5,195 matches
-
apără de scorbutul insidios al depresiei. Să ne întoarcem, totuși, la directorul care în cecitatea sa nu vede dincolo de storurile aroganței și se crede veșnic nedreptățit și exploatat. Lansat în afaceri cu aplomb și flamuri, pierde repede aderența și se izbește de murii realității. Descoperă că înainte să-și plătească singur salariul de care avea grijă înainte un întreg departament de resurse umane, trebuie să plătească el primul fiscul, furnizorii, curentul, chiria, gunoierii. Pe 25 ale lunii când vine Ziua Socotinții
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
bucurie. În sfârșit, plecam onorabil din România. Uitasem de banii cheltuiți, căutam cum să mă împrumut de alții pentru drumul final, mă mutam practic cu toată casa pentru următorii 3 ani. Ajuns acolo, după un an de încercări, am fost izbit oră de oră de o birocrație de care habar nu avusesem până atunci. M-au pus să semnez că apartamentul e în bune condiții cu inventarul din el, fără ca eu să îl văd, fiind la birou. După ce l-am semnat
M-am făcut că muncesc ca să-mi justific salariul uriaș de la UE. O poveste cu un angajat român, un patron neamț și un șef italian () [Corola-blog/BlogPost/337816_a_339145]
-
noroioasă și crudă. Am nevoie de timp, de toată puterea și lumina din mine, pentru că el este prea sigur de reușită. Îl privesc încruntat pentru că am gustat prea viu din primejdie.Vreau să-l contrazic, dar, ridicându-mi ochii, mă izbește expresia privirii lui. Cineva mi-a spus odată, că în schimbul durerii se pregătește intodeauna ceva, mă gândesc că, poate, ar trebui să accept durerea și să o las neatinsă, ca pe o taină.”... Ai completat: - A scrie, nu înseamnă a
ELEGIA I PE FIRUL GÂNDULUI CĂLĂTOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 129 din 09 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344269_a_345598]
-
a pleca în armată (în anii 87-88). Mi-ar fi plăcut Mile...era ocrotitor, mă simțeam răsfățată. Și cui nu i-ar fi plăcut asta? Dar întâlnirea cu Lucian a fost ceva...de neuitat. Ca și acum, îmi auzeam inima izbindu-se de toți pereții toracelui, gata să se repeadă, în goană, ca un obiect metalic spre un magnet...până la picioarele lui. Ceea ce era însă înfiorător de plăcut era să văd aceeași reacție și din partea lui. Fața i se înroșise...ochii
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
ei”; ea produce „înflăcărare, lacrimi, bucurie și strălucirea feței contemplativului, toată ființa lui devenind aeriană și transparentă” . „Strălucirea aceasta exterioară nu trebuie însă înțeleasă ca reflexul unei lumini ce vine din afară și se răsfrânge pe față, ca razele soarelui izbite de corpurile fizice, ci este numai efectul exterior și vizibil, iradiația în afară a unei explozii de lumină lăuntrică, nefizică sau supranaturală”, pe care „isihaștii o identifică cu strălucirea feței transfigurate a Mântuitorului Iisus Hristos pe muntele Tabor”. Inundat de
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă era noapte, iar întunericul era spart, pe ici, pe colo, de lămpile de neon ale iluminatului public de pe faleză, sau din
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
dar simțea cum o efervescență îi pătrundea în cele mai tainice unghere al simțirii, oferindu-i pulsări extatice formidabile. „Dumnezeule, mă îmbrățișează nimicul, iar eu am totul...”, murmură într-un suspin prelung. Într-o clipită, retina îi fu cu putere izbită de imaginea grinzilor de lemn ce ieșeau îndrăzneț din albul tavanului. O durere cumplită îi măcina tâmplele și articulațiile, iar corpul îi era țintuit sub o greutate uriașă, ca și cum o întreagă pustie de plumb i-ar fi zăbovit deasupra. „Pesemne
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
se apropia, cu atât o dorea mai tare, mai aproape... Rămase cu privirea fixată pe ușa iatacului, savurând mirosul tot mai pregnant de sulf, îmbălsămând-o și pregătind clipa acelui chin fericit ce avea să vină... Un fior boreal îi izbi ceafa, îi simțea în toată deplinătatea respirața lină ca o adiere tânără de seară. „Ce contrast...”, își zise. „Am Siberia în iatac, iar in cuget Levantul!”. Ecouri pierdute și regăsite o împresurau cu totul, amplificând și mai mult acea letargie
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
trenului se blochează într-o fracțiune de secundă. Vagoanele continuă mișcarea cu roțile blocate într-un infern de zgomote și după câteva secunde totul se oprește brusc, într-un punct, făcând ca tot ce nu este fixat temeinic să se izbească violent de peretele din față al compartimentului. -Ce se întâmplă? zice Marus, care peste stresul gândurilor confuze primește și o lovitură în cap de la peretele din fața lui. - Să vină poliția! Trebuie să sun la 112, să vină poliția ca să cerceteze
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342753_a_344082]
-
mișcătoare: Apă cu apă pot să se adune, Munte cu munte, țărm cu țărm sub soare. Ia grijă gândurilor rele, bune Unde le-ndrepți în clipa următoare! Sonetul IX La gândul rău, ia seama, te ferește Precum de fulger când izbește flama. Alungă-l să n-apuci să-i vezi arama, La câte-s rele te ademenește. La vorbele deșarte nu lua seama, Minciuna-i pulberea care orbește Ca plasa de păianjen, te smintește, Numaidecât se prinde ca și scama. Ele
A DOUA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342795_a_344124]
-
Acasa > Literatura > Proza > TRANDAFIRUL SIRENEI-11 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 17-Sirena de aur Când se revărsară în sală valurile mării, izbind stâncile cu sirene, Irina, îmbrăcată într-o rochie cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
ai facut lipsa răspuns Nespus să desăvârșească tăcerilor mierii! Primejdia oului din care veșnicia cu flori adastă nara la glastre Doamne, pofta de sărut-mâna, atingere neatinselor coaste! Nașterea mișcării: stăpânirea. a căldurii - tăcerea, cumințenii Doamne fuioare dincolo de haos, domn, gerul Izbește nesimțirii Cremenea îmblânzește resfințirii fierul și focul. sunt cenușă. calcă-mă. Naște-mi oazele, ibișii, mireasma sorilor. răcorește-mi-Te Ghioc în căutare, respins de murmurul mării Eram noroiul. fi-mi rinocerul. Referință Bibliografica: Auz dulce - de Alex Amarfei / Alexandru
DE ALEX AMARFEI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/342955_a_344284]
-
și zidi o nouă biserică pe moșia sa. Deși le dăduse în arendă, boierul colinda pământurile zilnic, căutând ceva, dar neștiind ce anume. După doi ani de izolare la Hemeieni, Teofana iese pe câmp, dar calul ia năvală și o izbește, rupându-i câteva coaste. Nimerindu-se prin apropiere, Tincu o poartă pe brațe și o duce la conacul său. Întrucât doctorul de la Moinești interzice să fie mutată din pat câteva săptămâni, între cei doi se leagă o poveste de dragoste
FASCINAŢIA UNUI CRONOTOP MEDIEVAL de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343418_a_344747]
-
obișnuit, coborât în mijlocul cotidian. Dacă în primul caz, ochiul grăbit al vizitatorului “scăpa” aspectele mai puțin obișnuite într-o civilizație care întâmpină Mileniul III - si asta pentru că e impresionat de ceea ce vede “organizat”, în cel de-al doilea caz ești izbit de contrastul și discrepanțele întâlnite la tot pasul (căci despre mersul la pas prin India e vorba!) - și când spun asta mă refer la mersul pe jos prin lumea obișnuită unde alături de minunea de la AGRA ori luxul din hotelurile aparținând
TAJ MAHAL PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343982_a_345311]
-
lovit de tot felul de porți și chiar vagoane care vin din sens contrar, la un moment dat rezisten\a lor fiind mai mare astfel încât te trezesti că mergi înapoi urmărit cu o viteză infernala de zici că acum se izbesc de tine. Și, cănd mai ai puțin până la impactul imparabil ești “salvat”, dacă se poate spune așa, de o altă căzătura în neant, vagonetul urmandu-si calea să normală, iar când crezi că nu mai ai nici o speranță ești plasat
SINGAPORE de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343987_a_345316]
-
cotidian. Dacă în primul caz, ochiul grăbit al vizitatorului ”scăpa” aspectele mai puțin obișnuite unei civilizații ce pășește în al șaselea mileniu de existență - si asta pentru că e impresionat de ceea ce vede ”organizat”, în cel de-al doilea caz ești izbit de contrastul și discrepanțele întâlnite la tot pasul (căci despre mersul la pas prin India e vorba!) - și când spun asta mă refer la mersul pe jos prin lumea obișnuită, unde alături de minunea de la AGRA ori luxul din hotelurile aparținând
PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343979_a_345308]
-
Alep când, entuziasmat, înaltă unele din cele mai frumoase versuri dedicate Oltului, Coziei: ”Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc Si-ale valurilor mandre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirii în cadența îl izbesc.” Pe Valea Oltului se află zone unice de atracție turistică că cele de la Obârșia Lotrului, Voineasa, Puru, Malaia, Caineni, Boisoara, Racoviță, Perisani,Tițești, Cozia, Pausa, Berislavesti, Salatrucel, Muereasca, Bujoreni, Daesti, Runcu, Goranu, Govora, Ocnele Mari, Olanesti, drumul de pe Dealul Negru
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
locului o vor face! Am vizitat special Davos și St. Moritz, Crans Montană și celebrul Gstaad și de fiecare dată m-am simțit acasă fiind că o întoarcere în copilărie când încă mai existau Oltul cu valurile lui năvalnice ce izbeau zgomotos zidul vechi al mănăstirii Cozia și satele încă nedistruse ducând în spate tradiția miilor de ani a caselor asemeni celor din Elveția, transmise din generație în generație, cu pajiști pe care încă mai pășteau vacile albe și negre de la
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
patimi Și nici chemarea ei înșelătoare În liniște să stați ca-ntr-un adânc de ape Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nu vă-ntristeze-al mării vuiet Ci stați precum o stâncă solitară Izbită-n grea furtună de-nverșunate valuri Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nici nu v-aprindeți iute, în bucurii deșarte Nu fiți un foc de paie care arde doar o clipă Și veseli fiți precum
ZĂPEZI IMACULATE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344180_a_345509]
-
afară. Printre cele cu vechime pe litoral, se aflau și puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Încă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți vara la mare, mai ales seara, sub razele lunii și ale iluminatului
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă în țărînă Semn că ploaia ne biciuește turbată Însemn că nu mai avea ce să rămînă Și deodată trenul ne retează amintirile Izbindu-ne din plin pe acele linii paralele În care nu mai avem decît un timp de moarte Între cele două emisfere &&& Cîtă iubire este în sufletul tău tandru Care mă luminează precum un policandru De văd cu mult mai bine
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
moară, la cel ce-a pierdut tot, din păcate și speranța, la timpul care nu mai poate fi întors înapoi, la oamenii adevărați. De multe ori simt ecoul rece din mine la ceea ce nu trebuia rău să se întâmple. Mă izbesc de stânci de viață, dar merg mai departe și-mi spun: - Trebuie să fii fierbinte, să arzi și fumul să ți-l înalți cât mai sus, pentru ceața trecutului și speranța viitorului! În toți vreau să fiu și eu. Clopote
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
să mă opintesc. Parcă eram ieșit din minți. Mângâierile tandre de pe spate îmi transmiteau plăcerile partenerei. Vroiam să mă descarc cu furie în cupa jilavă și caldă. Așteptam ca ea să fie transfigurată de frenezia simțurilor, căci coapsele femeii mă izbeau continuu. M-a aruncat de pe ea și din nou m-a apropiat, apoi m-a îmbrățișat peste șolduri cu picioarele. Mâinile îmi aleargau pe corpul ei și când se cambra de plăcere, încercam să-i prind mameloanele între buze. Se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
iscaseră bujori pe pomeții înalți. Bretonul zburlit îi dădea aerul unui puști prins într-o cursă contra cronometru. Trase aer în piept și spuse: - De mică, o mulțime de necazuri am purtat cu mine de-a lungul timpului! M-am izbit de boli, de nedreptăți, m-am lovit de tot felul de obstacole în cale. Și totuși, mi-am păstrat credința că există și jumătatea plină a paharului. Am căutat mereu să văd în jur mai degrabă lumina decât întunericul. Și
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
-o listă, niște nume De cai buni, iubiți de lume Dar pe care ea-i urăște. Doamne apără, păzește! Că-i intră un spin sub coadă Și copitele-i înnoadă. Se dau caii la o parte Să privească creatura Ce izbește cu copita Împărțind cu sete-URA. Doar un lucru ea nu știe: timp pierdut-zădărnicie. ........................................ Doar un lucru n-a-nvățat Cât a fost mânza la școală, Să nu le mănânci otava Cailor, că-ți pui zăbală. Chiar de are șapte școli
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]