2,397 matches
-
picurând delicioase complexe ciobăneilor sosiți, virili, de pe Muntele Athos!), paingii ritoși, magaziile moi, răscoapte (pline de unelte gospodărești, stive de lemne tăiate fin cu briciul, lăzi putrede, doldora de vechi cărți școlare), da... magaziile atârnând în aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n celebrele lupte navale, rumegușuri și lămpi cu fitil, parfumul doagelor scorojite, fără cercuri, șerpii lehămetisiți să-și târâie veșnic pungile cu venin liric, urșii purtători de ciliciu printre știubeiele doldora de faguri, ideile fixe, răstignite pe moțul curcilor în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
o doză consistentă de cocaină înainte, după, în timpul sau - de ce nu? - în locul unei nopți de sex dezlănțuit. Poate să fie doar tratarea profesională a unui sunet captat accidental într-o ședință de înregistrări. Poate să fie doar una dintre nenumăratele izbânzi ale chitării - să fi fost acel minunat & legendar Gibson Les Paul din 1959, furat nevestei lui Joe Perry de la Aerosmith și cumpărat de Slash cu 5.000 de dolari de la un re-seller? N-am idee, nu m-a interesat. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de adevărul universal, pe baza propriilor sale cercetări, adoptând teza lui Copernic 4, scrie cartea Cena delle ceneri. Cartea conduce la declararea sa ca adept al ereziei coperniciene și la condamnarea la moarte prin ardere pe rug5. Această a doua izbândă a ignoranței asupra cunoașterii se alătură celei a condamnării lui Socrate. Cazul lui Giordano Bruno și al lui Socrate evidențiază (cu litere de sânge) eșecurile cunoașterii-conștiente în lupta cu ignoranța. Descartes spunea: "Aș da tot ce știu pentru o jumătate
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Codreanu a publicat nu mai puțin de două cărți: Provocarea valorilor (Editura Porto Franco, Galați, 1997, 240 p.) și Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Macarie, Târgoviște, 1997, 175 p.), o performanță în sine dar și prin comparație cu alte izbânzi naționale. Autorul nostru s-a impus atenției, în ultimul deceniu, prin contribuțiile sale eminescologice (Eminescu Dialectica stilului și Modelul ontologic eminescian), așezându-se relativ repede în primele rânduri ale exegeților moderni ai poetului nepereche. Criticul hușean este citat în bibliografia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar observa că ele însoțesc cu exactitate pragurile istorice. După primul război mondial, după al doilea război mondial, după revoluția din decembrie: imediat "după" un eveniment major se oferă, ca sacrificiu parcă, Eminescu. Să fie un sentiment mai adânc al izbânzii (sacrificiu de bucurie), să fie o gelozie (sacrificiu de ură și neputință)? Cred că dl. Theodor Codreanu, când sugerează că acestea sunt, de fapt, false sacrificii, pseudoritualuri, îl iubește prea mult pe Eminescu ori nu și-a câștigat capătul răbdării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de pildă, atrag atenția, nu o supun, te cheamă, nu-ți strigă să vii către ele. Noutatea demersului său critic stă în liniștea contemplativă a luptei, pentru că Theodor Codreanu este un luptător, nimic nu construiește fără a duce o bătălie, izbânzile sale sunt victorii pentru că sunt toate câștigate. Sunt alții care se bat, se zbat, țipă, se foiesc din citate, transpiră, țistuie: și ei câștigă, în cele din urmă, fie prin lehamitea adversarului, fie prin atragerea lui în noroaie și mlaștini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grele, unele reeditate rapid, din rațiuni tehnice și nu numai. Autorul pare ghidat de un legământ moral și intelectual, se simte cel ales, cel chemat să ducă la capăt un proiect cultural ambițios, acaparant, decisiv. O atare realitate, asociată cu izbânzile potențiale din viitorii ani, impune o repoziționare valorică a criticului. "...reacțiile subconștiente ale poetului seamănă iarăși izbitor de bine, dar tot prin contrast, cu ale lui G. Bacovia: unul încărcat de paradisul matern a eliminat părinții din imaginarul poetic, celălalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
secundar), un discurs adiacent, bine articulat, menit să-l ajute pe cititor la descifrarea motivelor pentru care contestatarii lui Eminescu (cei de azi și cei de ieri) nu renunță la luptă, continuând un război cu tot mai îndepărtate șanse de izbândă. O întoarcere sumară spre cât și cam ce știu instruiții obișnuiți, în materie de istorie literară și de Eminescu, probează că mitul (și cultul) lui Eminescu este un fenomen sănătos, departe de invenție și "făcătură", iar cartea lui Th. Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Socialismul a promis să ne înfrățească și nu seamănă decât invidie și ură". Poate tocmai de aceea, punctează caustic, la manifestații se striga "Uraaa!" Și nu Iubirea. E bine să reținem și nota 1890 unde găsim: "Mă bucur de orice izbândă românească în lume. Trebuie redescoperit patriotismul după ravagiile internaționalismului proletar." Din motive de europenizare / mondializare, ideea rămâne foarte actuală. Un spațiu generos, nu mai puțin dramatic, se acordă devenirii / maturizării sale sentimentale. Convins că "viața fără iubire e un calvar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
guvernământ și ordinea de stat”. În ansamblu, din punctul meu de vedere Istoria... domnului dr. Alexandru-Alin Spânu reprezintă, cel puțin până în acest moment, cea mai solidă monografie publicată la noi consacrată problemei și perioadei investigate. Felicitându-l pe autor pentru izbânda sa, mă adresez, nu mai puțin, Casei Editoriale Demiurg, pentru alegerea făcută din moment ce a hotărât să valorifice textul tânărului coleg, și Cititorului pentru gândul bun ce l-a condus, determinându-l să parcurgă această CARTE! Iași, 20 martie 2010 Gh.
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
însemne, îi poartă învățătura dimprejur, rar lucru, stricăciunile om își cuprind întregul! ci nu mai sînt clocitori petele de zăpadă, pîsla ierbii de anul trecut, petice de mușchi și brădui în centimetri, decît iarna mai sus! halta Bolovăniș destul de sus izbîndă ca să tocmim mișcare, să întoarcă pămîntul lucrat în ființe, brazii smulși din rădăcină, șosea, pe taluzuri brumă, spațiază ideal ca să ții în priveliști convenția peisaj, Lunca de Mijloc lume cu martorii ei de vagon, mîndru-și plînge-un cerb în codru martor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
crengile groase, mama să mai aștepte pînă-i crește copilul mare, dacă s-a scris, de pildă, SF, e vin bun de Tîrgu Bujor, viața este luptă mereu de ariergardă, la Hogaș excelent, pe de altă parte nesigur, Frumușița cartnicul de izbîndă fonetico-marinărească, am încăput greu în mentalitatea limbaj, dureri la inimă, mai mare consumator de droguri nu este, dă-mi, dragă, rețeta aceea! Mircea Cărtărescu neveste-si, visam, i-a pus și poza într-un mobil, în loc de afișajul orei o are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu care poate lupta mult și bine, condiția reușitei este însă, să știe cum și când să îl folosească. Într-un război un bun conducător va ști că, cunoașterea dușmanului și atacarea în punctele slabe ale acestuia, îi va aduce izbânda. În relația de cuplu, femeia dacă își cunoaște bărbatul cu adevărat, îi cunoaște dorințele și aspirațiile, poate să-i facă “jocul psihologic” cu succes. Unele femei fac greșeala să își vadă partenerul de viață așa cum vor ele și nu cum
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
bărbați, pentru mine, sânt mai mult decât Alexandru cel Mare, decât Anibal, decât Cesar; aceștia sânt eroii lumii, în loc că cei dintâi sânt eroii patriei mele. Pentru mine bătălia dela Războieni are mai mare interes decât lupta dela Termopile, și izbânzile dela Racova și dela Călugăreni îmi par mai strălucite decât acelea dela Maraton și Salamina, pentrucă sunt câștigate de cătră Români! (Kogălniceanu, 1946, p. 639). Narcisismul național este evidențiat de hiperbolizarea trecutului românesc și de titanizarea figurilor eroice care alcătuiesc
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu etatismul politic și provincialismul istoric despre care am văzut că formează cadrele memoriilor colective în această perioadă, centrul de greutate este pus pe independența de stat, obținută în trei momente decisive ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării prin statalitate; ii) momentul apoteotic al mântuirii patriei de atârnare prin salvatorul neamului (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, în funcție de principat); iii) momentul de triumf al românismului împotriva fanariotismului (în principatele danubiene). Spiritualitatea. Ideea că "poporul român
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la sută. Până în 1930, ca urmare a campaniei culturale lansate de autoritățile educaționale ale României Mari, procentul scăzuse până la 62 la sută (rata literalității crescând, așadar, de la 6 la 38 la sută). Pe frontul extinderii rețelei școlare s-au repurtat izbânzi semnificative din punct de vedere cantitativ. Tabel 20. Evoluția învățământului public primar în perioada interbelică 17 Anul Numărul școlilor Numărul învățătorilor Rural Urban Total Rural Urban Total 1914/15 4.960 409 5.369 7.500 1.542 9.042
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o fi, o fi, eu ce vină am? Ion Duhan merge ferm spre bulboană și învățătorul Luca se ține după el. Îl roagă, îl imploră, dar totul este inutil. De altfel știe că ceea ce face el n-are sorți de izbîndă și mai încearcă o stratagemă. Dă-mi-le mie, le îngrop eu, te rog frumos. Treburile mele sînt ale mele. Treburile dumitale sînt ale dumitale. Plouase puțin și în jurul bulboanei pămîntul era lunecos. Pîrîul nu mai avea aceeași forță, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sigur. Cine ? întreb puțin panicat. Ăla acuzat de hoții. De ce ? sar ca fript. Mie îmi plac hoții. Și eu mai ciordesc dacă se poate. Mă gîndesc la ăla, hoțul, și constat că ar avea chiar și el ceva șanse de izbîndă. Părul mi se zburlește și încet, încet, un soi de panică mă încearcă. Încerc marea cu degetul. Moș Leo, dar știi ce a făcut și a dres banditul ăsta, nu? Și, ce? Uite așa trîntesc ștampila pe el! Doamne, boșorogul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îi mulțumești cu toată căldura sufletului tău pentru că ți-a ascultat ruga ta din momentele de restriște. Pe Dumnezeu îl porți în suflet și în gând oricând și oriunde. Cu Dumnezeu pleci la luptă, lui Dumnezeu îi aduci ofrande pentru izbândă...Cu alte cuvinte, Dumnezeu este cu tine tot timpul. Dar să-L chemi pe Dumnezeu în ajutor când sufletul și gura ți-s doldora de blesteme împotriva semenilor tăi și asta s-o facă cel mai înalt arhiereu al țării
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și-o va duce la îndeplinire. La această somație, oamenii nu au răspuns conform așteptărilor și dorinței comandantului. În urma mai multor discuții și amenințări, a fost înconjurată curtea bisericii încercându-se pătrunderea cu forța. Văzând că nu există sorți de izbândă, s-a încercat forțarea intrării prin distrugerea cu foc de armă a încuietorilor de la intrarea principală, rănindu-l pe Popescu Vasile aflat în curtea bisericii iar oamenii au intrat în panică. Nu cunosc motivele care au determinat deschiderea focului în jurul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
inspectorii de la raion și cei de la UTM cu Done. După prima parte am câștigat simpatia totală a sălii iar aplauzele erau foarte numeroase, până la sfârșit sală s-a entuziasmat și efectiv a fost o mare reușită. La întoarcere, bucuroși de izbândă am mai luat o înghițitură de lichior după care am condus fetele la internat. Participarea elevilor și de la celelalte școli și licee la spectacol a fost masivă, iar la inernat nu s-a dormit în noaptea aceea. Luni, la scoala
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
care au făcut pământ sfânt din pământul țării noastre. Spirit vizionar, realizând importanța demersurilor generației sale în „Ofrande”, știind că Dumnezeu va da acestui popor oropsit oameni viteji și providențiali, care vor continua lupta milenară pentru neatârnarea neamului și pentru izbânda credinței noastre ortodoxe: Din fiecare rană ce ne doare, Din orice răstignire mai adâncă Am pus armuri pe piepturi viitoare Și-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă. Gyr expune în poeziile sale apăsările, trăirile și încercările prin
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
a hotărât, pentru orice agresiune din partea Germaniei și a acoliților săi, rezistența armată, distrugerea exploatărilor petroliere și blocarea Dunării la Porțile de Fier. Distrugerea exploatărilor petroliere, precum și blocarea Dunării, acțiuni puse la punct de francoenglezi, nu au avut sorți de izbândă, fiind compromise de imprudențele și amatorismul agenților englezi. Mai mult decât atât, planurile acestor operațiuni strict-secrete au fost găsite de germani în timpul ocupării Franței, în iunie 1940, ceea ce a făcut și mai vulnerabilă poziția regelui Carol al II lea și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Luceafărul românilor le dădea sfințenia și Marele Voievod înțelepciunea gospodarului de suflete. Imperiul roșu nu s-a putut atinge de Eminescu, chiar dacă l-au dactilografiat în chirilică. De Măritul Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt au încercat, însă fără nici o izbândă, căci fiii Basarabiei române s-au învrednicit și i-au ridicat Marelui Voievod, în centrul Chișinăului, o statuie impunătoare, pe care românii basarabeni își odihneau privirile umezite de lacrimi și înecate de dor, ca și acele ale Marelui Ștefan care
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
a jilipului la o moară, la un cazan de rachiu, la un joagăr sau la un pisălug, preotul era nelipsit de la acțiune unde în calitatea sa de om al bisericii solicita bunăvoința divină, pentru ca inițiativa gospodarului să aibă sorți de izbândă, inițiativa lui să fie cât mai eficientă. Dar în afară de preot, legătura cu divinitatea o mai țin și câteva babe ale satului prin descântecele pe care le bolborosesc spre «deplina» vindecare a celor ce au oarece suferințe și care cred că
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]