6,119 matches
-
și eu Warriorul. Apuc mînerele solide și-l Împing să văd cum e. — Glumești, Îl aud pe Luke spunînd tăios. Răsucesc roțile Warriorului pînă cînd sînt cu fața spre el. E Încordat și livid și ascultă Încruntat ce-i spune interlocutorul, cine-o fi el. S-a Întîmplat ceva? zic pe mutește, Însă el imediat se răsucește pe loc și se Îndepărtează cîțiva pași. — Aha, Îl aud că spune. Trebuie să... ne gîndim la asta. Se plimbă pe pista de Încercare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
logos semantikos: orice vorbire este În primă instanță pur semnificativă ea instituie situații, ne face să ne gândim la situațiile respective; abia apoi stăm eventual să ne gândim dacă s-a spus adevărul sau nu, dacă m-o fi păcălit interlocutorul. Iar tocmai faptul că de obicei ne gândim, ne Întrebăm mereu asupra acestei alternative s-ar putea să ne distragă atenția de la a trage „Învățămintele” din ceea ce s-a spus. Revenind la discuția noastră, nu-mi vine să accept distincția
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
productive, este, În ciuda (de)plinătății sale ca act liber, depășită. E vorba despre o depășire paradoxală, una pe care am fi Înclinați mai degrabă să o considerăm, teoretic, o reducție, o Înfrânare voită a creativității. Ea apare În limbaj, unde interlocutorul nu mai trebuie să fie vorbitor „Într-un oarecare sens” (cum se Întâmpla, să zicem, cu receptorul poeziei, obligatoriu poet la momentul lecturii, dar care nu avea a răspunde poeziei - ca obiect de artă - cu o altă poezie), ci vorbitor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
constitutivă pentru umanitatea din noi, de a auzi cuvintele pe care le-am rostit despre ceva confirmate de o altă gură - dorință asupra căreia am văzut că insistă Humboldt - se manifestă tocmai pe fondul alterității, adică al faptului elementar că interlocutorul meu e altul decât mine, vede altfel lucrurile. Iar ființa cu care se investesc lucrurile aflate dinainte-ne s-ar putea să fie doar atâta câtă punem, Împreună și fiecare, În ele.ț Tu (oglindă mișcată) Dacă mai toată gândirea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
-l fi citit pe Hölderlin. Imaginați-vă un dialog Între teorie („Eu cred că există trei temporalități”) și textul literar al lui Nichita Stănescu, care spune: „El Începe cu sine și se sfârșește cu sine”, ca și cum ți-ar răspunde un interlocutor real. Aici teoreticianul poate interveni: „Ai dreptate, În schimb aici trebuie precizat că...”, iar poetul va „răspunde” prin alte versuri. Faci astfel abstracție de faptul că știi aceste versuri de douăzeci de ani și că le-ai interpretat de foarte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vrea să răspundă acestora (și, bineînțeles, să mediteze și asupra unor probleme cu totul diferite) prin ceea ce va deveni poate opera sa cea mai vestită, Confesiunile. Din punct de vedere al formei literare, Confesiunile se prezintă ca un dialog fără interlocutor, în care apare însă expresia dialogică adresată lui Dumnezeu „tu știi acest lucru!”, atât de frecvent repetată încât capătă o puternică semnificație; din acest motiv, opera nu poate fi considerată însă un dialog cum sunt cele din perioada de la Cassiciacum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Niceea. Această scriere amintită de Vigiliu este Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e și judecător (Contra Arianos, Sabellianos et Photinianos dialogus, Athanasio, Ario, Sabellio, Photino et Probo iudice interlocutori bus). Opera relevă o bună cunoaștere a controverselor religioase, chiar și a celor din secolul precedent, și are autentice calități literare. Nu știm însă când a fost scrisă. Operei i-a fost adăugat un extras compus probabil în epoca medievală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
străduiește să interpreteze alegoric și tipologic o serie de pasaje din Pentateuh, sprijinindu-se pe textele profeților și pe Noul Testament. Nu e vorba de un dialog ci mai degrabă de o expunere făcută de Chiril, presărată cu fraze aprobatoare ale interlocutorului său. Analiza se întinde pe șaptesprezece cărți și pornește de la păcatul originar care l-a făcut pe om să cadă în sclavia diavolului, fiind astfel nevoie de o lege care să-l ajute să-și facă viața mai bună (cartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
identificăm această operă cu o altă scriere, adresată tot lui Nemesinos, care se ocupă de „sfânta și consubstanțiala Treime” (I, prol.) și e împărțită în șapte dialoguri (logidia). Cum Chiril declară că abordează „din nou” tema, opera e posterioară Tezaurului. Interlocutorul lui Chiril în aceste dialoguri este Hermias, același ca și în tratatul Despre întruparea Unicnăscutului (care în ediția lui Aubert figurează ca al optulea dialog despre Trinitate, inexactitate corectată deja de Migne; despre acesta cf. mai departe), prezentat aici ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care în ediția lui Aubert figurează ca al optulea dialog despre Trinitate, inexactitate corectată deja de Migne; despre acesta cf. mai departe), prezentat aici ca un bărbat în vârstă și friguros. Totuși, încă din prolog, apare precizarea că, în text, interlocutorii vor fi indicați schematic cu A și B. Tot în prolog este motivată și alegerea genului dialogic: „din cauza subtilității extreme a chestiunilor, pentru ca prin întrebări și răspunsuri propoziția în discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
manuscrise ce conțin, sub numele lui Chiril, un tratat Despre întruparea Unului-născut, care nu e altceva decât o versiune ușor diferită a scrierii dedicate lui Teodosius și intitulate Despre dreapta credință, redactată însă sub forma unui dialog între aceiași doi interlocutori ca și în dialogurile despre Trinitate: A, adică Chiril însuși, și B, adică Hermias. Editând cele două scrieri în paralel, Pusey avansa ideea că autorul ar fi reelaborat Despre dreapta credință sub formă de dialog și l-ar fi adăugat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă într-o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în 437; însă identificarea rămâne conjecturală. Protagonistul dialogului (interlocutori: A și B) explică faptul că Logosul s-a supus operațiunii de naștere după trup de către o femeie, rămânând în același timp ceea ce era, adică o entitate de origine celestă, superior întru totul, pentru că e Dumnezeu, chiar și prin trup
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril îi trimite lui Nestorios la sfârșitul lui noiembrie 430 o a treia scrisoare (Epist. 17; ACO I, 1, 1, pp. 33-42) în care, prevalându-se din nou de sprijinul Romei și invocând ortodoxia de sorginte niceeană, îl soma pe interlocutorul său să ia distanță față de cristologia (de tip antiohian) conform căreia Logosul divin locuise într-un om obișnuit, născut din Fecioara Maria. La această epistolă erau anexate și cele douăsprezece teze supuse anatemei pe care Nestorios ar fi trebuit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi putut să aparțină aceleiași opere. În introducerea adăugată de traducătorul sirian (care a scris această versiune în 539-540) se spune că autorul s-a ascuns sub numele lui Heraclid pentru că operele sale fuseseră condamnate; numai că, în prima parte, interlocutorul lui Sofronios este numit tot timpul în mod clar Nestorios. Totodată, a doua parte începe din nou cu o cerere a lui Sofronios de trecere în revistă (de această însă dată în scris, ceea ce, evident, nu se potrivește cu un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Constantinopol sau la interpretarea Crezului de la Niceea făcută de Teodot din Ancyra. Dialogul e utilizat în repetate rânduri, însă e mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmând-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) și introdusese acolo un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Trinitate) la desemnarea celor doi interlocutori drept A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmând-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) și introdusese acolo un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Trinitate) la desemnarea celor doi interlocutori drept A și B, atât de inconsistentă este figura lor. Și Nestorios compusese sub formă de dialog scrierile sale polemice (Teopaschitul și, cel puțin parțial
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) și introdusese acolo un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Trinitate) la desemnarea celor doi interlocutori drept A și B, atât de inconsistentă este figura lor. Și Nestorios compusese sub formă de dialog scrierile sale polemice (Teopaschitul și, cel puțin parțial, Cartea lui Heraclid din Damasc). La fel de convențional este dialogul și în Răspuns la silogismele propuse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgânul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de pasaje din Scripturi, în general din Noul Testament și în special din evanghelii și din Apostolul Pavel, iar autorul îi răspunde îndelung, fără ca interlocutorul său să-l mai contrazică ulterior. Intervențiile adversarului sunt însă omogene ca formă și conținut: el e bine informat în privința creștinismului pe care îl prezintă într-o lumină extrem de negativă, considerându-l pe Isus un vizionar exaltat, iar pe discipolii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
enunțurile referitoare la suferințele și la moartea lui Cristos, pentru că vede în ele „economii” legate de carnea lui Isus căreia Macarie nu îi atribuie un rol mântuitor decisiv. Totodată, stilul și chiar forma citatelor biblice din secvențele atribuite celor doi interlocutori sunt diferite. Fără îndoială, Macarie nu e autorul părților atribuite „filosofului”; el s-a mulțumit să reproducă pasaje extrase dintr-o operă polemică anticreștină, distribuindu-le în forma fictivă a unui dialog de cinci zile. Au fost făcute diverse tentative
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pavel din Samosata, Diodor din Tars, Nestorios și Teodor din Mopsuestia. La sfârșitul tratatului și înainte de obișnuitul florilegiu patristic, Leontie citează și respinge numeroase texte ale acestuia. Rezolvarea (Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori n-au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. aici, p. ???; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog ne avertizează că scrierea reprezintă o aprofundare a unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Siria și poate și la Constantinopol. A murit puțin după 518. Prin 490 (invaziunea vandalilor din 484 e menționată ca un eveniment recent) a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast, sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sunt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și sirianul Euxiteu. Egipt nu face altceva decât să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfârșit, este acceptat și de Teofrast. E un dialog bogat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sale, de rigoarea pasionată a ideilor și a opiniilor limpede exprimate (chiar dacă, uneori, cu ciudate „derapaje”, contraziceri interne ori rătăciri), la dezbateri duse în paginile publicațiilor, pe teme ale actualității ori ale istoriei noastre politico-culturale, și-a câștigat statutul de interlocutor cu autoritate al unor specialiști ai istoriei ideologiilor și mentalităților (istorici, sociologi ș.a.), consolidându-și reputația de polemist incorigibil și pluridirecțional. A publicat - sub titlul O altă scrisoare pierdută (2002) - o piesă de teatru, într-un fel „continuarea” capodoperei lui
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
reconstituim În mod mai precis traiectoria persoanei intervievate, cu atat mai mult cu cât Într-o situație de interviu precum cele descrise mai sus, trebuia evitată orice asociație spontană Între interviu și interogatoriu. Diferența Între semnificația atribuită interviului, În care interlocutorul Își poate pune În valoare statutul de „expert”, să formuleze puncte de vedere sau analize, si semnificația atribuită chestionarului, perceput ca fiind mai factual și mai personalizat, a dus la refuzul completării chestionarului din partea mai multor persoane care acceptaseră să
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
manieră -, cu efecte oratorice bine calculate, este romantic, mesianic, oracular. Notarea imediată, proaspătă, zilnică, o va face Rosetti într-o vreme când nu se știa prea bine la noi ce este jurnalul intim. El avea conștiința jurnalului ca parte și interlocutor permanent și discret, ca un documentar pentru sine al întregii sale activități. Jurnalul [...] a fost tot timpul preocuparea sa cea mai statornică [...]. Notele intime raportează zilnic despre un om cuprins de patima acțiunii, căutând relații, filosofând, avid de plăcere, inhibat
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
ei formale și informale, preponderent de mass-media, ea este influențată puternic și de abilitățile comunicaționale ale membrilor ei. Printre elementele importante ale unei competențe comunicaționale verbale și nonverbale, se numără și cunoașterea diferențelor și asemănărilor dintre cultura proprie și cultura interlocutorului străin, fie el un alt minoritar, fie reprezentant al culturii majoritare. Vigoarea unei comunități etnice sau de altă natură, ca entitate socială distinctă, în cooperare sau în competiție cu altele, poate fi exprimată sintetic și în capitalul ei social - intensitatea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]