2,450 matches
-
ei, n-aude și nu vede: cîteva clipe, cît sună cele cîteva bătăi de strună." (Olanda) Concertul auroral al păsării are culminări și răgazuri bine delimitate, pe care vînătorii le cunosc și le exploatează, nevoiți uneori să-și asume pentru izbîndă riscul umorului involuntar: Ca să ajungem la brad sub cîntec, trebuie să stăm cu urechea atentă la strofa întăia. Cînd strofa primă s-a isprăvit și pornește ascuțitul, trebuie să înaintăm brusc trei ori patru pași, într-un fel de dans
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
prieten și tovarăș de vînătoare al scriitorului a notat complexitatea trăirilor lui într-un moment ca acela evocat mai devreme: ,Vînătorul s-a aplecat și a mîngîiat cu duioșie pasărea măiastră. Fără îndoială, se cumpănea chinuit în celălalt paradox: bucuria izbînzii și reproșul stingerii unei vieți.ș...ț - Să mai apropiem unul, i-am propus în șoaptă. Maestrul mi-a pus mîna pe umăr și m-a privit cu blîndețe: - Ajunge zilei păcatul ei!" (Ionel Popii, O palmă de rîu și
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
din mînă-n mîna. Fascinația asupra românului era și ea contaminanta, din diferite motive și în grade variate, în funcție de nivelul de receptare atins. Faptul că la patru ani după apariția românului (1980) el se traducea și în limba română, era o izbîndă intelectuală. După 1990, cel de-al doilea român, Pendulul lui Foucault, se găsea și el în librarii (unde mai poate fi zărit și astăzi, la ceva vreme după editare!). Umberto Eco nu este doar romancier și poate nici în primul
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
inegale: omul e pus în fața unei stihii mult mai puternice decît el (un zeu, o putere oarbă, un destin care se desfășoară peste capul lui); 3) omul se revoltă împotriva stihiei opresive știind de la început că nu are șanse de izbîndă 4) revolta lui e conștientă, asumată integral, fără ca vreo portiță de scăpare să-i apară în fața ochilor. Așadar, adevăratele situații tragice sunt fără de ieșire. Nu situațiile-limită din care scapi ca prin minune și apoi îți faci cruce că ai scăpat
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
însă pe decenii. În 1904, aproape 40 de ani mai tîrziu, cînd Academia fixa definitiv regulile ortografice, Maiorescu a avut satisfacția supremă de a redacta el însuși respectiva decizie, în spiritul vechii sale lucrări de la 1866. Prin urmare - victorie deplină! Izbînda încăpățînării maioresciene, verificabilă în multe alte circumstanțe, s-a manifestat mai întîi pe terenul limbii, cu o strălucire de necontestat și în văzul tuturor. Contribuțiile maioresciene privitoare la literatură s-au succedat în două serii: prima a avut funcție primordial
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
în permanent contact cu dramele celorlalți, jurnalistul ajunge să mediteze și la propriul său destin, la eșecurile care stau în spatele unei cariere publice de succes. În permanență el este tentat să-și compare destinul cu al celorlalți, să-și calculeze izbînzile și eșecurile, să se autocontemple. Concluziile acestui exercițiu de autoscopie nu sînt dintre cele mai tonice pentru că de fiecare dată cînd se cîștigă ceva în plan profesional, se pierde altceva în plan personal. Astfel încît la un moment dat vedeta
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
baloane de săpun sau faldurile unei cortine de mătase a stat la baza imensului renume de care s-a bucurat artistul printre concetățenii săi.. Pentru privitorul de azi însă, un tablou de Frans van Mieris, lipsit de inefabil, este o izbândă a unei tehnici picturale perfect puse la punct și nimic mai mult. ,Arta lui Frans van Mieris" se înscrie într-un lung șir de expoziții organizate de Galeria Națională din Washington în ultimii 30 de ani, expoziții menite să deschidă
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
și să comunice în modalități necunoscute oamenilor obișnuiți. Problema în astfel de acroșări, de la reporter la mafiot (ca să le spunem așa) e că argumentele palpabile lipsesc și că, de cele mai multe ori, totul se reduce la o confruntare fără sorți de izbândă: cuvântul ziaristului contra cuvântul politicianului (presupus) corupt. Astfel se explică lipsa oricărei reticențe a mahărilor de a se arăta la televizor, de a se lăsa, cu dezinvoltură, abordați de jurnaliști: tupeul nemărginit, miza pe complicitatea celor din familia politică și
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
Revolta nu trebuie neapărat susținută de agenți actuali. Poate fi vorba și de cei care au ieșit deja la pensie, dar încă mai stăpânesc metodele. Toate marile revoluții au pornit de la un om, dar niciuna nu a avut sorți de izbândă fără un aparat de propagandă", a declarat Bulai pentru DeCe News. Sociologul consideră că o mare diferența între momentul 89 și cel de acum este dată de absența agenților secreți infiltrați. La Revoluția din decembrie 1989 au participat atât forțe
Sociolog: Dacă nu sunt implicate serviciile secrete, mişcarea anti-Băsescu nu va reuşi () [Corola-journal/Journalistic/23899_a_25224]
-
și "Cantos", precum și numeroase eseuri dedicate poeziei medievale provensale și italiene, dar și contemporanilor săi James Joyce sau T.S. Eliot. 8 T.S. Eliot (1888-1965). Poet, critic și dramaturg, născut în Statele Unite. Poemul său, "The Waste Land", este una dintre marile izbânzi ale poeziei moderniste, iar drama "Moartea în catedrală" rămâne o capodoperă a teatrului de idei. 9 Robert Brasillach (1909-1945). Romancier și ziarist francez. Executat pentru atitudinile și acțiunile sale fasciste și antisemite. 10 Pierre Drieu la Rochelle (1893-1945). Romacier și
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
într-o scrisoare trimisă de la Moinești, unde pictorul, la zenitul acuității sale, nu-și cruța puterile, se așternea într-un umblet epuizant pe cît de rodnic. Smulgea acolo suferinței și bolii, condiției lui precare, cununi de strălucire intactă, de ferice izbîndă. „Ai să rîzi, dar simt că locurile astea mă iubesc.” Nu numai pictorul, așa dar, coincide cu peisajul într-un tropism irepresibil, - însuși obiectul afecțiunii sale a devenit subiect activ, rîurind de un har tainic. Se împletesc, în putința acestei
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
nu fac doi bani. O infuzie de toxine sarcastice care îți sporesc imunitatea sufletească. Te întărești în fața răului înghițind hapuri crescînde din el. Și cum într-o lume absurdă și oarbă nu există criterii după care să separi înfrîngerile de izbînzi și destinele împlinite de sorțile frînte - căci totul stă pe netezimea egală a ratării universale - într-o astfel de lume plafonată în eșec dezgustul și ratarea nu numai că primesc o tentă suportabilă, dar pe deasupra trec drept reacții firești la
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
un tramvai mai spațios, mai rapid, mai arătos, dar, înainte de toate, mai puțin zgomotos. Un vis pe care mai târziu l-a văzut cu ochii. Au trecut însă anii și a rămas în urmă doar o legendă, nostalgia unei trecute izbânzi a iscusinței și inventivității bănățene... Apel la tradiție Oameni ca inginerii Gheorghe Bihoi, Radu Ozon și Ernest Marschang sau tehnicianul Mihai Bocuș și alți tineri entuziaști lucrau, la începutul anilor 1960, cu dotarea tehnică pe care o aveau la îndemână
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
autorităților comuniste din epocă. După o vizită a lui Ilie Verdeț, în ziua în care prima garnitură părăsea fabrica, echipa inginerului-inventator s-a pomenit cu o nouă ospeție, tot la „nivel înalt”: Paul Niculescu-Mizil. „Taman când să ne bucurăm de izbânda noastră, tramvaiul aflat în probe s-a blocat din cauza unei pene de curent, exact în dreptul Catedralei, cu Mizil cu tot, așezat comod pe banchetă. Ne-au trecut toate nădușelile. Apoi călătoria a continuat prin oraș cu tramvaiul care parcă plutea
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
spaimele dramaturgiei antice. Gustul pentru grandoare, pentru șocurile dramatice formidabile în străvechea anchetă criminală sunt în ființa spectacolului de acum. Varietatea sentimentelor, de asemenea. Bogăția psihologică, mai puțin. Din toată această masivă desfășurare de forțe s-ar putea desluși fragilitatea izbânzilor omenești, demnitatea omului care își învinge cu sacrificii destinul. Unele tablouri își ating ținta: finalul tabloului 1, moartea lui Lajos, Oedip și Sfinxul, scena încoronării. Actul 3 este acut-dramatic. Lăsată jos în fosă (dirijorul Erich Märzendorfer, la premieră) simfonia în
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Ca în literatura realismului grotesc, ilaritatea ține de cultura populară a râsului, cum o numește Bahtin. Iar Păcală și Tândală îi anunță pe Anton Pann și pe Creangă. Despre Alexandru Lăpușneanul, nu s-au pronunțat decât superlative: nuvelă de memorabilă izbândă artistică, proză incomparabilă, de valoarea lui Hamlet, dacă ar fi fost scrisă într-o limbă de circulație, "mic cap d'operă", creație deasupra oricărei școli și oricărei metode șamd. S-au făcut și analize mai "tehnice". S-a vorbit de
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
preferă iertarea vinovatului Barabba și nu a nevinovatului Iisus. Istoria mai veche, dar mai ales cea mai nouă cunoaște acest exercițiu al puterii. Și asta este încă o paradigmă. Miezul eseului îl constituie însă paradoxul trădării din iubire, urmată de "izbânda mesianică": Dacă în adevăr îl iubești pe Iisus, dacă în adevăr vrei să te jertești pentru mărirea lui, spune diavolul, ar trebui să te duci chiar astăzi în taină la Caiafa și să-i spui că ești gata să-i
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
babilonice a israeliților, de unde timbrul profetic, incisivitatea rostirii): Au zăpăcit,/ au încurcat pînă și/ lacrima bătrînei măicuțe,/ pînă și apa/ copilăriei noastre./ Frate, ei urăsc/ cîntecul tău./ Ei urăsc cîntecul/ care arată Prutului/ pe unde să curgă./ Noi credem în izbîndă./ Chiar dacă nu/ există Dumnezeu, cum spuneți,/ nimeni/ nu-i poate ocupa locul" ( Zăpăcirea lacrimii). Țara e o măsură cristică, prin urmare absolută, așa cum rezultă din următoarea închinare adresată lui Gheorghe Zamfir: Se aude/ În tot Universul/ Șoapta naiului tău./ E
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
de selecție format din Cristina Dumitrescu, Florica Ichim și Constantin Paraschivescu, membri ai secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Orice selecție are la bază, evident, criterii de valoare, dar este marcată și de aburul unei subiectivități inevitabile. Izbîndă ar fi că aceasta subiectivitate să nu treacă, ea, pe primul loc. Privind nominalizările, la trei dintre categorii, solide, există niște nesincronizări. Pentru Premiul Cel mai bun spectacol au intrat în joc Richard al II-lea al lui Măniutiu, Livadă
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
a sindicaliștilor înfuriați, a demagogilor politici. Spre uluiala generală, aceeași poliție neputincioasă în fața lui Fane Spoitoru, neștiutoare în legătură cu dispariția patroanei FNI, depășită de biografia internațională a generalului-bancher Stănculescu și a miliardarului Păunescu rezolvă enigma cât ai zice pește! Mândri de izbândă, șefii Poliției se avântă în narațiuni eroi-comice cu urmăriri ca-n "Speed" și "Mission Impossible", reporteri frenetici reiau de zeci și zeci de ori filmul evenimentelor. Furați de peisaj, anchetatorii strecoară și o informație inițial neluată în seamă de nimeni
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
la cale procesul împotriva lui Socrate prin alegerea celor mai potriviți acuzatori, plini de ranchiună împotriva înțeleptului, precum și prin formularea acuzațiilor foarte grave, clar formulate și totuși atât de abstracte, încât e foarte greu să te aperi de ele. Suprema izbândă pentru instigator ar fi cooptarea elevului favorit al lui Socrate printre martorii împotriva acestuia. Vorbindu-i provocator lui Platon despre himerele republicii ideale ca despre un eșec creator (Te refugiezi în filozofia ta aridă, stupidă, din fața insuccesului tău ca poet
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
taifas era atât de mare încât conversația prietenească a continuat mult și bine la o berărie din apropiere...) Caut să găsesc și să exprim aici formula, chimică sau alchimică, a succesului: ce anume a transformat această întâlnire poetică într-o izbândă, scoțând-o din banalitatea obișnuită, pe care o prevăzusem? Dar, probabil, întrebarea nu e corect formulată: în loc de ce anume trebuie pus cine anume și atunci răspunsul devine oarecum simplu. S-au conjugat bunele intenții și eforturile unor oameni de vocație
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
general, învinșii, (oricît de respectabili ar fi) sunt sacrificați de istorie, - de unde și adagiul latin Vai de învinși! Să fie aceasta una din explicațiile acțiunilor disperate și duse până la capăt, orice ar fi, ale așa-zișilor teroriști, știind că numai izbînda totală i-ar scăpa de pedeapsă?... S-ar putea. În orice caz, în violențele celor numiți intră și acest paradox valabil încă de pe timpul reginei intratabile. Nu ea îl făcu Sir pe piratul Drake vînat de spanioli pe toate mările
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
investigație. Știind foarte bine cît de sălbatic este acest teritoriu, cîte capcane, gata să se declanșeze, pîndesc la fiecare pas și cît de mari sînt riscurile rătăcirii pentru turistul inocent, domnia sa și-a construit, poate, singura strategie cu șanse de izbîndă, anume atacul simultan pe mai multe fronturi, dar fără ca obiectul investigației să fie vreo clipă scăpat din vedere. Deși, în subtitlul cărții, există precizarea că avem de-a face cu un ,,studiu despre textele lui teoretice", în substanța cărții sînt
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
nu ar fi dat mari șanse charismei relative a profesorului de geologie Emil Constantinescu de a se impune în disputa cu experimentatul activist PCR Ion Iliescu și, mai ales, în cea cu grupul de interese al cărui exponent era acesta. Izbînda lui Emil Constantinescu și a forțelor democratice (CDR, PD, UDMR) la alegerile din 1996 a constituit o șansă nesperată pentru apropierea rapidă a României de standardele democrațiilor consolidate. O șansă irosită cu seninătate, pe mîna incompetenței, a vanităților gratuite, a
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]