1,975 matches
-
menținerii alveolelor libere de lichid este critică. Schimbul de lichide de-a lungul peretelui capilar se realizează conform echilibrului Starling. Forța care are tendința de a împinge afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (). Forța care are tendința de a introduce lichid în capilar este presiunea coloid osmotică a proteinelor din sânge minus presiunea coloid osmotică a proteinelor din lichidul interstițial (). Mărimea acestei forțe depinde de coeficientul de reflexie (δ) care indică eficacitatea peretelui
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (). Forța care are tendința de a introduce lichid în capilar este presiunea coloid osmotică a proteinelor din sânge minus presiunea coloid osmotică a proteinelor din lichidul interstițial (). Mărimea acestei forțe depinde de coeficientul de reflexie (δ) care indică eficacitatea peretelui capilar în prevenirea trecerii proteinelor prin el. Astfel, ieșirea netă de lichid este K [], unde K = coeficient de filtrare. Utilizarea practică a acestei ecuații este limitată datorită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
multor valori. Presiunea coloid osmotică din interiorul capilarului este de 28 mm Hg. Presiunea hidrostatică capilară este aproape de media dintre presiunea arterială și venoasă, dar este mult mai mare la baza plămânului în comparație cu cea de la vârf. Presiunea coloidosmotică din spațiul interstițial nu este cunoscută, dar este aproape 20 mm Hg în limfa pulmonară. Totuși, această valoare poate fi mult mai mare decât în lichidul interstițial din jurul capilarelor. Presiunea hidrostatică interstițială este necunoscută, dar pare a fi net sub presiunea atmosferică. Presiunea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
dar este mult mai mare la baza plămânului în comparație cu cea de la vârf. Presiunea coloidosmotică din spațiul interstițial nu este cunoscută, dar este aproape 20 mm Hg în limfa pulmonară. Totuși, această valoare poate fi mult mai mare decât în lichidul interstițial din jurul capilarelor. Presiunea hidrostatică interstițială este necunoscută, dar pare a fi net sub presiunea atmosferică. Presiunea netă conform ecuației Starling este pozitivă, producând astfel un flux net de limfă de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
la baza plămânului în comparație cu cea de la vârf. Presiunea coloidosmotică din spațiul interstițial nu este cunoscută, dar este aproape 20 mm Hg în limfa pulmonară. Totuși, această valoare poate fi mult mai mare decât în lichidul interstițial din jurul capilarelor. Presiunea hidrostatică interstițială este necunoscută, dar pare a fi net sub presiunea atmosferică. Presiunea netă conform ecuației Starling este pozitivă, producând astfel un flux net de limfă de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care părăsește capilarele (fig. 82) trece
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
loc la nivelul capilarelor tisulare (fig. 89, după West D. J.), după cum urmează: sângele arterial cedează O2 necesar activităților celulare și preia bioxidul de carbon rezultat în urma metabolismului celular. Schimbul tisular de gaze la se desfășoară prin peretele capilar, lichidul interstițial și membrana celulară și constă în procese fizice de difuziune a gazelor respiratorii ca urmare a gradientelor de presiune parțială între sectoarele traversate. Factorii de care depinde rata de difuziune (D) sunt cuprinși în ecuația Fick, . Schimbul gazos al O2
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
fenomenul de multiplicare, iar deoarece direcția fluxului de lichid tubulară este opusă, se numește în contracurent (fig. 103). Pentru ca fenomenul de multiplicare să fie eficient, cea mai mare parte a electroliților extrași din urină trebuie să rămână la nivelul lichidului interstițial al zonei medulare. Aceasta se realizează cu ajutorul vasa recta, vase lungi, ce coboară de la limita între corticală și medulară și merg în paralel cu ansele. Aceste sunt atât arteriole cât și venule. Vasa recta ascendente sunt capilare fenestrate, iar cele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
vedere al compoziției, aceste două compartimente sunt foarte deosebite. LEC se poate împărți din nou în două subcompartimente majore, separate de endoteliul vascular. Plasma sângelui și limfei este LEC circulant din sistemul cardio-vascular, reprezentând ~25% din LEC (fig. 108). Lichidul interstițial (LI) este lichidul extracelular care scaldă toate celulele țesuturilor și prin intermediul căruia se realizează toate schimburile între celule și sânge. Insumând ¾ din LEC, este foarte dificil de diferențiat de limfă, de aceea sunt considerate ca făcând parte din aceeași unitate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
și prin intermediul căruia se realizează toate schimburile între celule și sânge. Insumând ¾ din LEC, este foarte dificil de diferențiat de limfă, de aceea sunt considerate ca făcând parte din aceeași unitate. Din punct de vedere electrolitic și al solviților, lichidul interstițial, limfa și plasma au o compoziție foarte apropiată, cu excepția proteinelor aflate în cantitate mare în plasmă. Un component adițional al LEC, de dimensiuni reduse dar important din punct de vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC), care variază de la 1 la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
și eliminările tubulare de potasiu. Mecanismul de control prin care balanța potasică controlează producerea de aldosteron este complet diferit față de cel care implică sistemul reninăangiotensină. Celulele corticosuprarenale (zona glomerulosa) ce secretă aldosteron sunt sensibile la concentrația în potasiu a lichidului interstițial. Creșterea potasemiei duce la creșterea concentrației de potasiu în LEC, ceea ce crește sinteza și eliberarea de aldosteron, care, prin efectul său asupra tubilor colectori, va elimina excesul de potasiu iar o scădere a potasiului va produce efecte inverse. 26.3
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
A TUFULUI VULCANIC IV.1. Tufuri vulcanice: Generalități Tufurile vulcanice sunt strâns legate de zeoliți, care reprezintă la modul cel mai general, minerale cristaline rezultate din depunerile din soluții hidrotermale și al reacțiilor chimice ale sticlei (SiO2) cu elementele apei interstițiale sub influența temperaturii, presiunii, pH-ului, altfel spus reprezintă aluminosilicați hidratați ai elementelor alcaline și alcalino-pământoase. Așadar există tufuri vulcanice bogate în zeoliți (cu un conținut de 50% din acest mineral), cu un conținut mediu de zeoliți (20-50%) și sărace
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
depolimerizarea glicogenului intră în glicoliză sub formă deja fosforilată. De aceea, cea mai bună sursă de energie în condiții anaerobe este glicogenul celular. Acidul piruvic rezultat este convertit în lipsa O2 în acid lactic, care difuzează din celulele musculare în lichidul interstițial și sânge, contribuind la acidifierea acestora și la apariția fenomenului de oboseală. În general, sistemul glicogen-acid lactic realizează sinteza ATP de 2,5 ori mai repede decât mecanismul oxidativ mitocondrial. El servește ca sursă rapidă de energie, asigurând necesarul energetic
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Leș Données" (1888) continuând cu "Matière et Mémorie" (1896) și culminând în "L'Évolution crèatice" (1907). În lumina evoluțiilor din cosmologie (teoria relativității a lui Einstein), ori din fizica particulelor elementare (Poincaré), nouă modalitate de reflecție se situează în spațiul interstițial, dintre ceea ce numim, în mod obișnuit, științe. Un aspect stăruie, atât în demersul lui Edgar Poe, din Eureka, cât și în cel al creatorului Jocului secund - vizionarismul. Mai mult, spune Ion Barbu, "prin scrisul sau inspirat, Rimbaud îi restituie științei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
locuite predominant de acestea. Dacă zonele ocupate de fostele scaune săsești sunt aproape complet alfabetizate, pungile de analfabetism sunt situate în Munții Apuseni și Maramureș, ambele regiuni cunoscute ca autentice cuiburi de românism în caleidoscopul etnic transilvănean. Între acestea, spațiile interstițiale cu concentrații etnice mixte constituie zone mediane. Un secol de educație publică primară în principatele dunărene (1831/32- 1930) a fost necesar pentru alfabetizarea a jumătate din populație! Sub programul de școlarizare publică a populației, În Vechiul Regat, rata literalității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vârstnicul Mehedinți): "Națiunea este ultima rațiune a existenței noastre, dincolo de națiune nu mai avem nimic" (Marin, 1977, p. 64, subl. în original) [1937]. Un individ ipotetic eviscerat din neamul său, scos din nomos-ul națiunii etnice, ar fi azvârlit în spațiul interstițial al vidului existențial. Interbelicul este spațiul în care are loc deplina distilare identitară a specificului românesc. Heralzii Școlii Ardelene au fost ctitorii tradiției naționale românești, la care și-au adus contribuția, de-a lungul timpului, generații succesive de cărturari subjugați
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atunci" (p. 234). Cu toate că pierderea acestei ocazii a activat instinctul românesc de boicot al istoriei, după acest moment duhul românismului nu s-a mai putut retracta gasteropodic în cochilia sa. Românismul a fost aspirat în istorie, însă într-un spațiu interstițial al ritmurilor istorice, nici în torentul vijelios al marii istorii - refuzată pentru totdeauna românismului -, nici în autarhia organică anistorică în care și-a trăit netulburată mia de ani de la retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
coronariene și microangiopatiei. Unii autori includ în această noțiune și leziunile microangiopatice cardiace, care fac parte din afectarea de tip microangiopatic generalizată din DZ (retinopatie, nefropatie, neuropatie). Cele mai evidente modificări morfopatologice la nivelul cordului diabetic sunt: hipertrofia miocitelor, fibroza interstițială, prezența în cantități crescute a unui material PAS pozitiv și asocierea microangiopatiei intramiocardice. Faptul că nu există leziuni morfopatologice specifice diabetului sugerează că, în cazul cardiomiopatiei diabetice, cauza ar trebui căutată la nivel funcțional sau biochimic molecular. Patogenia cardiomiopatiei diabetice
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
incidenței IC, comparativ cu subiecții nediabetici. Explicația ar consta în prezența unui proces de ateromatoză coronariană difuză, o mai mare incidență a bolii tricoronariene, asocierea disfuncției diastolice dar și sistolice la pacienții diabetici, depunerea de colagen în celulele miocardice și interstițial, având ca rezultat o rigidizare a peretelui ventricular și asocierea unor tulburări microvasculare difuze, inclusiv fibroza interstițială și îngroșări perivasculare. Analiza mortalității la diabeticii cu IC relevă rate crescute față de nediabetici, ceea ce exprimă un prognostic mai rezervat în ciuda progreselor terapeutice
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
o mai mare incidență a bolii tricoronariene, asocierea disfuncției diastolice dar și sistolice la pacienții diabetici, depunerea de colagen în celulele miocardice și interstițial, având ca rezultat o rigidizare a peretelui ventricular și asocierea unor tulburări microvasculare difuze, inclusiv fibroza interstițială și îngroșări perivasculare. Analiza mortalității la diabeticii cu IC relevă rate crescute față de nediabetici, ceea ce exprimă un prognostic mai rezervat în ciuda progreselor terapeutice efectuate în terapia IC. Un loc aparte îl ocupă insuficiența cardiacă ce apare sau se agravează în timpul
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
de afectarea coronariană. Această aserțiune este susținută și de dovezile epidemiologice care arată că la pacienții cu diabet IC este mult mai frecventă în condiții similare de extensie a afectării miocardice (33). Caracteristicile morfopatologice ale cardiomiopatiei diabetice sunt prezența fibrozei interstițiale și a hipertrofiei miocitare, ca și elementele doveditoare ale prezenței bolii microvasculare. Cu toate acestea, se pare că nici una dintre aceste modificări nu este specifică diabetului. Având ca substrat anatomic modificările descrise și ca substrat fiziopatologic o serie de alterări
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
care presupune depășirea membranei bazale și invazia structurilor subiacente. Celulele tumorale datorită adezivității reduse și a mobilității crescute se fixează pe membrana bazală pe care o degradează și o străbat ajungând în țesutul din jur. Prin acțiune enzimatică distrug stroma interstițială și se înmulțesc prin neoangiogeneză tumorală. Extensia la distanță (metastazarea) este un element important pentru clinica și terapeutica tumorilor, ale cărei căi de producere sunt cunoscute dar, care este încă obscur în privința condițiilor. Sunt cancere care au metastaze în momentul
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
unitatea de suprafață. La investigația spectrală măsurătorile efectuate în lumenul vaselor tumorale evidențiază fie valori joase (cu IR < 0,65; S/D < 2,5) sugerând lipsa sfincterului arteriolar precapilar și prezența șunturilor arterio-venoase alternând cu valori înalte secundar unei presiuni interstițiale crescute (fig. 28). La nivelul vaselor de aport din hilul tumoral se pot identifica viteze de flux accelerate și debit arterial crescut sugerând un pat circulator avid de sânge [7]. ECOGRAFIA CU CONTRAST INTRAVENOS Ecografia cu contrast intravenos (Contrast enhanced
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92131_a_92626]
-
definitiv sau metanefrosul se formează (în săptămâna a cincea) din două componente tisulare diferite (fig. 2.2) (10): Interacțiunile reciproce dintre mugurele ureteral și mesenchimul renal produc ramificarea seriată a mugurelui și diferențierea mesenchimului în epitelii celulare polarizate și fibroblaste interstițiale. Dezvoltarea rinichilor începe cu contactul intim între mugurele ureteral și mesenchimul renal din blastemul metanefretic; la locul de contact, între celulele lor componente are loc un fenomen de inducție reciprocă (fig. 2.3) care determină, prin proliferare și diferențiere celulară
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
renal și ureterul care drenează urina din tubii nefronilor la vezica urinară; -transformarea (conversia) sau diferențierea celulelor mesenchimale din imediata vecinătate a vârfurilor mugurilor în celule epiteliale polarizate (care vor forma unitățile nefretice alcătuite din glomerulii și tubii) și fibroblastele interstițiale (fig. 2.3); o parte din fibroblastele interstițiale formează celule ce secretă eritropoietină în rinichiul matur. A. Formarea blastemului metanefretic (ziua 28) din partea caudală a mezodermului intermediar. B. Formarea mugurelui ureteral (ziua 32) din canalul mesonefrosului și creșterea lui spre
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nefronilor la vezica urinară; -transformarea (conversia) sau diferențierea celulelor mesenchimale din imediata vecinătate a vârfurilor mugurilor în celule epiteliale polarizate (care vor forma unitățile nefretice alcătuite din glomerulii și tubii) și fibroblastele interstițiale (fig. 2.3); o parte din fibroblastele interstițiale formează celule ce secretă eritropoietină în rinichiul matur. A. Formarea blastemului metanefretic (ziua 28) din partea caudală a mezodermului intermediar. B. Formarea mugurelui ureteral (ziua 32) din canalul mesonefrosului și creșterea lui spre blastem. C. Mugurele ureteral se bifurcă și cele
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]