3,194 matches
-
Rudele Am văzut mai înainte că se recomandă "unirea", relații strînse între rude. Dar adevărata rudenie nu este constituită de ascendența sau descendența genealogică, de înrudirea prin sînge, ci îndeosebi de completa comuniune sufletească: Vecin ți-e la noroc și jale, În sărăcie și-n război, La curte și la cimitir, apoi: Acela-i ruda dumitale. [10] III. Viața spirituală Mai mult decît oricare alt aspect al vieții, aspectul spiritual e acela care definește caracteristic, original, poporul indian, adesea în contrast cu tot
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
E numai vedere... nu mai pot să vorbesc”; „Și plouă cu-o părere de rău”; „O, țară tristă, plină de humor...”; „Liceu - cimitir / Al tinereții mele - / Pedanți profesori / Și examene grele”; „Vorbește încet, pășește încet, / Că totul cade ca o jale nouă”; „E ora când cade gândul amar, / Tăcere... e ora lașității”; „Blestemată mai fie și toamna / Și frunza ce pică pe noi -; / Blestemat să mai fie și târgul / Ursuz, și cu veșnice ploi... / Cetate, - azilul ftiziei - / Nămeți de la pol te
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Poate pretențiile mele sunt prea exagerate, dar poate că nu. Și atunci cu puțină șansă, la un local din colț, poate voi da peste unchiul țigăncii, are mai mulți, îi cheamă Fărâmiță Lambru, Ion Budală, Gheorghe Zamfir ș.a. Dorul și jalea din cântecele lor au o vrajă care îmi place, e pe măsura alienării mele, îmi oferă o șansă de alinare. Acțiunea terapeutică a cântecelor lor, pe care o simt în viscere, este sufletească, psihologică, dau cu plăcere toți banii. Nu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
o biserică frumoasă din piatră, organizând, cu danii de pădure și pășune pentru vite, o mănăstire și un palat brâncovenesc în Sâmbăta de Sus. Vitregia timpurilor, neînțelegerea și înverșunarea stăpânirii străine au dus la dărâmarea mănăstirii Brâncoveanu în 1785, spre jalea întregii comunități de credincioși ai satelor din jur și mai ales ai celor din Sâmbăta și Lisa. Timpul s-a adăugat nevredniciei oamenilor și mănăstirea a devenit și a rămas o ruină până în 1926, când vrednicul de toată cinstea mitropolit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
prânz, nici pentru cină Mă rup astfel din lumea mea pustie Și mă gândesc la ce-ar fi fost să fie. De-o fi să mor în temnița haină Măicuță. , haine negre să nu porți Să nu mă plângi cu jale ca pe morți Și nici să rupi bujorii din grădină. Să pui un pom în dreptul casei noastre Să crescă mare și să facă flori Să-ți fie mângâiere uneori Și apărare florilor din glastre. în nopți târzii de mai, când
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Se arată în fulguranța diafană a unei armonii reale. Viziune de o clipă care nu se împlinește decât în întredeschisul poemului, dincoace de care "neîmplinita armonie" măsoară sărăcia și uscăciunea, iluzia dezimaginării: Și-n sbuciumul de clopote adânci,/ Scutură-te jale, usucă-te, creangă". Dinamica ascendentă a imaginii (Iulian Vesper) Un poem care ne înfățișează pe viu - în chiar devenirea imaginii - cinetica ce definește acțiunea imaginantă este cel intitulat Fluvii de Iulian Vesper 3. Poem alcătuit, binar, din "scene" ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de evoluție ale României nu sunt de natură religioasă. Dacă nu ne-am mișcat atâta timp nu este de vină ortodoxia: suntem noi. Ea n-a făcut decât să ne închidă în noi înșine și să ne vegheze tăcerea sau jalea" (Cioran, 1990: 78). "Creștinismul nostru e pastoral și, într-un anume sens, neistoric. El se desfășoară ce e drept pe un plan colectiv: dar nu stimulează și nu determină un sens ascendent al comunității" (Cioran, 1990: 80). Referindu-se la
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe care o traduce un țipăt universal, interminabil, ca în gravura lui Edvard Munch („A țipat azi-noapte un plod/ [...] Parc-ar fi țipat o țară”). Cel de-al doilea ciclu, Versuri natale, dă fundament mai amplu tristeții apăsătoare, vecină cu jalea doinelor, prin imagini ale „Sionului” pierdut - tablouri ale meleagurilor natale (Odă la Basarabia, Podgoria, Salcâmii sorb), portrete ale celor dragi (tatăl, mama, iubita), episoade ale copilăriei lui „Sârghi al lui Maftei Popa al lui Profir Vasile” (Botez). O completare, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
casa abia ridicată, pe mâinile altora. Am rămas, dar am trăit spaime cumplite până la eliberarea din 1941”, oftează Margarita dusă cu gândul la acei ani cumpliți. O întrebăm de atitudinea rușilor față de românii rămași sub ocupație: „Of, Doamne, Doamne! Mare jale pe bieții români! Zilnic erau arestați zeci, sute de oameni nevinovați, chiar familii întregi uneori împovărate de o droaie de copii, apoi erau urcați în lovituri cu paturile armelor sau a baionetelor în trenurile cu vagoane pentru animale și duși
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
trei ani de zile. Am șepte feciori, domnule, așa ca dumneata și mai mărișori, au luat cu toții calea pribegiei, toți șepte. Italia doi, Spania cinci. Mi-au rămas fânețele nelucrate, animalele nu mai are cine le griji, peste tot numai jale și pustiu ! Ne piere țara, domnule !”. Începe să plângă, din ochii săi frumoși și albaștri curg lacrimi mari, grele. La rândul meu, am ochii scăldați în lacrimi. Bătrânul mă întreabă de ce plâng, iar eu spun că de mila acestei țări
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
zilele de azi pe mâine cu toată revoluția declarată de dvs., drumurile noastre sunt cele mai proaste, nu numai din Europa, dar din toate țările socialiste, comerțul, ce să mai spunem, este la pământ din anul 1981 și te apucă jalea, îți vine să plângi numai când vezi magazinele, și asta într-o țară bogată cum este a noastră, care după Uniunea Sovietică este cea mai avantajată de bogățiile solului, subsolului, de climă etc... față de toate celelalte. Avem aproape 10 milioane
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
degeaba. Din nenorocire, amândoi frații mei locuiau în zona care trebuia demolată și într-o zi a început demolarea. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci să fiu și eu acolo. N-am să pot uita câte zile voi mai trăi jalea și durerea celor care și-au văzut distrusă toată truda și agoniseala unei vieți întregi. Cred că nici cutremurul n-a adus mai multă jale. Pe lângă case, au fost distruse atâtea grădini cu pomi fructiferi, viță-de vie. Unul din frații
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să fiu și eu acolo. N-am să pot uita câte zile voi mai trăi jalea și durerea celor care și-au văzut distrusă toată truda și agoniseala unei vieți întregi. Cred că nici cutremurul n-a adus mai multă jale. Pe lângă case, au fost distruse atâtea grădini cu pomi fructiferi, viță-de vie. Unul din frații mei n-a putut suporta când a văzut cum i se distruge casa și a murit de inimă rea. Așa se spune la noi, la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se scula și iar făcea năzbîtii. Ăla care o scăpat de la Socola, atunci demult, l-a omorît pe doctorul Jariște? Și pe soția lui. L-au luat, săracii, în docar, mergeau spre Crasnaleuca! Eram copil pe-atunci, a fost mare jale... Dar cum i-a omorît? Cu un cuțit cît un iatagan! Le-a tăiat gîtița ca la porci, Doamne iartă-mă... Scena celor doi oameni cu gîtul tăiat este imaginată de cei trei și au frisoane. Dacă ăsta, care vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînului Mariței. Vuk jr. a fost înțărcat de două zile, dar n-a făcut mare scandal. De mult Marița n-avea suficient lapte și Vuk jr. s-a învățat a mînca de toate. Vuk era învățat acum cu gălăgia și jalea pîlcurilor de refugiați albanezi care părăseau nordul țării. Îi ajuta cu ce putea și-i părea rău de nefericirea lor. În tot satul se vorbea de un posibil atac terestru al trupelor NATO și Vuk a primit ordin să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acum am un reportaj beton despre un ceaprazar, mă reped. Un tip excepțional, știi ce e un ceaprazar, nu? Unul care face șepci. Să vezi ce-i poate trece prin minte, te crucești. Ea m-a privit din nou cu jale. Oricum însă nu putea să mă lase așa, cu ochii în soare, trebuia să mă ajute cu ceva, așa mi-a și mărturisit, io, oaia neagră a facultății trebuia să fiu consiliat de cineva competent. Se simțea datoare să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în lumină. Am întârziat, s-ar zice că am întârziat fatal. Și primul meu gând e că, dacă tot am întârziat și mi s-au închis porțile cerului, măcar să mă întorc pe pământ, la mama care mă cheamă cu atâta jale. Pornesc înapoi spre lumea din care plecasem, cobor vertiginos, mă apropii de corpul meu, încerc să revin la viață, să intru la loc în mine însumi, așa cum intri într-o haină cu care te-ai obișnuit sau într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-o tot așa; cânta ușor un "Tatăl nostru" cu rezonanțe metalice, ca o chemare disperată, ca o încercare de zbor undeva, mai sus, cum încearcă să zboare puii de rândunică neînvățați încă să zboare. Era mai mult decât o melodie de jale, era o confesiune disperată, nu știu ce era, un strigăt disperat... Dar nimeni nu a înțeles chemarea lui; nimeni din ceruri nu prea ascultă astfel de cereri ale eroilor. Viața a trecut, nu ne-am mai întâlnit. Ne-am răzlețit. După mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
oameni cu același fel de umor practicat de fostul șef de plută al dlui George Pădure. Un șef de stat care își exersează până la leșin doar darul vorbirii, lăsându-și darul gândirii pradă abstinenței totale, poate deveni un motiv de jale patriotică. Nu se aștepta nimeni ca dl Băsescu să se dovedească o trestie gânditoare, dar ipostaza de bâtă cinică prezintă multe riscuri. Spectrul unui alt „tătuc” trebuie să-i pună pe gânduri pe cei aflați de atâta vreme în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ar fi fost lipsită de vocea solemnă care să proclame adevărul. Biserica cea nemuritoare ar înceta să existe dacă nu ar mai vesti lumii adevărul. Dar era o voce solitară și plînsete și suspine care se aud acolo unde domnește jalea. Eu mă voi mulțumi să fac referire la un pasaj din Florus, diacon de Lyon din secolul al X-lea, care a scris o carte exact despre "alegerea Episcopilor", pentru a face cu-noscut cum trebuia să se petreacă acest lucru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nostru, o temă care, la începutul aceluiași veac, îi mobilizează pe Iosif, pe Goga și pe alți lirici ai dezrădăcinării. Observația a făcut-o mai demult Eugen Simion, cu precizarea că, spre deosebire de poeții de la 1900, Florenței Albu îi lipsește evlavia, „jalea mistică“. Într-adevăr, există un contrast în viziuni de un crud realism, dacă se poate vorbi de realism în poezie. Laconismul, exprimarea mereu fracturată, precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și de a fi fericit... Căci mi-am dat seama că fericirea mea nu are nevoie de nimic altceva... De nimeni în afară de dânsul! Mihai, din Govora, lui Pierre la București 11 mai 1953 Mourning becomes Electra (O’Neill) - traducere literală: „Jalea îi stă bine Electrei“. Jalea nu-mi stă bine: j’ai le malheur triste et c’est malheureux. Am vocația plenitudinii - din păcate, nu și posesiunea ei asi gurată. Aș prefera să-ți scriu din plenitudine, nu din sărăcie. Să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Căci mi-am dat seama că fericirea mea nu are nevoie de nimic altceva... De nimeni în afară de dânsul! Mihai, din Govora, lui Pierre la București 11 mai 1953 Mourning becomes Electra (O’Neill) - traducere literală: „Jalea îi stă bine Electrei“. Jalea nu-mi stă bine: j’ai le malheur triste et c’est malheureux. Am vocația plenitudinii - din păcate, nu și posesiunea ei asi gurată. Aș prefera să-ți scriu din plenitudine, nu din sărăcie. Să-ți spun că mi-e
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sufragerie, despletită și cu chipul congestionat de plâns. — S-a prăpădit Mihai! S-a prăpădit Mihai! N-am fost șocat de veste, pentru că deja știam... Am fost șocat însă de felul cum arăta Alice: era mai mult decât suferința și jalea, era nebunia! Iar Mișu și Ticki stăteau paralizați în jurul ei, ca două stane de piatră. De aceea mă chemaseră atât de urgent: să fiu acolo, de față, în chip de catalizator. S-o fac pe Alice să nu mai bo
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scaun auzind că Ministerul de Externe vrea să cumpere ursul. Contra a 500 de lei am devenit proprietar de urs, o namilă de peste 2 metri care, eliberat în pădurea Băneasa, a făcut "figurația necesară" pentru ultima secvență a documentarului, spre jalea echipei de filmare! Am reținut soluția găsită în această "speță" ca una dintre cele mai reușite și originale realizări în activitatea mea de "tânăr diplomat"!) Serviciul la "ziariști străini" a reprezentat o perioadă de care îmi aduc aminte cu multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]