2,169 matches
-
descoperire: "Frauda cu fecalele trebuia să se producă fatalmente, ingeniozitatea falsificărilor mergând în pas cu perfecționarea metodelor de analiză...". Ar fi însă greșit să se creadă că jurnalul din vara lui 1913 al lui Cantacuzino cuprinde doar consemnări de fapte jalnice sau reprobabile. Iată ce a avut bucuria să aștearnă pe hârtie la 31 august: "Aflu la Turnu, de la primar, de la medicul comunal și de la agentul său că vaccinul a dat rezultate excelente în oraș. Au fost vaccinați, la mahala, toți
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
domnișoară, un Pernod, chiar și apă de la robinet, orice, să Îmi iau mai repede medicamentul! Mărite al lui Laerte fiu, Ulysse,/ Prea iscusite, de ce-ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și ai venit/ Să-i vezi pe morți și jalnica lor țară? Pui pastila pe limbă, Înghiți Încet, cu icnituri apa care Îți frige gura uscată, dedesubt, macheta unui oraș-jucărie În care Îți juri să nu te mai Întorci vreodată. În scaunul de alături fața nemișcată, negricioasă, bine hrănită, tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îl mănâncă, cine l-a urcat, cine l-a dat jos pe cine, cine e În anchetă, cine a rămas, cine a făcut anonima, hehehe. Și iar câte o glumiță! Nu! Niciodată, niciodată n-am să accept să fac asemenea jalnice glume! Și mai era haiosul ăla bătrân de Victor, care Îmi dădea una pe spate cum mă vedea: — Merge? Merge treaba? Asta era vorba lui și atât. — Merge? Merge treaba? * Și să recunosc că, oricât de dementă poate să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ce caut eu aici? m-am Întrebat Într-o dimineață, când am dat cu ochii de fața mea, În oglinda de la baie. Prea iscusite, ce ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și venit-ai/ Să-i vezi pe morți și jalnica lor țară? Mirosul greu, umed al băii peste care s-a pulverizat În grabă un deodorant ieftin. Fața străină, miraculos Întinerită, pentru că fără ochelari că o vede Încețoșată În oglinda de proastă calitate. Bideul fără dop, gresia prea lunecoasă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atârna câte un rucsac. Când pășeau, mâinile greoaie li se mișcau aproape de genunchi. Cel care mergea în frunte a venit la mine și s-a prezentat. Se numea Elis. Aveau o misiune. în vreme ce scruta cu ochi mici, negri, chipul meu jalnic, m-a lămurit că el și ceilalți umblau pe-acolo pentru a descoperi relicve. Constituiau o așa-zisă asociație de familie pornită într-o călătorie de cercetare, iar drumul lor ar fi putut fi asemănat cu un pelerinaj. își purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
loc, norul pe care plutisem în ultimele două săptămâni se transformă în aer rarefiat, iar locul pare să-i fi fost luat de un imens nor negru aducător de ploaie. O iau încet în josul străzii și puteți să mă credeți jalnică, ratată, dar nu mă pot abține. Nu-mi pot opri cele două lacrimi grase care-și croiesc drum încet, în jos, pe obrajii mei. Capitolul șapte Jemima Jones n-are o zi prea bună. Aseară norul aducător de ploaie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Of, Geraldine, spun eu, prefăcându-mă din nou că nu vreau decât să ni se alăture. Haide, vino. ― Neah, face Geraldine, luând o felie de castravete între degete și plescăind. Am treabă, trebuie să mă spăl pe cap. ― Doamne, ești jalnică, exclamă Ben, dar nu cu răutate, ci pentru că de fapt nu se poate abține, este extrem de evident că vrea ca ea să vină. Chiar dacă sunt acolo tocilari, asta nu contează, pentru că vom fi noi acolo. ― Neah. Refuză să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aș fi avut pe Brad al meu cel superb, aș gândi la fel. ― La tine e totul bine, spune Lauren, citindu-mi gândurile. Tu ai un bărbat. Și arată divin. În schimb, eu am avut parte doar de un Charlie jalnic la pat, așa că mai caut încă. ― Nu poți doar să faci cumva să nu pară atât de evident? șoptesc eu. Nimic nu dezumflă mai mult un bărbat decât o femeie disperată. Sunt întreruptă de barman, care ne pune băuturile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o singură clădire? —Cum te simți? m-a întrebat el. —Bine, am răspuns eu politicoasă. — Prima mea zi aici a fost la fel de îngrozitoare, a zis el cu blândețe. Dar o să fie mai bine. Da? am întrebat eu cu o voce jalnică. Bunătatea lui neașteptată trezise în mine un chef nebun de a izbucni în lacrimi. Da, a răspuns el. După care e iarăși rău. Spusese asta ca și când ar fi fost poanta unui banc și dând capul pe spate izbucnise într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că Domnul Zgârcit, patronul de la Club Mexxx care ne dă niște salarii de rahat, s-a ars de data asta! Sigur, a adăugat ea, știm cu toții că preoții erau bolnavi de mahmureală. Se știe că toxiinfecția alimentară e un pretext jalnic pentru mahmureală. Anna îl folosește tot timpul. Și eu aș fi făcut la fel, numai că ăsta e primul meu serviciu. într-un final, am reușit s-o prind pe Anna singură. —Ai ceva praf la tine? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Deci după câte se vede, poate de aceea Marx nu a purtat niciodată barbă „a la Isus” iar Lenin, nici atât. Doamne, oare câtă apă va mai trebuia să se ducă în mare, până lumea va înțelege că suntem niște jucării jalnice în mâinile sionismului mondial. Niște jucării care jucăm precum ne cântă, ba încă mai facem și legi la comandă ca nu cumva să le fie deranjată mânăreala. Nu vreau să mă lansez niciodată în vreo polemică pe seama celor șase milioane
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la opt zeci de milioane de egipteni, doar 5000 vor schimbarea regimului atunci înseamnă că trebuie luați în seamă? Păi cred că la atâta populație sunt mai mulți cei care au un ochi negru și unul albastru decât această ceată jalnică de protestatari. Eu zic așa ca omul practic, rușine să le fie zgârciobilor de americani că nu au plătit mai mulți iar egiptenii ar trebui să strige tuturor americanilor care împuțesc cu mirosul lor de bălegar, aerul pe acolo, „Bastards
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mare (trebuie să-l știi, lângă Podul Cotroceni e chiar singurul copac fabulos pe chei, imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual decât casele de pe margine, cu o robustețe de case vechi boierești, dar lăsate într-o paragină jalnică, fără geamuri pe fațada de la stradă, cu reliefurile de pe aceeași fațadă mâncate, cu feroneria ruginită care probabil nici nu se mai deschide ca să intri din stradă în curte... Asupra monstrului vegetal îmi atrăsese și mie atenția, acum câteva zile, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Bucureștiul ăsta, frisonează deodată Zina. Veneam cu ea de la Parcul Carol, unde a început demolarea Mausoleului, care va face parcul impracticabil cel puțin pentru anul ăsta. Pe locul monumentului comunist va ședea, sinistră ironie, Catedrala Mântuirii Neamului. Acum Parcul arată jalnic, înconjurat de foste locuri publice părăsite, braseria Vaporul, cinematograful... Și casele înclinate spre stradă par abandonate, după hăurile goale ale ferestrelor - într-o gură din astea ardea totuși o lumină albă, care ce-i drept nu înseamnă neapărat viață. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
venim să ne sfătuim ce să facem cu porcul, dacă era cazul să-l sacrificăm sau nu. Până să vină ziua de sâmbătă când, de obicei veneam la țară, vineri a fost punctul culminant când porcul a dat un spectacol jalnic. Era timpul când se copseseră vișinele. Mama culesese vișine și se pregătea să le pună Într- o damigeana mare, de zece litri, pentru vișinată. Spălase damigeana, iar vișinele din vișinata veche, le aruncase cu o zi În urmă, În spatele grădinii
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mă compar cu Fefeleaga & Bator, sisifii lui Agârbiceanu, fiindcă târâșul, împinsul sau opintitul cu ceva (între 2 și 250 de kilograme) s-au săvârșit, în ceea ce mă privește, fără prea mari suferințe și eroism. Deși uneori era de-a dreptul jalnic ce și cum căram, nu m-am simțit umilită decât rareori, nu m-am prea văicărit și nici n-am intrat în depresie din trei motive: întâi, pentru că am socotit mereu că toate cocoșările mele n-au fost zadarnice, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din forță și că, deja pensionară, nu mai poate să se descurce. Au fost, până la Revoluție, anii cei mai mizerabili pe care i-am trăit și care mi-au împins cărăușitul pe niște piscuri - sau mai degrabă în niște râpe - jalnice, de negândit, deși nu s-ar fi zis că eram cele mai oropsite ființe din oraș. Nu vreau să mă martirizez cu orele de stat la coadă pe ger sau zăduf, noaptea, în zori, la prânz și seara, pentru că aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu mâinile bătătorite și plină de elan revoluționar, nu preocupată de fleacuri cosmetizante. Nu că nu aș fi de acord că imaginea femeii se degradează cu fiecare zi ce trece și nu pentru că nu mă înspăimântă transformarea ei într-un jalnic obiect sexual, în societatea noastră avidă de plăceri... Dar să nuanțăm un pic: între cele două extreme, e loc destul pentru câteva gesturi de cochetărie. Cum nu eram deloc conștiente de marele câștig pe care îl reprezenta dispariția a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ar pune cineva să desenez simbolurile comunismului, în loc de seceră și ciocan, aș desena o talpă și un genunchi. Blugi, zicem, și ne apucă râsul. Prima mea pereche de blugi „originali“ am avut-o la 18 ani (până atunci purtasem doar jalnice imitații). Eram în anul întâi de facultate. A trebuit să merg până în Regie, să-l caut pe-un tip despre care aflasem că se ocupa cu asta, un student din ăla care repeta ani de zile facultatea ca să-și prelungească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ceea ce urma să-i spun eu lui. Îmi oferea răspunsuri ample și detaliate la orice observație pe care ar fi putut el s-o facă. — Ai să faci tot ce poți pentru mine? mă întrebă ea pe un ton aproape jalnic. Spune-i în ce stare sunt. Am văzut că dorește să fac apel prin toate mijloacele la compătimirea lui. Îi șiroiau ochii de lacrimi. Am fost teribil de înduioșat. Eram indignat pur și simplu de cruzimea glacială a lui Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar legea poate să scoată apă din piatră seacă? Nu am nici un ban. Cel mult o sută de lire cu totul. Am început să fiu mai nedumerit ca oricând. Era adevărat că hotelul la care trăsese dovedea o situație financiară jalnică. — Și ce-o să te faci după ce le cheltuiești și pe astea? — O să câștig altele prin muncă. Era perfect calm și ochii lui își păstrau acel zâmbet batjocoritor care reducea la ridicol tot ce-i spuneam eu. Am făcut o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plini de lacrimi. Am impresia că nu prea înțeleg, i-am zis. — Strickland nu poate lucra împreună cu altcineva în același atelier. — Bine, dar dă-o dracului, doar e atelierul tău! Treaba lui cum se descurcă. Mi-a aruncat o privire jalnică. Îi tremurau buzele. — Ce s-a întâmplat, de fapt? l-am întrebat cam aspru. A dat din colț în colț și s-a făcut roșu ca sfecla. A început să privească trist un tablou de pe perete. — N-a mai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pas atât de cumplit. Am presupus că Strickland știe ce s-a întâmplat, căci cu siguranță îl vizitase cineva de la poliție și trebuie să fi dat o declarație. Nu știam unde e. Presupuneam că s-a întors în podul acela jalnic care-i servea de atelier. Curios e că ea nu voia să-l vadă. Poate că nu dorise să fie chemat pentru că știa că el o să refuze să vină. Mă întrebam în ce abis al cruzimii va fi privit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sunt foarte interesanți. Până și femeile pentru care subiectul este de un interes suprem îi disprețuiesc pe acești bărbați. Ei le flatează și le stârnesc, dar ele își păstrează un fel de sentiment neliniștitor că acești bărbați sunt niște ființe jalnice. Chiar și în scurtul răstimp în care sunt îndrăgostiți, bărbații fac alte lucruri care le ocupă mintea. Meseriile prin care își câștigă existența le absorb toată atenția. Se dau în vânt după sporturi. Se pot interesa de artă. În marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se însoare. Sunt oameni cărora Providența îndurătoare fără doar și poate le-a hărăzit o singură viață, dar care - din capriciu sau datorită unor împrejurări cu care nu s-au putut lupta - i-au înfruntat hotărârile. Nu există lucru mai jalnic decât holteiul căsătorit. Din această tagmă făcea parte și căpitanul Nichols. I-am cunoscut nevasta. Era o femeie de vreo douăzeci și opt de ani - cred eu -, dar făcea parte din genul acela a cărui vârstă e întotdeauna îndoielnică. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]