8,698 matches
-
mai întîi niște cruciați medievali francezi, luptători pentru eliberarea Sfîntului Mormânt (și cu toții numiți René, precum Guénon!); au devenit ulterior Cavaleri de Malta, fiind reinventați ca personaje mateine; chiar Diana, soția lui Horia, ar fi reincarnarea delirantei Isabella de Molay, ipostază eschatologică a Fecioarei din Orleans și a Marii Prostituate. Romanul de față se scrie la îndemnul oracular al deținutului Victor Pașadia: „Uite unde am ajuns! Craii și morții... Dacă mai ai puțină vigoare în coaie, scrie povestea noastră!”, în vreme ce ideea
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
de logica plinului în de gol și a golului în de plin, de continua muzică a construcției/ de construcție. Un enorm confort rezultă din acest joc de mâini în care placida realitate - chemată, deci, pe numele mic - transcende în imposibile ipostaze. Un profet dezabuzat, cu țâșniri de juvență, un mag în nesigure raporturi cu divinitatea, păpușar de intermundii, pașnic pieton al universului, cu domiciliu în „Amarul târg” se dovedește a fi unic expert în mutația regnurilor. Cu toate că trupul este tandrețea unei
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
Cartea anului 2009”, acordat de revista România literară etc. Poezia lui Varujan Vosganian se înscrie în sfera căutării simbolurilor fundamentale ale existenței, circumscriind stări-limită (moartea, disperarea, confruntarea cu destinul, tentarea, în registru tragic, a limitelor umanului, toposul jertfei, cu toate ipostazele și dimensiunile sale). O poezie semnificativă pentru acest registru tematic și stilistic este Cuvântul care ucide, rememorare, în tonalitate de litanie obiectivată, a jertfelor din decembrie 1989: „îmi amintesc în douăzeci și unu decembrie/ lumina era stranie, de început de lume,/ când
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
și în semn de prețuire luminile orașului/ vor fi lăsate aprinse întreaga zi fără a mira pe cineva” (L.S. față cu craniul de pe etajera lui). Astfel Lucian Scurtu își elaborează un scenariu menit a-l menține în formă, adică în ipostază de jucător pe arena istoriei, gata a apela la cruzimile care o pecetluiesc: „aici săvîrșesc carnagiu după carnagiu, piramidă după piramidă, ucid” (Viziunea turmei). Și ororile continuă chiar în zona erosului (Însemnări din anul porcului). Aici se pot face două
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
l-a anticipat atunci cînd a redactat textul - lasă loc și unor interpretări de mai mare subtilitate. Kino reprezintă umanitatea redusă la esențe, în interiorul căreia se distinge un arhetip schizoid, al binelui și răului îngemănate pînă la indistinct. Prin urmare, ipostazele în care îl găsim pe individ de-a lungul existenței sale sînt doar activările temporare ale uneia sau alteia dintre dimensiunile modelului ambivalent prim, în funcție de stimulii oferiți de viața propriu-zisă. În esență, avem aici parabola arhetipală a coruperii inocenței, a
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
Băsescu există o adversitate de notorietate. • dezavantaje: Traian Băsescu se află într-un orizont de așteptare negativ. Numeroasele scandaluri din cei zeci ani de mandat i-au măcinat credibilitatea, iar în ultima perioadă se află din ce în ce mai des în astfel de ipostaze ingrate. Nu va răspunde, dar o vor face în numele său purtătorii informali de mesaj, care vor invoca "pixelul albastru". • avantaje: Ar fi un plus pentru președintele Băsescu dacă oameni politici cu o imagine mai puțin pătată și un grad de
ÎNREGISTRĂRI Mircea Băsescu - Bercea: Traian Băsescu, cinci variante de răspuns by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29306_a_30631]
-
și alăturându-le propriile fotografii, este mai mult decât o inventariere a trecutului care curge în prezent, și cu atât mai mult, nu este o contabilitate ce s-ar putea plasa între plus și minus pe durata dintre cele două ipostaze. Undeva, într-o notă de subsol, artistul fotograf, pornit pe urmele predecesorilor săi, notează, neutru, ca într-un jurnal de zi, călătoria prin ținuturile transilvane, pe drumurile care duc la prima cronică fotografică. Desigur că amănuntele fac deliciul ce se
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
prima cronică fotografică. Desigur că amănuntele fac deliciul ce se constituie în puncte de legătură între autorul de demult al fotografiei, fie el Orban Balazs, ori Veress Ferenc, și acel moment, aproape palpabil în care el însuși caută să reintegreze ipostaza de demult în prezent. Rareori se întâmplă ca fotografiile sale să nu cadă identic peste fotografia martor, deși simți că între cele două ipostaze timpul se mișcă. Acolo unde o clădire sau alta domină peisajul, mișcările timpului par să-și
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
Balazs, ori Veress Ferenc, și acel moment, aproape palpabil în care el însuși caută să reintegreze ipostaza de demult în prezent. Rareori se întâmplă ca fotografiile sale să nu cadă identic peste fotografia martor, deși simți că între cele două ipostaze timpul se mișcă. Acolo unde o clădire sau alta domină peisajul, mișcările timpului par să-și fi lăsat amprenta mai mult asupra celei din urmă, limbile ceasului dintr-un turn de veghe par să fi rămas încremenite, iar timpul să
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
privitor la Sașa Pană. Considerat - și stimat - în mod unanim ca editor asiduu și devotat al avangardiștilor, ca om-revistă (fără de care literatura de la unu n-ar fi existat) și inestimabil memorialist al grupării suprarealiste, Sașa Pană trebuie reevaluat, atât în ipostaza de exeget al avangardei, deopotrivă literare și plastice, cât și în cea de scriitor. Fără să fie un mare scriitor, este un autor polivalent, aflat într-o continuă efervescență a căutării, fără de care peisajul avangardei interbelice nu ar fi nicidecum
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
a unui al doilea val suprarealist, cel dintre 1939-1945. Revenind la Sașa Pană, trebuie spus că are dreptate Ion Pop atunci când spune că „prozopoemele” sale merită readuse mai aproape de ochii lectorului contemporan. Și nu numai ca „reprezentante” eminente ale primei ipostaze a suprarealismului literar românesc, cel de la începutul anilor ’30. Ci și ca texte literare de sine-stătătoare, apte să ne propună un autor pe care evoluția literaturii, în special în urma experiențelor postmoderne, l-a adus mai aproape de înțelegerea noastră decât era
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
l-a anticipat atunci cînd a redactat textul - lasă loc și unor interpretări de mai mare subtilitate. Kino reprezintă umanitatea redusă la esențe, în interiorul căreia se distinge un arhetip schizoid, al binelui și răului îngemănate pînă la indistinct. Prin urmare, ipostazele în care îl găsim pe individ de-a lungul existenței sale sînt doar activările temporare ale uneia sau alteia dintre dimensiunile modelului ambivalent prim, în funcție de stimulii oferiți de viața propriu-zisă. În esență, avem aici parabola arhetipală a coruperii inocenței, a
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
crezut că acest Congres este unul al deciziilor majore. El a fost generat de demisia d-lui Antonescu din funcția de președinte și de declarația fermă că va renunța la candidatura pentru prezidențiale. N-am crezut că suntem iarăși în ipostaza aceea veche și celebră «Demisonez în 5 minute, dar revin în câteva zile». De ce a trebuit să pună partidul în această situație de a avea un cogres pe temele majore, care reprezenta fuziunea și afilierea internațională a partidului, și acum
Norica Nicolai, despre intenția lui Crin Antonescu: N-am crezut... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/28868_a_30193]
-
vademecum precum un duș rece, incomod de felul lui, dar necesar și sigur furnizat de un personaj-martor onest. A fi între femei, din perspectiva unei anumite meserii, stârnește interesul și intrigă din rațiuni inutil de precizat. La tot pasul descoperim ipostaze ale maternității care, dincolo de miracolul aducerii pe lume a unei gâgâlice care țipă, dar care stârnește cele mai mari emoții cunoscute de rasa noastră, ne supun, încă o dată, testului acceptării diversității. Citim despre câte o mamă atât de tânără încât
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
Andrei Pleșu inventariază fisurile prezentului, după ce alcătuise din fărâme personale anatomia unui trecut proaspăt în Față către față. Spontaneitatea și revolta actualității nu invită la imaginație. Ne găsim în mijlocul schimbărilor fără întâlniri miraculoase, ci previzibile și fără condimente providențiale. În ipostaza de om politic, fostul ministru și consilier prezidențial știe că a căzut în ispita puterii. Însă are de partea lui sentimentul sincer al unei generații trezite, la mijlocul vieții, cu putința întemeierii unei noi lumi. Este prilejul ideal de-a începe
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
-l ascultă. Exasperat, el părăsește scena publică prin ușa politicii, fiind convins că totul a fost doar o întâmplare, un provizorat în care a schimbat din interior ceva în bine. Nu se-nvață minte. Și după un timp reapare în ipostaza intelectualului care poate începe un proiect al lucrurilor decisive. Se înșală, mai amarnic decât înainte. Poate pentru că acum, vaccinat, el avea ocazia să propună mizele jocului. Degeaba. Societatea civilă e „bâlbâită” și în pericol de ideologizare, iar jucătorii politici au
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
inocent dialectală, o colindă ardelenească, respirînd fraged intimitatea cu vegetalul. Acolo vestea bună a Nașterii se conjugă floreal, printre afinități radioase, Fiul Sfînt - spune viersul - a venit pe lume „în grădina cu flori dalbe”. Și întîia sa lucrare, proiectat în ipostază umană, e să compună buchete, să le menească fericirii și paradei juvenile: „C-o mînă flori culejea / Și cu alta lealejea / Să le ducă-n sat la fete / Să se-mpene în sărbători, / Să le vie pețitori”. Nu-i greu de
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
tuturor etalarea completă a sensurilor sale și încheierea definitivă a exercițiului hermeneutic. Însăși încadrarea tehnică a acestui episod și clasificarea sa, din punctul de vedere al teoriei literare, scapă oricărei fixări categorice prin definiții. Departe de a fi o simplă ipostază de povestire în ramă, Legenda este mai degrabă o secțiune dramatizată în structura romanului, încadrată circular de discuția dintre cei doi frați, Ivan și Alioșa Karamazov, de un dialog al tatonărilor și al descifrărilor dintre cei doi, o întâlnire între
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
așteptat ca Monica Macovei, Adina Vălean sau Cristian Preda să condamne de la tribuna Parlamentului European faptele incredibile de corupție ale fratelui președintelui Traian Băsescu, care a vrut să obțină eliberarea sau grațierea unui lider interlop din România. În oricare altă ipostază, atât Monica Macovei cât și Cristian Preda demonstrează încă o dată sulgărnicia lor, faptul că sunt doar un instrument al lui Traian Băsescu și faptul că nu dau nici doi bani pe onestitate, respectarea independenței justiției și a statului de drept
”Vălean și Macovei, ați dat mâna cu Bercea, din slugărnicie” by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29189_a_30514]
-
apare alături de Coman pe un traseu turistic din Buzău nu este singura poză care surprinde momente cu cei doi. Pe aceeași rețea de socializare este postată și o fotografie în care ministrul IMM-urilor, Mariana Grapini, este surprinsă într-o ipostază prietenoasă și destinsă alături de Gheorghe Coman, Nicoleta Tudor, Diana Vintilă și alți membri ai PC, la o masă tovărășească dintr-un restaurant din Buzău. În mediul virtual mai circulă și o a treia poză, care ar fi fost realizată în
Grapini, în poze cu deputatul șpăgar by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/33390_a_34715]
-
se pune pe sine în paranteze, ignorîndu-și cît mai mult prezența, de aceea atenția îi este îndreptată exclusiv spre cele două categorii umane alături de care trăiește cinci ani: de o parte deținuții, de cealaltă parte uneltele represiunii în feluritele lor ipostaze: anchetatori, magistrați, torționari, paznici, turnători. Paginile memorabile au în centru cîte un camarad de detenție, al cărui portret se întipărește în memorie - e cazul lui Alexandru Ivasiuc, Dan Deaca, doctorul Eusebiu Munteanu sau Vlad Burssescu -, dar în aceeași măsură figurile
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
de ce a înfăptuit, el fiind dintre aceia cărora viața le-a transformat numele în renume, răsplătindu-l cu o notorietate cum nu la mulți români le este dată. Însă și așa, eu nu-l pot vedea pe prietenul septuagenar în ipostaza de a-și contempla propriii lauri. Pentru mine, e foarte tânăr și ce confirmă calendarul nu i se potrivește. Pe de altă parte, dacă în lumea teatrului, unde nu se duce lipsă de cârcotași porniți să demoleze orice ieșire din
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
larg, scris-cititului, suntem fiecare dintre noi și devine important să ne (re)cunoaștem. Din nou descoperim rosturile adânci ale (re)cunoașterii critice, nu numai în limite literare, filosofice, dar integral umane. Intuiția literar-filosofică, creatoare și gnoseologică, a autorului, și în ipostază critică, se cade a fi ea însăși descoperită. O astfel de concepție nu duce în nici un caz la eșecul scrisului, în sensul cel mai nedorit, dar chiar la mai multe limite ale salvării lui. Adevărul stilistic reduce astfel inautenticitatea gândului
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
reflexiv, cu mișcări aproape hieratice. Tăișul sabiei sale pune punct traseului destinal al fiecăruia dintre oponenții săi, însă nimic de ordin personal nu distruge tempoul fiecărui act din această piesă sângeroasă. Gosling incarnează un personaj care a devenit în această ipostază unul refnian, tăcut, meditativ, vidat parcă, cu un fel de resemnare stranie care consună cu spectralitatea celuilalt personaj, detectivul Chang ca și cum cei doi ar face parte dintr-o piesă de teatru Kabuki. Acțiunile lor par deja prestabilite ca într-un
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
Ioan Holban Pentru Constantin Țoiu, scrisul reprezintă un spațiu al întâlnirii eseistului cu autorul de interviuri, al reporterului cu călătorul. Acest spațiu al scriiturii este guvernat de narator, care adună celelalte ipostaze sub semnul efortului de surprindere a realității în multiplele ei reprezentări. În eseurile, interviurile, reportajele și notele de călătorie, grupate în trei volume - Destinul cuvintelor (1971), Pre texte (1973) și Alte pre texte (1977) -, Constantin Țoiu urmărește câteva probleme importante
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]