3,852 matches
-
parteneriat, iar înaintea acestuia, în cadrul Diviziei Centrale, un război în toată regula, cu regulamente și manevre, care ne-a amintit că polițiștii sunt în același timp și soldați, deși mult mai puțin populari decât cei care luptaseră cu nemții și japonezii. În fiecare zi, după orele de program, polițiștii erau obligați să participe la simulări de raiduri aeriene, de camuflaje și evacuări în caz de incendiu, ceea ce ne aducea în centrul atenției pe străzile din Los Angeles, cu speranța că doar-doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Departamentului ca să scape de niște probleme grele, fiind amenințat cu excluderea din Academia de Poliție când s-a aflat că tatăl său era membru al unei organizații pro-fasciste, și fusese nevoit să-i denunțe la Brigada pentru Controlul Străinilor pe japonezii cu care copilărise, pentru a-și asigura numirea în Departamentul de Poliție din Los Angeles. Nu i se ceruse niciodată să participe la meciuri ilegale, fiindcă nu era tipul de boxer care să-și învingă adversarii prin K.O.. Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ratat. Familiile Doheny, Sepúlveda și Mulholland făceau și ele parte din cercul lor de apropiați, ca și guvernatorul Earl Warren și procurorul districtual Buron Fitts. Cum eu îi aveam doar pe senilul Dolph Bleichert, pe răposata Greta Heilbrunner Bleichert, pe japonezii pe care-i dădusem în gât și pe cunoscuții mei din lumea boxului, brodam pe marginea premiilor școlare pe care le câștigasem, a balurilor la care participasem ca licean și a faptului că fusesem garda de corp a lui FDR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la oraș nu mai era aceeași ca acum 20 de ani, ultima dată când fusese aici. Și mai observă că tot ce auzise despre cancerul care distruge încet-încet rasa albă era adevărat. Dumnezeu al tuturor pășunilor, privește: erau mai mulți japonezi, sau chinezi, sau ce erau ăștia - cine ar fi putut să își dea seama? - decât în Tokyo. La fel și hispanicii, erau peste tot în această parte a New Yorkului, la fel de mulți ca țânțarii. Ca să nu mai vorbim despre arabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
doar cea de Nord — dar Mark nu se pune. De ce să-l pui tu la socoteală pentru Europa? Doar te duci la Paris peste câteva săptămâni! Emmy încuviință. — Corect. Unul se pune și mai rămân șase. Și dacă întâlnești un japonez în Grecia, sau un australian în Tailanda? întrebă Adriana perplexă. — Îi punem la Asia sau la Australia, sau doar sexul trebuie să aibă loc pe continentul respectiv? Emmy se încruntă. — Chiar nu știu, nu m-am gândit la asta. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ultimul război pe care a trebuit să-l așteptăm timp de patruzeci de ani. În mod destul de semnificativ, nu există fapte eroice - foarte puțini comabatanți, de fapt. Doar un elev britanic pierdut În Shanghai În momentul cînd l-au invadat japonezii, o vastă companie a celor osîndiți, Shanghai-ul Însuși și În fundal, istoria care se desfășoară. O realizare extraordinară.“ Angela Carter 1 În ajun de Pearl Harbor Războaiele se abat adesea asupra Shanghai-ului, urmînd repede unul după celălalt, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
peste cap de războiul din Europa. Jim se uita la fațada țipătoare a magazinului aparținînd de Sincere Company, dominat de un uriaș portret al lui Chiang Kai-Shek care, le cerea chinezilor să facă sacrificii tot mai mari În lupta Împotriva japonezilor. O lumină slabă, reflectată de un tub de neon defect, tremura În dreptul gurii blînde a generalisismului, aceeași pîlpîire pe care Jim o văzuse În visele lui. Întregul Shanghai se transforma Într-un film de actualități generat de imaginația lui. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mintea lui adormită Încerca să separe războiul adevărat de aceste conflicte imaginare inventate de Pathé și British Movietone. Jim știa foarte bine ce era real și ce nu. Văzuse el Însuși ce Înseamnă un război adevărat de la invadarea Chinei de către japonezi, În 1937 - vechile cîmpuri de luptă din Hunjao și din Lunghua, unde oasele morților rămași neîngropați se ridicau În fiecare primăvară la suprafața cîmpurilor de orez. Războiul adevărat Însemna miile de refugiați chinezi care mureau de holeră În lagărele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Yangtze. Multe focuri se Înălțau de pe acoperișurile blocurilor de birouri din cartierul financiar, urmărite prin binocluri de ofițerii japonezi, care stăteau pe cazematele lor din beton, de partea cealaltă a rîului, la Pootung. Pe Jim nu-l tulbura atît furia japonezilor, cît răbdarea lor. De Îndată ce ajunseră la casa lor din Amherst Avenue, Jim alergă sus să se schimbe. Îi plăceau papucii persani, cămașa de mătase brodată și pantalonii albaștri de catifea În care semăna cu un figurant din filmul Hoțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se luptau cu căruțele și ricșele lor. Jim ședea lîngă Yang, pe locul din față al Packard-ului, ținînd strîns aeroplanul din lemn de plută și așteptîndu-se ca sergentul să-și scoată Mauser-ul și să tragă o salvă În aer. Dar japonezii nu-și risipeau muniția. Doi soldați făcură loc În jurul unei țărănci a cărei căruță o răsturnaseră. Cu baioneta În mînă, sergentul despică un sac de orez, Împrăștiindu-se la picioarele femeii. Aceasta tremura și plîngea cu o voce melodioasă, Înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încercase să treacă arme prin punctul de control? Printre chinezi erau pretutindeni spioni ai Guomindangului și comuniști. Lui Jim Îi păru rău pentru țărancă, a cărei unică avere fusese, probabil, sacul de orez, dar În același timp Îi admira pe japonezi. Îi plăcea curajul și stoicismul lor, ca și tristețea lor, care Îi atingea o coardă sensibilă, el nefiind niciodată trist. Chinezii, pe care Jim Îi cunoștea bine, erau un popor rece și adesea crud, dar, În felul lor arogant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca și tristețea lor, care Îi atingea o coardă sensibilă, el nefiind niciodată trist. Chinezii, pe care Jim Îi cunoștea bine, erau un popor rece și adesea crud, dar, În felul lor arogant de a fi, erau uniți, În timp ce fiecare japonez era singur. Toți aveau la ei fotografii cu lor identice, mici imagini formale, ca și cînd Întreaga armată japoneză fusese recrutată doar dintre clienții fotografiilor din pasaje. În călătoriile lui cu bicicleta prin Shanghai - excursii despre care părinții lui habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Lee-Enfield, și să scoată glonțul de pe țeavă. Jim Îi plăcea, Îi plăcea să le audă vocile caraghioase, spunînd o mulțime de povești despre o Anglie stranie și de neconceput. Dar dacă venea războiul, puteau ei oare să-i Învingă pe japonezi? Jim se Îndoia și știa că și tatăl său se Îndoia. În 1937, la Începutul războiului Împotriva Chinei, două sute de marinari japonezi veniseră În susul rîului și se instalaseră pe plajele pline de noroi negru de sub fabrica de bumbac a tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pline de noroi negru de sub fabrica de bumbac a tatălui său, de la Pootung. Chiar În fața apartamentului părinților săi din hotelul Palace, fuseseră atacați de o divizie de trupe chineze comandată de un nepot al doamnei Ciang. Timp de cinci zile, japonezii au luptat din tranșeele care se umpleau cu apă pînă la piept, cînd venea fluxul, apoi au Înaintat cu baionetele nemișcate și i-au pus pe fugă pe chinezi. Șirul de mașini se mișca greoi prin punctul de control, purtînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
control, purtînd grupuri de americani și europeni care Întîrziaseră deja la petrecerea de Crăciun. Yang trase Packard-ul aproape de barieră, fluierînd speriat. În fașa lor era un Mercedes turistic, Împodobit cu steaguri purtînd semnul zvasticii, plin de tineri germani impacientați. Dar japonezii controlară interiorul mașinii cu aceeași atenție. Mama lui Jim Îl apucă de umăr. — Nu acum, dragul meu. S-ar putea să-i sperie pe japonezi. — Asta nu-i va speria. — Jamie, nu acum, repetă tatăl lui, adăugînd cu umor: Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un Mercedes turistic, Împodobit cu steaguri purtînd semnul zvasticii, plin de tineri germani impacientați. Dar japonezii controlară interiorul mașinii cu aceeași atenție. Mama lui Jim Îl apucă de umăr. — Nu acum, dragul meu. S-ar putea să-i sperie pe japonezi. — Asta nu-i va speria. — Jamie, nu acum, repetă tatăl lui, adăugînd cu umor: Ai putea chiar să declanșezi războiul. — Cum așa? GÎndul acesta Îl intrigă pe Jim. Coborî aeroplanul din dreptul geamului. Un soldat Își trecea baioneta puștii prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nici o expresie, dînd Încet din cap ca pentru sine. Tatăl lui era un om puternic din punct de vedere fizic, dar Jim știa că forța aceasta se datora faptului că juca tenis. De data asta, Jim nu voia decît ca japonezii să-i vadă aeromodelul lui de lemn de plută; nu ca să i-l admire, ci doar ca să-i remarce existența. Acum, era mai mare și Îi plăcea să se considere copilotul Packard-ului. Pe JIm Îl interesaseră dintotdeauna avioanele, mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chinezești fuseseră făcute una cu pămîntul, iar În Avenue Edward VII o singură bombă ucisese o mie de persoane, mai mult decît oricare altă bombă din istoria războaielor. Principala atracție a petrecerilor doctorului Lockwood era aeroportul abandonat de la Hungjan. Deși japonezii controlau cîmpul din jurul orașului, forțele lor patrulau perimetrul Bazei Internaționale. Îi tolerau pe cei cîțiva americani și europeni care trăiau În districtele rurale și, de fapt, rareori se vedea pe acolo cîte un soldat japonez. CÎnd ajunseră, În sfîrșit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre cazemată, cu brațele Întinse, În timp ce mitralia insectele: — Ta-ta-ta-ta-ta... Vera-Vera-Vera...! Dincolo de perimetrul năpădit de buruieni al aeroportului, se afla un vechi cîmp de luptă din 1937. Aici, armatele chineze făcuseră una dintre numeroasele lor Încercări inutile de a opri Înaintarea japonezilor spre Shanghai. Tranșee În ruine formau linii În zig-zag, un parapet de pămînt prăbușit unea un grup de movile funerare, construite pe digul unui canal nefolosit. Jim Își amintea că vizitase Hungjao cu părinții lui, În 1937, la cîteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În tranșee. Avea ochelarii la ochi și Își aruncase banda de pe ochi și jacheta de la costumul de pirat. Deși de-abia mai răsufla de atîta alergătură de la casa doctorului Lockwood, se chinui să rămînă nemișcat, ca să nu-i tulbure pe japonezi. Chinezii, care În momentele tensionate țipau și Își mișcau brațele, nu Înțelegeau niciodată lucrul ăsta. Cu toate astea, Jim fu surprins că acest mic semn de respect păru să-l satisfacă pe sergent. Fără să-l privească pe Jim, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe Jim și părea bucuros că fusese silit să viziteze vechiul aerodrom. Dar Jim se simțea vag vinovat și supărat pe sine. Își pierduse avionul din lemn de plută și Îl atrăsese pe tatăl său Într-o Întîlnire periculoasă cu japonezii. Europenii solitari, care se rătăceau În calea japonezilor, erau de obicei lăsați morți pe drum. CÎnd se Întoarseră În casa doctorului Lockwood, oaspeții Începuseră să plece. Adunîndu-și copiii și dădacele, se urcară grăbiți În mașinile lor și porniră În convoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să viziteze vechiul aerodrom. Dar Jim se simțea vag vinovat și supărat pe sine. Își pierduse avionul din lemn de plută și Îl atrăsese pe tatăl său Într-o Întîlnire periculoasă cu japonezii. Europenii solitari, care se rătăceau În calea japonezilor, erau de obicei lăsați morți pe drum. CÎnd se Întoarseră În casa doctorului Lockwood, oaspeții Începuseră să plece. Adunîndu-și copiii și dădacele, se urcară grăbiți În mașinile lor și porniră În convoi, Înapoi la Așezarea Internațională. Purtînd pantalonii de la costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care aterizase pe rîu la baza aeriană navală Nantao. Se gîndi la avionul de luptă doborît de pe aerodromul Hungjao și la pilotul japonez al cărui scaun Îl ocupase În după-amiaza aceea. Nu cumva spiritul aviatorului mort pătrunsese În el și japonezii aveau să intre În război de aceeași parte cu britanicii? Jim visă războiul care avea să vină, visă un film de actualități În care el stătea, În costum de zbor, pe puntea unui portavion tăcut, gata să-și ia zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grote de rugină. Privi cu atenție vasul de război de lîngă Grădina Publică. Lampa de semnalizare clipea insistent de pe punte. Oare platforma uzată a tunurilor era gata să se scufunde pe propriile ancore? Deși Jim avea un respect adînc față de japonezi, vapoarele lor erau Întotdeauna disprețuite de britanici la Shanghai. Crucișătorul Idzumo, ancorat lîngă consulatul japonez de la Hongkew, la cîteva sute de metri În aval, arăta mult mai impresionant decît Wake și Petrel. De fapt Idzumo, vasul amiral al Flotei japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la Hongkew, la cîteva sute de metri În aval, arăta mult mai impresionant decît Wake și Petrel. De fapt Idzumo, vasul amiral al Flotei japoneze din China, fusese construit În Anglia și servise În Marina Regală, Înainte de a fi vîndut japonezilor În timpul războiului ruso-japonez din 1905. Soarele se Înălța tot mai mult peste rîu, luminînd florile de hîrtie care acopereau partea din spate a vasului ca niște ghirlande aruncate de admiratorii acestor marinari. În fiecare noapte În Shanghai, chinezii care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]