introducere, că, deși am adunat cam multe kilograme, adeseori nu pot să-mi controlez pofta de
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
de mai jos, scris cu prilejul apariției albumului Chipuri și locuri, înceracă să surprindă tocmai fizionomia artistică a unui om care, cel puțin în ultimile decenii, își baricadase esența de plastician în spatele unei complexe și, de multe ori, vehemente retorici intelectuale. Trăind de multă vreme într-o izolare autoimpusă, poate spre a-și apăra mai bine patrimoniul complex al amintirilor, judecata nealterată și marile vecinătăți ale artei noastre moderne - de la Tonitza la Țuculescu -, pictorița Eugenia Iftodi a ieșit pe nesimțite atît
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
s-au strîns, ca și în jurul lui Manolescu, nu întîmplător, nume, condeie, experiențe. Dacă ar fi să-i pomenesc doar pe Radu Cosașu, Elena Ștefoi, Mircea Vasilescu, Magdalena Boiangiu. Și asta a însemnat Fundația pentru mine. O armonizare a elitei intelectuale, un tip de solidaritate întru diversitate, un tip de conștiință născută de și în jurul atracției modelelor. În fond, mi s-a părut că am învățat după '90, separat și împreună, încet-încet, să fim uniți. Nu doar spiritual. Mi s-a
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
orice ar fi, umăr la umăr. Încă o lecție dură pe care am trăit-o după 1989, și, cu prisosință, în ultimii patru ani. Nu vorbesc aici despre acel gen de solidaritate, tîmpă, uniformizatoare. De aceea, orice semn al solidarității intelectuale mi se pare o formă de izbîndă. A doua oară am suferit la plecarea "Dilemei". Și, de atunci, tot mai mult, tot mai des. Pentru că, oricît m-am străduit, n-am mai înțeles mare lucru. Cu cît tam-tam-ul în jurul Fundației
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
aici nevoia de "revizuiri". Iconoclaștii care am devenit îi răzbună pe iconodulii care am fost. Despărțirile necesare, modelele lăsate în urmă (și, uneori, privite de sus) pe măsură ce ajungi să te "pricepi" (amintindu-mi, fără să fie vreo legătură, de "creșterea" intelectuală, deodată cu "descreșterea" afectivă a lui Charlie, din Flori pentru Algernon) sînt teme ce revin în "istoria" criticii literare ori culturale. Despre "marja" de flexibilitate a propriului "sistem", condiționat, fără scăpare, de toate cele care l-au precedat, Lovinescu a
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
într-o zonă de risc, implicat într-o misiune foarte importantă. Era tocmai ceea ce-și dorea: o schimbare radicală a vieții. Aceasta e premisa psihologică decisivă pentru a înțelege mutațiile care se petrec în conștiința lui Ragaiac în plan intelectual, moral și erotic. Locotenentul vrea să declanșeze o transformare morală a propriei vieți, transformare ce se sprijină în principal pe modificarea idealului feminin. Dacă va iubi de acum încolo un alt tip de femeie (una de viță nobilă, situată deasupra
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
jucată (n-are importanță, deoarece în discursul critic ca și în cel poetic operează"!) o analiză așa-zicînd spontană. Voindu-se degrevat, așa cum am văzut, de "orice superstiție teoretică și didactică" (ceea ce nu înseamnă renunțarea la un "bagaj" solid al formației intelectuale, mereu perceptibil), criticul se dorlotează refuzînd schemele habituale: "în cazul că unii dintre cititori le-ar aștepta, țin să precizez că nu vin cu etichete noi. Răspund unei curiozități mai diverse decît aceea de a ști dacă Bacovia e Ťsimbolistť
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
decît aceea de a ști dacă Bacovia e Ťsimbolistť, Ťexpresionistť, Ťpostmodernistť sau altceva". Ironia nu e rareori scoasă din panoplie: "E posibil ca această dragoste copleșitoare să-i fi provocat viitorului poet, pentru a mă exprima în limbajul psihologilor, Ťdiformități intelectuale și afectiveť, pe care, în loc să le corecteze, evoluția sa le accentuează". Sau: "în cele 271 de poeme ale lui Bacovia sînt mai puține păsări decît în ŤConcertul în luncăť de Vasile Alecsandri". Demn de subliniat e faptul că repudierea locului
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
din când în când Cameliei, obraznic, cu ochiul. Camelia se făcu că nu îl vede și ora se desfășură în condiții optime. Unul ca el nu avea șanse mari să finalizeze facultatea, dacă nu învăța serios și dacă capacitățile lui intelectuale nu erau ridicate, să facă față cerințelor universitare severe. Cursul se apropia de sfârșit. Câțiva studenți rămăseseră să-i pună câteva întrebări. Camelia era însă sigură pe ea și pe cunoștințele ei. “Oare ei credeau că nu are răspuns la
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
numai după cantitatea de bunuri dobândite legal sau ilegal (case, mașini, conturi, țoale), nu-i de mirare că îmbogățiții de ieri și de azi, semianalfabeți cu diplome, privesc chiorâș la carte și cultură și că pe autenticul și mereu săracul intelectual îl tratează cu o condescendență disprețuitoare. Putem depăși impasul moral-spiritual în care ne găsim doar meditând cât mai des la spusele lui Constantin Noica: „Dorim untul german sau cultura românească?” Căci, se știe foarte bine, un popor rămâne în istorie
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
presiune și cele care vizează cu adevărat interesul țării. Dacă se va opta la nesfârșit pentru finanțarea de la bugetul statului a unor instituții clientelare care nu produc altceva decât mediocritate și nu fac decât să multiplice mentalitatea prăfuită a funcționarului intelectual cu cotiere (ca să nu mai spun că destule "institute", "filiale", "despărțăminte", "așezăminte" etc. sunt veritabile oaze pentru nevestele-gospodine ale unor personaje sus-puse!) banii contribuabilului român sunt zvârliți cu cinism pe geam. A privi cu dispreț ciocoiesc eforturile Fundației " A Treia
Svejk, precursorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16027_a_17352]
-
că în tradiția marxistă, neo-marxistă sau a studiilor culturale această distincție între cunoaștere și angajare nu se poate face, sau, în orice caz nu este foarte populară. Cred însă că numai făcînd această distincție putem duce mai departe tradiția muncii intelectuale și a criticii literare. Dacă facem distincția între participarea în activitățile culturale, pe de-o parte și examinarea evoluției culturale, pe de alta, studiile literare ca disciplină academică pot avea o bază științifică (și știu că în tradiția Anglo-Saxonă accepția
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
Humanitas, cartea Imaginea evreului în cultura română depășește, cu siguranță, așteptările cititorilor. în primul rând, cadrul cercetării este mult lărgit: autorul urmărește, în context comparativ est-central european, geneza și evoluția stereotipurilor din cultura populară, care compun portretul fizic, profesional, moral, intelectual, mitic și magic al evreului, precum și modul în care acestea supraviețuiesc, deghizate sau violent afirmate, în cultura "înaltă" și în discursurile antisemite ale politicienilor de azi. Teme grave, pe care unii le evită cu diplomație, tabuizate, cum e toleranța la
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
presupune comparația cu imaginea evreului în alte culturi tradiționale est și central europene; o comparație etnică care are în vedere statutul pe care alte etnii îl au în imaginarul popular românesc; în fine, o analiză a aspectelor preluate de "antisemitismul intelectual" din "antisemitismul popular", precum și a situațiilor în care, reformulate și ideologizate de presă, unele clișee se reîntorc în spațiul cultural care le-a generat. Andrei Oișteanu își asumă serioase riscuri (și cititorul înțelept va aprecia valoarea acestor riscuri), pentru că citează
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
ironice putem deduce că invocarea modelelor nu vine dintr-un tip de retorică desuet, ci dintr-un spirit vesel-trist foarte mobil, care jonglează cu posibilitățile, cu virtualitățile. Chiar dacă vorbește despre lucruri foarte serioase, peste tot plutește aerul "frivol" al speculației intelectuale, uneori utilă, alteori gratuită. N-aș vrea să se înțeleagă greșit. Raționalitatea este "frivolă" prin natura ei în comparație cu temele aduse în discuție: comunism, dizidență, problema Basarabiei. Raționamentul intelectualului poate semăna cu un delir atunci cînd gravitatea problemelor depășește orice tip
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
filozof pur și simplu pentru că ai absolvit studiile Facultății de Filozofie), iar cei care nu observă cu precauție această ambiguitate a termenului cad lesne în ridicol. În esență, există două categorii de intelectuali, sau două valențe ale termenului: așa-numitul intelectual tehnocrat, cum îl numește Michael preluînd termenul de la Gramsci, precum și un intelectual-critic. Intelectualul tehnocrat este insul cu o diplomă universitară, plasat în puncte cheie ale societății, care îi permit să ia decizii importante. Este cel care decide soarta Cetății în măsura în care
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
care nu observă cu precauție această ambiguitate a termenului cad lesne în ridicol. În esență, există două categorii de intelectuali, sau două valențe ale termenului: așa-numitul intelectual tehnocrat, cum îl numește Michael preluînd termenul de la Gramsci, precum și un intelectual-critic. Intelectualul tehnocrat este insul cu o diplomă universitară, plasat în puncte cheie ale societății, care îi permit să ia decizii importante. Este cel care decide soarta Cetății în măsura în care misiunea sa este aceea de medic, arhitect, economist, politician, tehnocrat industrial, sau jurist
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
în această galerie de portrete morale că se evită, cu folos estetic, caricatura, făcîndu-se loc surprinderii dimensiunii umane și a dramelor interioare. Acești dascăli, de fapt, sugerează autorul, s-au aplatizat de mediul provincial în care trăiesc, unde marile performanțe intelectuale nu sînt posibile. Și ni se induce, magistral, teama acută a autorului de ratare. În excelenta nuvelă Bunica se pregătește să moară scriitorul surprinde, în tonuri melancolice potrivite, situația fatală a bunicii ajunsă, obosită, dar încă dornică de viață, la
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]