1,897 matches
-
încredere de 95%) a descoperit că un procent de 22,3 la sută dintre respondenți ar prefera să se revină la regimul comunist, în timp ce 60,2 de procente nu agreează o asemenea revenire, iar 17,5 la sută dintre cei intervievați au răspuns "Nu știu" sau "Nu răspund". Fără să fie o categorie dominantă statistic, indivizii care nutresc aspirații restauratoare a comunismului constituie un element deloc neglijabil în opinia publică românească. Aceasta deoarece indivizii care doresc revenirea la rânduielile din vremea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
celălalt mare agent de socializare în general și socializare mnemonică în particular, ipostaziată în "profesori" ca "alții semnificativi" (Mead, 1934), are o influență mai redusă în transmiterea informațiilor despre trecutul comunist. Un procent însemnat, de 17 la sută dintre elevii intervievați nu au discutat niciodată în familie despre perioada comunistă, în timp ce un sfert (24,8 la sută) dintre elevi nu au abordat niciodată subiectul comunismului cu profesorii lor în contextul organizațional al școlii. Faptul că un procent atât de important dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1949, majoritatea germanilor considerau că "Nazismul a fost o idee bună, dar prost aplicată" (Judt, 2005, p. 58). Mai mult decât atât, T. Judt (2005) menționează datele unui alt sondaj datat noiembrie 1946, în care 37 la sută dintre germanii intervievați au răspuns că "exteminarea evreilor, a polonezilor și a altor non-arieni a fost necesară pentru siguranța germanilor". Același sondaj a descoperit că 33 la sută dintre respondenții germani considerau că evreii nu trebuie să aibă aceleași drepturi ca arianii, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoricul relației cu victima, activitățile criminale anterioare, detalii ale crimei etc. s-a realizat cu ajutorul interviului - tehnică fundamentală de explorare științifică utilizată frecvent în criminologie. Interviul poate fi definit drept acea tehnică de cooperare verbală între două persoane, intervievatorul și intervievatul, ce permite intervievatului să culeagă anumite date de la anchetat cu privire la un obiect precis. A. Brimo (cf. Stănoiu, 2002, p. 79) pune în evidență acele răspunsuri care particularizează tehnica interviului, și anume: - existența unei relații sociale și psihologice între două persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
victima, activitățile criminale anterioare, detalii ale crimei etc. s-a realizat cu ajutorul interviului - tehnică fundamentală de explorare științifică utilizată frecvent în criminologie. Interviul poate fi definit drept acea tehnică de cooperare verbală între două persoane, intervievatorul și intervievatul, ce permite intervievatului să culeagă anumite date de la anchetat cu privire la un obiect precis. A. Brimo (cf. Stănoiu, 2002, p. 79) pune în evidență acele răspunsuri care particularizează tehnica interviului, și anume: - existența unei relații sociale și psihologice între două persoane, cel care intervievează
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
anumite date de la anchetat cu privire la un obiect precis. A. Brimo (cf. Stănoiu, 2002, p. 79) pune în evidență acele răspunsuri care particularizează tehnica interviului, și anume: - existența unei relații sociale și psihologice între două persoane, cel care intervievează și cel intervievat; - rolul precis determinat pe care fiecare dintre aceștia îl deține în cadrul relației amintite; - informația culeasă apărută ca rezultat al unei strategii într-un circuit cu dublu sens. Ca tehnică neformală, am folosit interviul ghidat sau concentric, problemele abordate fiind sistematizate
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
dintre membrii familiei nou constituite, în evoluția temporală a propriilor vieți, în relația cu abuzatorul. Cu ajutorul interviului, prin autodezvăluire, reușim să cunoaștem motivațiile, trăirile deținutelor, atitudinea lor postact față de fapta comisă, față de ele însele și lume în general. A întreba intervievatele despre istoria vieții lor și despre omorul în sine înseamnă a le provoca o introspecție cu consecințe dureroase în aria intimității. Reactualizarea și relatarea verbală despre experiențele traumatice au un conținut emoțional pentru intervievate, generând retrăirea terorii și a rușinii
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și lume în general. A întreba intervievatele despre istoria vieții lor și despre omorul în sine înseamnă a le provoca o introspecție cu consecințe dureroase în aria intimității. Reactualizarea și relatarea verbală despre experiențele traumatice au un conținut emoțional pentru intervievate, generând retrăirea terorii și a rușinii. A fi acceptat ca partener de discuție de către acestea cere o relație de încredere care trebuie construită anterior interviului ca atare. Această relație s-a construit în perioada aplicării chestionarelor, în urma discuțiilor individuale și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
microclimat de încredere, acea relație de comunicare, relație empatică (abilitatea de a trăi sentimentele altora, de a te transpune în locul unei alte persoane ca și cum ai fi acea persoană, fără a pierde condiția de „ca și cum”), care să o determine pe cea intervievată să răspundă sincer la toate întrebările puse. În timp, s-a construit o relație între intervievată și intervievator bazată pe credibilitate, confidențialitate și respect reciproc. Astfel, în momentul când ne-am exprimat cererea ca fiecare dintre deținutele cărora li s-
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a te transpune în locul unei alte persoane ca și cum ai fi acea persoană, fără a pierde condiția de „ca și cum”), care să o determine pe cea intervievată să răspundă sincer la toate întrebările puse. În timp, s-a construit o relație între intervievată și intervievator bazată pe credibilitate, confidențialitate și respect reciproc. Astfel, în momentul când ne-am exprimat cererea ca fiecare dintre deținutele cărora li s-au administrat chestionarele să accepte și un interviu ghidat (concentric, neformal), acestea au răspuns pozitiv, în
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
intervievate 39 de deținute din Penitenciarul T. și 10 deținuți din Penitenciarul R., despre toate faptele, evenimentele, împrejurările care, direct sau indirect, au avut/au legătură cu fapta comisă (interviul nedirecționat). Interviurile au avut loc în cluburile penitenciarelor. Deși deținutele intervievate nu au relatat fiecare episod violent din viața lor, nepunându-se accentul pe descrierea detaliată a diferitelor situații, evenimente, prin interviu s-a reușit obținerea unor informații relevante despre ceea ce a marcat viața acestora, despre faptele, împrejurările care, direct sau
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
scris, ele au fost înregistrate cu ajutorul unui reportofon, ceea ce a facilitat analiza informațiilor narative. S-a încercat analizarea atât a informației ca atare, cât și a comportamentului nonverbal - voce, mimică, gestică etc., punându-se accent pe spontaneitatea, autenticitatea discursului. Fiecare intervievată relatează ceva unic, de profunzime, o povestire personală. Însă povestirile deținutelor seamănă între ele. În timp ce ele se diferențiază ca vârstă, nivel de educație, cultură, statut socioeconomic etc., experiențele de viață și efectele actului lor sugerează diferențe minore. Prin cele spuse
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ceva unic, de profunzime, o povestire personală. Însă povestirile deținutelor seamănă între ele. În timp ce ele se diferențiază ca vârstă, nivel de educație, cultură, statut socioeconomic etc., experiențele de viață și efectele actului lor sugerează diferențe minore. Prin cele spuse, femeile intervievate exprimă teme comune și descriu modele de viață și comportament comune. Se observă variate tipuri de abuz, coexistând, în general, în aceeași relație: abuz fizic, psihologic, sexual, economic etc. Toate studiile privind teme atât de sensibile, cum este violența, întâmpină
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Succesul va depinde în mare parte de modul în care sunt formulate și adresate întrebările, precum și de cât de confortabil din punct de vedere psihologic se simt subiecții în cursul interviului. Mai târziu, în relația intervievată-intervievator, intervin factori ca sexul intervievatului, lungimea (durata) interviului, prezența altor persoane și cât de nepărtinitor, de interesat apare intervievatorul. Creșterea valenței cognitive a dezvăluirilor include o serie de strategii: posibilitatea de a oferi intervievatei o serie de oportunități de-a lungul interviului prin care aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cursul interviului. Mai târziu, în relația intervievată-intervievator, intervin factori ca sexul intervievatului, lungimea (durata) interviului, prezența altor persoane și cât de nepărtinitor, de interesat apare intervievatorul. Creșterea valenței cognitive a dezvăluirilor include o serie de strategii: posibilitatea de a oferi intervievatei o serie de oportunități de-a lungul interviului prin care aceasta să dezvăluie violența; formularea întrebărilor într-o asemenea manieră, încât să fie evitate întrebările directe cu tentă agresivă, ca, de exemplu, „Ai fost vreodată abuzată?”; acceptarea necondiționată de către intervievată
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
formularea întrebărilor într-o asemenea manieră, încât să fie evitate întrebările directe cu tentă agresivă, ca, de exemplu, „Ai fost vreodată abuzată?”; acceptarea necondiționată de către intervievată; colaborarea cu aceasta; manifestarea din partea intervievatorului a unei atitudini empatice; selectarea cu atenție a intervievatelor și pregătirea lor pentru a se dezvolta o relație bună; ascultarea activă; observarea; oferirea de feedback; parafrazarea; sumarizarea; reflectarea. Vom prezenta în continuare o analiză calitativă (studii de caz) în cazul a trei deținute din totalul celor intervievate. Studiul de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
atenție a intervievatelor și pregătirea lor pentru a se dezvolta o relație bună; ascultarea activă; observarea; oferirea de feedback; parafrazarea; sumarizarea; reflectarea. Vom prezenta în continuare o analiză calitativă (studii de caz) în cazul a trei deținute din totalul celor intervievate. Studiul de caz 1 M.E. - născută în B. pe data de 15.10.1956. Fiica lui I. și M. Inculpata nu-și cunoaște frații (a auzit de existența unui singur frate). Mama a avut încă două surori și un frate
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
deținuți dintre cei 42.815 existenți la 31 decembrie 2003. Raportul este foarte mic, având în vedere că mulți deținuți au probleme psihologice, la care se adaugă cele medicale, familiale, economice și sociale. Prezența specialiștilor este reclamată de toți cei intervievați, acuzând numărul redus și chiar absența acestora: „Avem nevoie de educatori... am greșit... dacă am fi ajutați să vedem altfel lucrurile... să descoperim partea noastră cea bună... să ne încurajeze cineva... ne simțim singuri... abandonați...” (afirmă G.V.); ,,oameni care să
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care trebuie menționat este existența unui procent mare de consumatori de droguri injectabile și o vârstă mică de debut a consumului. Studiul „Copiii străzii și drogurile” realizat de Organizația Salvați Copiii în 2003 evidențiază faptul că 39% din totalul subiecților intervievați sufereau de o boală cu transmitere sexuală. Aceeași sursă ne indică 86,5% de consumatori de substanțe inhalante, marea majoritate a acestora fiind consumatori zilnici. Față de studiile anterioare în care se făceau referiri numai la consumul de „aurolac”, ieftin și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
altă parte, sunt conștienți că pentru a ști dacă ai sau nu o infecție cu transmitere sexuală trebuie să apelezi la medic, să-ți faci analize. Acest lucru nu garantează și inițiativa de a se prezenta la medic, întrucât copiii intervievați nu pot beneficia de servicii medicale, nefiind înscriși la un medic de familie. Chiar însoțiți de lucrătorii sociali, copiii întâmpină multiple bariere birocratice pentru a avea acces gratuit la analize medicale. În cazul în care ar afla că au o
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Este de așteptat să existe în aceste răspunsuri o anumită doză de conformism favorizată de faptul că viața sexuală nu este ceva cunoscut despre care poți vorbi mai ușor în general/teoretic. Incidența infecțiilor cu transmitere sexuală Cei mai mulți dintre copiii intervievați declară că au fost testați pentru HIV (24%), sifilis (24%) hepatită B (20,2%) și C (9,3%), în timp ce 27,9% nu au făcut nici un test. 63,6% dintre ei declară că nu au avut nici o infecție cu transmitere sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
supună bărbatului și este posibil ca acest procent mai mic să se datoreze dorinței familiilor de a considera nepotrivit ca fetele să participe la cercetare, această „onoare” revenind mai mult băieților. ● Componența familiei În ceea ce privește numărul de membri în familiile copiilor intervievați, se observă că 73,8% dintre acestea au mai mult de patru membri. Acest procent ridicat este confirmat de datele existente la nivel național asupra populației rome, care relevă o creștere demografică datorată natalității semnificativ mai mari decât în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este confirmată de menționarea printre infecțiile transmisibile pe cale sexuală a altor boli, grave, dar nu infecție cu transmitere sexuală: cancer, TBC, leucemie, diabet. Un alt factor cu influență asupra nivelului de informare este reprezentat de școala/educația precară a copiilor intervievați. Mulți dintre ei sunt beneficiari ai programelor derulate de organizația Salvați Copiii și alte ONG-uri prin care se încearcă reluarea școlii de către copiii care au depășit vârsta corespunzătoare nivelului lor școlar. Surse de informare 21% dintre ei afirmă că
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
legată de speranța unui ajutor material sau de îndrumare. Este, de asemenea, posibil ca cei care le-au menționat să fie deja asistați de ONG-uri. ● Consecințe Cea mai importantă consecință a infecțiilor cu transmitere sexuală, percepută de copiii romi intervievați, este moartea, doar 3 copii afirmând că moartea este consecința bolii SIDA, iar în cazul celorlalte te poți vindeca. Conștientizarea riscului de a infecta și alte persoane este aproape inexistentă, doar 3,7% (5 subiecți) afirmând că poți infecta alte
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
alte persoane dacă ai o infecție cu transmitere sexuală. Teama de moarte este asociată cu SIDA, ceea ce confirmă reacția de respingere a celor infectați prezentă la o mare parte a populației, nu numai la romi. Totuși, o treime dintre cei intervievați (32,6%) nu știu ce consecințe pot avea infecțiile cu transmitere sexuală, un alt argument pentru programele de educare care să se adreseze comunităților de romi, dar și populației majoritare. Prezentarea surselor de informare asupra consecințelor infecțiilor cu transmitere sexuală confirmă rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]