1,925 matches
-
artistul (care "se joacă" de-a Dumnezeu). Weber a arătat cum se exercita monopolul creației asupra lumii umane a formelor create. El a arătat, totodată, limitele acestuia, chiar interdicțiile (cf. refuzul iconoclast al tuturor figurilor antropomorfe ale lui Dumnezeu în iudaism și islam) (Weber, 1996, pp. 410-460). Oricum ar fi, perspectiva lui Weber ne ajută să înțelegem de ce, în general, artistul își gândește lucrarea în raport cu modelul divin și sub influența acestuia. Păstrând o anumită trăsătură de "magician", care face să se
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prezintă o predispoziție nativă pentru a facilita realizarea unor preziceri. Pe lângă marile temple grecești, de exemplu, viețuiau preoți care se ocupau cu arta divinatorie și prezicători. "Templul nu este doar o imago mundi, ci reproducerea terestră a unui model transcendent. Iudaismul a moștenit această concepție paleoorientală despre Templu ca o copie a unui arhetip celest, idee care este, probabil, una dintre ultimele interpretări pe care le-a dat omul religios experienței primare a spațiului sacru, prin opoziție cu spațiul profan"226
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
A. Philippide”) până în 1984, când emigrează în Israel. Se stabilește la Ierusalim, unde va fi cercetător la Institutul Yad Vashem pentru studierea holocaustului. Se transferă în 1989 la Universitatea Ebraică din același oraș, fiind cercetător și conferențiar în cadrul Institutului de Iudaism Contemporan și al Centrului Internațional pentru Studierea Antisemitismului. În paralel e redactor la „Romanian jewish studies”, colaborează cu cronici literare și comentarii politice la emisiunile în limba română de la Kol Israel și France-Inter. Debutează în 1964 la „Iașul literar” cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
the 1930s, tr. Charles Kormos, Oxford, 1991; ed. (Ideologia naționalistă și „problema evreiască”), București, 1995. Ediții, antologii: D. Teleor, Sonete patriarhale, pref. edit., București, 1981; Mihail Sebastian, Jurnal. 1935-1944, pref. edit., București, 1996 (în colaborare cu Gabriela Omăt); B. Fundoianu, Iudaism și elenism, București, 1999 (în colaborare cu Remus Zăstroiu); Arnold Schwefelberg, Amintirile unui intelectual evreu din România, pref. edit., București, 2001 (în colaborare cu Costel Safirman); Întâlniri la Ierusalim, București, 2001 (în colaborare cu Costel Safirman). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
mare parte, nu în ebraică sau aramaică, ci în traduceri în diferite limbi (Sacchi 1981, 1989) - și de scrierile grupului de la Qumran, stabilit în apropiere de țărmul nord-occidental al Mării Moarte (Soggin 1995). Este vorba de texte care înfățișează un iudaism heterodox, dacă îl evaluăm după criteriile iudaimsului rabinic din secolul al II-lea d.C. După excluderea grupurilor care mai târziu vor fi definite „sectare”, credința lui Israel va fi deja, cu puține, dar importante variante (de exemplu, existența templului din
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
între documentele de la Marea Moartă (citat cu sigla 4Q 44). Aici se afirmă: „... [după numărul] fiilor lui ’ēl”; ’ēl este divinitatea pe care am întâlnit-o deja când tratam despre religia din Siria și Canaan (cf. 2.1.a); în „iudaismul mediu” (pentru această denumire cf. Boccaccini 1993) numele ’ēl împreună cu forma mai lungă ’ēlohîm sunt utilizate și pentru Dumnezeul lui Israel. De aici reiese clar că textul a fost manipulat pentru a elimina orice urmă de politeism; forma sa originară
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
duce la consolidarea comunității viitorilor samariteni. Reforma punea accentul pe importanța respectării sâmbetei, practicii circumciziei (vezi 8.9), citirii și studiului Torei (Neh 8) și interzicerii căsătoriilor mixte (Esd 9). (Era important ca mama să fie evreică deoarece, dintotdeauna în iudaism, în afară de rolul principal pe care îl avea în educația copiilor, mama determina credința [astăzi și naționalitatea] fiilor). Astfel a început să se contureze o tendință puternică spre ortodoxie. Despre perioadele următoare avem puține date drept pentru care trimitem la lucrarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
c), la șapte săptămâni după Paște (cf. Lev 23,15; Dt 16,19). În limba ebraică numele său este ḥag šăbû’ôt; o singură dată se întâlnește cu sufixul pronominal masculin plural šăbû’ôtêkem (Num 28,26; Otto 1993); în iudaismul mijlociu (Boccacini 1993) va apărea și denumirea de ’ăšéret [šel pésaḥ], literal, „festivitate [pentru Paște]”, „adunare festivă” și, în cazul nostru, „încheierea Paștelui”. Pentru unii savanți termenul šăbû’ôt ar fi relativ recent (mai vechi oricum decât expresia precedentă) deoarece
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prescrise, punctul culminant al sărbătorii îl constituia oferta „pâinilor primiției” (Lev 23,20), în mod normal, dospite; totul se desfășura într-o atmosferă de bucurie, încetând toate activitățile în onoarea sâmbetei cosmice. c) Imprecizia datei a fost motivul pentru care iudaismul mediu (Boccaccini 1993) a dezbătut intens semnificația precisă a expresiei „a doua zi după sabat”. Un grup de saducei (cf. 17.2.a), descendenții lui Boet, unul dintre ucenicii lui Antigon din Soco (secolul al III-lea î.C.), considera
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
al III-lea î.C. În ambele cazuri este evident că luăm cunoștință de conexiunea dintre sărbătoarea alianței și cea a săptămânilor. Pe măsură ce se înaintează în epoca post-exilică, numărul acestor mărturii tinde să crească, chiar dacă, la început, doar în sânul iudaismului heterodox. În Cartea Jubileelor (datată probabil în secolul al II-lea î.C. pe baza unor fragmente descoperite în prima grotă de la Qumran; textul complet s-a păstrat doar în limba etiopiană antică; Sacchi 1981, pp. 179 ș.u.) 6
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
u.; García/Martone 1996, pp. 73 ș.u.) să se fi desfășurat în contextul acestei celebrări. Și Targumul, în 2Cr 15,10 citea „sărbătoarea săptămânilor” în loc de „luna a treia”. S-ar părea deci că această combinare s-a concretizat în iudaismul heterodox, în timp ce iudaismul ortodox nu a luat în considerare aceste date. e) Prin acest procedeu sărbătoarea săptămânilor este inclusă și ea în contextul istoriei sacre din care lipsea la început după cum putem observa prin comparație cu celelalte două sărbători de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
1996, pp. 73 ș.u.) să se fi desfășurat în contextul acestei celebrări. Și Targumul, în 2Cr 15,10 citea „sărbătoarea săptămânilor” în loc de „luna a treia”. S-ar părea deci că această combinare s-a concretizat în iudaismul heterodox, în timp ce iudaismul ortodox nu a luat în considerare aceste date. e) Prin acest procedeu sărbătoarea săptămânilor este inclusă și ea în contextul istoriei sacre din care lipsea la început după cum putem observa prin comparație cu celelalte două sărbători de pelerinaj. Integrarea în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
date. e) Prin acest procedeu sărbătoarea săptămânilor este inclusă și ea în contextul istoriei sacre din care lipsea la început după cum putem observa prin comparație cu celelalte două sărbători de pelerinaj. Integrarea în istoria sacră nu a avut loc în iudaismul ortodox înainte de secolul al II-lea d.C.; abia spre anul 270 găsim afirmația lui rabbi Eleazar ben Pedat (Talmud bMen 65ab): „Torah ne-a fost dată în ziua sărbătorii săptămânilor”. Ar fi totuși o inexactitate dacă am spune că îi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care substratul agricol e deja uitat cu totul. 12 Sărbători și solemnități: Sărbătorile de toamnă 12.1. O succesiune de sărbători Sărbătorile de toamnă reunesc o serie de festivități pe care le vom analiza în continuare. În Biblia Ebraică, în iudaismul mediu, dar și în unele părți din Noul Testament, acestui timp i se dădea o însemnătate deosebită, după cum o dovedește chiar și numai durata sa. Din izvoarele biblice și postbiblice înțelegem că includea diferite celebrări: o sărbătoare (finală) a recoltei, sărbătoarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
datorează schimbării de calendar, în timpul exilului babilonian, când israeliții au adoptat calendarul babilonian. c) De aceea, în izvorul sacerdotal celebrarea primei zile din luna a șaptea se reduce doar la oferirea unor sacrificii și la těrû’ăh, termen care, în timpul iudaismului mijlociu, era identificat cu „sunetul cornului”, dar pe care „sacerdotalul” nu îl menționează în acest context. Denumirea Rô’š haššănăh apare și ea o singură dată în Biblie într-un text pur cronologic (Ex 40,1 ș.u.), fără nici o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ispăși”) și a altarului (cf. și Is 6,5); în fine, în 16,21 ș.u. ispășirea întregului popor a cărui vină este transferată asupra capului „țapului ispășitor” trimis în pustiu și destinat lui ‘ăză’zēl, un demon care în iudaismul mijociu va fi identificat cu unul dintre îngerii decăzuți, aceasta fiind o temă absentă în Biblia ebraică. c) În primele două rituri se face aluzie la templul din Ierusalim prin intermediul „cortului întâlnirii”, pe baza Lev 10,21 ș.u.; 26
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și raporturile dintre sărbătoarea „colibelor” și a recoltei, pe de o parte, și cele două din prima și a zecea zi a lunii a șaptea, pe de alta, sunt două probleme încă nesoluționate; sistematizarea pe care o realizează mai târziu iudaismul mijlociu în Mișna este un compromis „raționalizator” și nu o explicație, chiar dacă putem presupune că conținutul lor a rămas mai mult sau mai puțin același. Situația se complică și mai mult din cauza existenței a cel puțin două calendare, cel cananeean-liturgic
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
doar unele diferențe secundare; prin urmare, în cazurile Egiptului, Mesopotamiei și Canaanului putem postula că fenomenelor identice le corespund concepte identice. Dar în cazul lui Israel situația nu este la fel: în ciuda asemănărilor rămase, izvoarele actuale, trecute prin filtrul ortodoxiei iudaismului mijlociu nu au lăsat în textele și puținele inscripții supraviețuite decât câteva fragmente (cf. cap. 5) pe baza cărora nu poate fi susținută existența unei sărbători asemănătoare cu cea din celelalte țări. Deja în texte precum 2Sam 6-7; 1Reg 8
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
au suferit modificări substanțiale. Vechea expresie „Yhwh a devenit rege”, repetată în Is 52,7-10, dobândește acum o intensă conotație polemică împotriva tuturor divinităților păgâne care și-o atribuiau sieși și în același timp, progresiv, capătă o nuanță escatologică. În iudaismul mijlociu, în loc să se refere la suveranul pământesc, întronarea este conferită regelui teocratic, adică lui Yhwh, și mare parte din universul conceptual legat de monarhie continuă să supraviețuiască în această nouă optică. f) E posibil ca data sărbătorii să se fi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
repetată în anii bisecți, caz în care cade în al doilea an), adică, după calculul nostru, în februarie-martie; cu toate acestea, nu a intrat niciodată în calendarul liturgic ca sărbătoare principală. Originea sa trebuie căutată în „diaspora” iudaică orientală; în iudaismul palestinian este atestată începând cu prima jumătate a secolului al II-lea î.C. (2Mac 15,36 menționează „ziua numită a lui Mardoheu”); totuși e plauzibilă o datare mai veche și în Occident; la evreii orientali se ajunge la datarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În orice caz, sărbătoarea a intrat între marile sărbători (deși izvoarele sale se află în special în cărțile „deuterocanonice”), deși nu a devenit niciodată una dintre cele pe care le-am putea numi „de poruncă”. Felul cum este celebrată în iudaismul contemporan presupune că în decursul secolelor a preluat elemente atât din păgânism, cât și din creștinism, astfel încât să dobândească o formă cât mai aproape de Crăciunul creștin. 14 Sărbători și solemnități: Sâmbăta și Luna nouă 14.1. Sâmbăta Ex 23,12
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că, fiind vorba de un pericol iminent asupra vieții, apărarea era permisă. e) În orice caz, rezultă clar că în epoca preexilică se respecta sâmbăta, deși acest lucru nu implica acele măsuri restrictive care au devenit o trăsătură dominantă a iudaismului mijlociu și care sunt valabile și astăzi pentru evreii practicanți. Totodată trebuie să ținem cont că în epoca preexilică nu există urme ale vreunei celebrări liturgice a sâmbetei: se vorbește doar de „ziua de odihnă pentru Yhwh”. Însă descoperim în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
šab/pattu marca sfârșitul unui ciclul de cincisprezece zile, în Israel, după cum reiese din Ex 23 și 24, desemna un ciclu săptămânal, astfel că, în vederea dobândirii unor ulterioare semnificații teologice, a devenit și zi de odihnă. 14.3. Sâmbăta în iudaismul mijlociu În timpul exilului și după aceea, sâmbăta a devenit din ce în ce mai mult unul dintre elementele care defineau pietatea iudaismului mijlociu. În Cartea lui Ezechiel (în special Ez 20,12 șu.), alături de alte uzanțe, sâmbăta dobândește pentru exilați și pentru cei rămași
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
desemna un ciclu săptămânal, astfel că, în vederea dobândirii unor ulterioare semnificații teologice, a devenit și zi de odihnă. 14.3. Sâmbăta în iudaismul mijlociu În timpul exilului și după aceea, sâmbăta a devenit din ce în ce mai mult unul dintre elementele care defineau pietatea iudaismului mijlociu. În Cartea lui Ezechiel (în special Ez 20,12 șu.), alături de alte uzanțe, sâmbăta dobândește pentru exilați și pentru cei rămași în patrie calitatea de mărturisire de credință. a) Profetul o numește „semn”, „pentru ca să se cunoască că eu, Yhwh
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pentru a indica întreaga săptămână care culminează cu această zi (Gen. Rabbă’ XI [Ravenna 1978, ad. loc.]; Mișna, Ned. VII,1). Seara precedentă sâmbetei (adică astăzi vineri) primește numele de ’éreb šabbăt, iar sfârșitul său de môșă’ê šabbăt. În iudaismul elenist apare termenul sábbaton, redat de J. Flavius și Filon din Alexandria cu anápausis, „întrerupere”; uneori se găsește termenul (aparent?) plural, sábbata’, probabil, o simplă transcriere a aramaicului šabbătă’ care păstrează deseori valoare de singular; câteodată indică mai multe sâmbete
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]