1,973 matches
-
fel de rege vagabond al străzii și fiecare reproș care mi se adresa îmi ațâța entuziasmul; toată lipsa mea de măsură jubila în asemenea împrejurări. Cu timpul, sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întâmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de repede. Un agent de circulație, proțăpit pe marginea trotuarului, m-a lovit de mi-a țâșnit sângele pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am observat că Emilia vomase între timp lângă roata din față; fiecare ne ferisem de celălalt ca să nu ne arătăm miloși. N-as fi vrut să repet aceeași ispravă acum. Curioși, și unii dintre ei cârcotași, bătrânii aveau să-l tragă de limbă pe Dinu să afle amănunte despre cum s-a desfășurat vânătoarea și n-aveam nici un chef să se uite la mine cu simpatie ironică. Preferam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înotat, curenții m-au dus unde au vrut ei. 12 ianuarie Augusta m-a văzut abătut și m-a întrebat: „Ce ai, puișor?” Proasta! Crede că sufăr de gelozie. 14 ianuarie Noi îi spuneam „Zerou”. Făcuse nu se știe ce ispravă, iar prenumele său începe cu Z. L-am întâlnit azi. Mi-a explicat: „Îmi ador neputința. Ea e salvarea mea, mă scutește de regrete. Îmi zic «nu pot» și cu asta am terminat, nu mai am nici un reproș să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să șovăie. Pe măsură ce se distruge are mai puține limite. Numai așa poți înțelege că totdeauna o mare creație sau un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei trei frați au fost obligați de pescari să părăsească pentru totdeauna cătunul, dar Marta se temea ca nu cumva să se întoarcă, să se răzbune; tresărea noaptea de fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Banca confidențelor“. Când Își felicită prietenul pentru modul splendid În care se desfășurase nunta, Du Maurier oftă, clătinând din cap. Nu avea nimic de obiectat față de felul În care Trixy Își alesese partenerul. — E un om bun, cinstit și de ispravă, spuse el. Sunt sigur că o iubește și că are să-i poarte de grijă. Dar se rupe ceva În tine când copila pe care ai crescut-o, ai Îngrijit-o și ai protejat-o ani de zile se preschimbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în afară. Cu capul și umerii bălămbănindu-i-se pe deasupra liniilor de tramvai, din confluența Căii Victoriei cu strada Sevastopol... ...Bănuiești care a fost prima măsură, aplicată imediat de eruptivul poet, după ce-a aflat c-a fost pârât Inestimabilului Cârmaci pentru isprava cu punga. Iar acela, burzuluindu-se, i-a transmis pehlivanului că nu dorește să-l mai vază în ochii ?! ... Și-a lăsat cu repeziciune barbă și mustăți - destăinui c-o uimire jucată Tartorul - pentru cazul în care Stăpânul său, foindu-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
este, în mod cert, o femeie bătrână. - Maică! îi va turui, din acea lună, în fiecare dimineață, băbuța (Maica e numele sub care o cunoaște întregul meleag al ulicioarelor Maria Rosetti, Polonă, Colței, Suțu, Sfinților și Slănic). Maică, băiat de ispravă ești. curat ești, chipeș ești. Vreo 30 de ani să tot fi adunat, lângă un bănișor pus de-o parte. Ce te mai zăbovește?... Pune și tăluță mâna de te căsătorește!... Să se căsătorească, ușor de spus. Dar cu cine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Coțofenele alea trei deja au murit. Din carnea lor au gustat alte coțofene. Au murit și astea, seria a doua... Au fost gustate și ele... Acum, întreaga Vale a Jepilor răsună de glasul omenesc al sutelor de coțofene. Care povestesc isprăvile mele, în zeci de balade. Lăsând impresia - greșită - că aș fi fost vreun erou." - Exact ceea ce și ești. Un erou. Scuză-mă un moment. Nu știu ce are etajul de amplificare. Câtuși de puțin nu pot fi un erou..." Și Bărbatul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înțelege ea! - Ai piolet ascuțit, ești Faraon... - Unde vezi, tu, gulerul strîmb? Ăsta nu-i guler, vaco. Așa-i modelul! - Și vreți să aflați cum mi s-a destăinuit într-o toamnă?!... Că era destăinuitor. O dată ce te simțea suflet de ispravă, ți se destăinuia... Era toamnă. Ploua. Era perioada aia, de îndată ce-l aduseseră de la Crematoriu, că nevastă-sa aia... Unde-i nevastă-sa?... Ca să economisească banii cu cimitirul, îl lepădase... Să-l facă scrum, la Crematoriu... Și trădarea cu Crematoriul, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în afara incintei liceului", n-au fost tipărite decât două căsuțe. Prima se referă la "Acțiuni de culegere și de uscare a plantelor medicinale". Cealaltă e destinată "Pregătirii tineretului pentru apărarea patriei". Voi în care dintre aceste două căsuțe ați înscris isprava utecistului vostru, care cică s-a învrednicit să scrie poezii despre Partid în mijlocul străzii?..." Vasăzică asta. D-aia nu-l arestaseră sau împușcaseră până acum ca pe o muscă. Dacă muștele, cumva, de la un timp, au luat obiceiul de a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
neuroni activi i-a permis ca Între realitate și vis, să-și amintească o Întâmplare din vremea când era jandarm În luptă cu alți dușmani ai poporului. Ancheta doi călugări cucernici și bârdănoși, aduși la post În urma unui denunț despre isprăvi ce nu erau tocmai pe placul „poporului”, Încorsetate În tente politice complicate și de neînțeles pentru Victor Olaru, la vremea aceea. Acesta a Început interogatoriul cu ce știa el mai bine: Cum vă numiți, Sfinția-Voastră? Întrebă jandarmul cu respectul cuvenit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se destăinuia adesea celor câtorva prietene: Fa, nu mai vorbiți prostii, că eu am minte-n cap, nu ca voi! Omu’ care ar vrea să mă ia pe mine cu cele patru fete, necrescute Încă, acela nu-i de nici o ispravă și eu am avut ditamai omu’! Poate că ai și ‘neta puțină dreptate da ian te uită câți barbați, cu sau fără neveste, ti jinuiesc cu ochi prădalnici! Întradevăr, și ea Îi vedea dar nu-i lua În seamă, avea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase În doniță. Copilul a sorbit cu plăcere și cu voluptatea de altă dată, apoi a mers și a mângâiat botul umed al Dumăniței, un gest nou care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
când intrase pe Poarta morților și nici ce făcuse cu trupul celui care era de vegheat o noapte, înainte de a fi lăsat vulturilor. El și taică-său chiar aveau să sfârșească într-un țarc, la Evin. Mai făcuseră și alții isprava: mituiseră groparii șiiți, ca să-și ia defunctul după ce îl puseseră în pământ și să-l ducă la turnuri, după mitul străvechi. Se urcaseră ca niște căpușe pe zid, mort și viu, sprijinindu-se spate în spate. Unii osteniseră până sus
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
copac înclinat, din apropiere, prinzîndu-se cu ghearele de bureții crescuți din scoarță. Cineva a avut ideea, într-o zi, să taie bureții, pe trei sferturi dedesubt. După aceea, ne-am așezat iar la pândă, așteptând să-și reia ursul jocul. Isprava noastră a sfârșit în ceva bestial. Bureții s-au rupt sub labele ursului, acesta s-a prăbușit și scroafa și-a înfipt colții în burta lui, umplând iarba de sânge. Dar abia acum mă îngrozește scena. De altfel, uitasem de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a deschis ușile cuștilor. Într-o clipă s-a golit căruța. Pe hingheri abia i-au scos mahalagiii până-n Grivița, urmați de huiduielile și chiotele copiilor. Veta a închis poarta în urma dulăilor. Ei hămăiau încă spre groapă. Studentul râdea de isprava dinilor. - Și zi, era să le rămână ciolanele pe-aici. - Da, îngînă ea. - Dacă nu eram noi... 259 A grăbit pasul. Capul u ardea de spaimă și de bucurie. începea de la gardul scund al oltenilor. În grădină se vedeau pepenii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucru, căci Yahya, eroul Bastei, era unul dintre dușmanii lui cei mai aprigi. Revendica de altfel chiar tronul Alhambrei, pe care stătuse cândva bunicul său, și îl considera pe sultanul prezent un uzurpator. Chiar în ajunul Anului Nou, o nouă ispravă a apărătorilor Bastei le ajunse la urechi celor din Granada. Castilienii aflaseră, se spunea, că la Basta cam începeau să se împuțineze proviziile. Pentru a-i convinge de contrariu, Yahya imaginase o stratagemă: să adune toate merindele care rămăseseră, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Harun nu se temea să se apropie de ei. Eu însă eram pe cât de speriat, pe atât de scârbit. În zilele de sărbătoare, veneau povestașii. Mi-aduc aminte mai cu seamă de un orb al cărui toiag dănțuia în ritmul isprăvilor lui Hellul, erou al războaielor din Andaluzia, sau ale faimosului Antar Ibn Șaddad, cel mai viteaz dintre arabi. Odată, pe când evoca iubirile lui Antar cel negru și ale frumoasei Abla, s-a întrerupt ca să întrebe dacă printre cei de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
goi, fără nici o rușine. Tinerii școlari vorbesc despre dascăli, își povestesc năzbâtiile, trecând sub tăcere bătăile la fund căpătate mai apoi. Adolescenții vorbesc despre femei, acuzându-se reciproc că tânjesc după una sau după alta și fălindu-se fiecare cu isprăvile amoroase. Adulții devin mai rezervați la acest capitol, dar fac schimb de sfaturi și de rețete menite să amelioreze eforturile trupului, subiect inepuizabil și mină de aur pentru șarlatani. În restul timpului, vorbesc despre dinari, discută despre religie și politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ibn-Battuta, marele călător, spune chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-a văzut niciodată. Sau poate de foarte departe, și noaptea, Dumnezeu să-l ierte! Dar nu-l condamna pentru atâta lucru. Când un călător își istorisește isprăvile, devine prizonierul chicotelilor admirative ale celor ce-l ascultă. El nu mai îndrăznește atunci să spună „nu știu“ sau „n-am văzut“, de teamă că se face de râs. Există minciuni pentru care urechile sunt mai vinovate decât gura. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cavaleri poate fi doborât de departe de un fluieraș oarecare! Ăsta-i sfârșitul cavaleriei! Sfârșitul războaielor onorabile! În ochii gloatei, totuși, fluierașul florentin a devenit un erou. I s-a dat de băut, a fost implorat să-și istorisească iarăși isprava, a fost luat pe sus și dus în triumf. Sărbătorire fără rost, din moment ce moartea conetabilului de Bourbon nu întârziase nici măcar cu o secundă asaltul imperialilor. Ba dimpotrivă, s-ar fi zis că dispariția șefului armatei îi dezlănțuise și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
taciturnul șofer improvizat. Ăsta era primul aspect. Al doilea: am realizat cu o lipsă cronică de entuziasm că În cealaltă noapte, când vrusesem să evadez, chiar dacă aveam mai multă șansă și treceam de paznici, tot n-aș fi făcut vreo ispravă, pentru bunul motiv că nu eram inclus În nomenclatorul de glasuri. Mda, nenorocirea - prost lucru, Într-adevăr! Ajunși la ultimul etaj - adică la cel situat la adâncimea maximă, În Centru numărătoarea făcându-se, după cum am mai spus, de sus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rotire înceată, se rostogolește de câteva ori și se proptește cu roțile în sus în bordura unui strat cu tufe de trandafiri. Șoferul nu pățise nimic. A reușit să se strecoare de sub mașină și, cu brațele în șold, privea nedumerit isprava. Din când în când, neputincios precum inginerul când mă văzuse apărându-i în față cu Ester de brațul meu, șoferul acela trăgea câte un șut răzbunător în roțile mașinii răsturnate. 5tc "5" Așa cum eu acum, proptit în ușa cârciumii, privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care făcuse grafica la Gândirea de pe vremuri. Am făcut o notiță despre acea întâlnire și am dat-o la Viața studențească. A apărut și, nu știu din ce impuls (m-o fi sfătuit cineva?), m-am dus să-i arăt isprava mea maestrului. Asfințea. Nu mai țin minte ce și cum a fost. Revăd doar un salon cu câteva fotolii, cu tablouri, cu lumina difuză și Eftimiu tolănit pe un fel de sofa, cu o fetișcană tot roind în jurul lui. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]