2,192 matches
-
conducător; de o putere, curaj și inteligență de neînchipuit. În confruntarea cu omul, cu repeziciunea judecății de conservare a sălbăticiunii, apare calm, încordat și atent. Nu pare speriat. Cu coada stufoasă între picioare, calm privind în părți cu ochii de jar, rânjind colții în răstimpuri... Se așează liniștit pe picioarele dinapoi, și așteaptă neclintit, cu urechile drepte, gura mare, o limbă lungă și roșie... care te înfricoșează. În neclintirea lui, Suru numai cu ochii de un albastru-cenușiu cu luciri stranii, îți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fruntea îngustă... Era cel mai strașnic flăcău din sat. O cruce de voinic, înalt, spătos, isteț și harnic cât patru... Abia lăsat la vatră, dădea fiori fetelor, chiar și nevestelor vădane, cele tinere mai ales. Când Lisandru le juca, aprindea jarul în ele... Le săltau sânii slobozi în bluzele de ațâcă, înflorate, cu ochii aprinși de pofte. „Oare, pi cari‟o ie..?!“, se întrebau ele, dându-și coate. Așteptau cu sufletul la gură să vie, și să spuie... „Hai, fa... ș
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dureri în oase, Eventual legați de-un pat de fier. Să ne prefacem în fantome, poate, Strigoi îndrăgostiți, fără vreun sfanț, Pe coridoare reci să dăm din coate Ca să primim, la preț redus, un lanț. Această isterie inumană Îmi pune jar sub gânduri, repetat, Iar eu sărut continuu trup și rană Și beau din tine viață, însetat. Să ne retragem într-un alt supliciu, Așa ar fi mai bine, presupun, Rămânem acuzații de serviciu Și-n mâna-ți caldă viața mea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ca sângele. Ne-am așezat pe jos, trăgîndu-ne cât mai aproape de crengile încîlcițe, linse de foc, până la limita la care abia mai suportam fierbințeala. Puștii țopăiau ca nebunii, urlând și chiuind, încercînd să ațâțe cu crenguțe incendiate focul. Transformau în jar incandescent vârfurile bețișoarelor și alergau prin noapte, rotindu-le repede și închipuind astfel cercuri și elipse fluorescente. In ce cavernă mai trăisem când va lumea asta mică adunată în jurul focului, 129 pe când restul lumii rămânea în stăpînirea-nghețată a stelelor? Ieșiseră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu merg, nu merg la ea, / Las' să vină ea la mine/ Și-apoi om vedea." Am cântat și eu până la urmă, cu voce stinsă, alături de ei, separați doar prin câțiva metri cubi de-ntuneric. Transformat într-o grămadă de jar, în care se mai ghicea forma crengilor - pe unele, deasupra stratului incandescent, se formase o crustă albă și pufoasă -, rugul radia mai departe valuri de căldură. Spațiul pur dintre stele și noi devenea tot 135 mai adânc, așa cum se limpezește
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
curge pe tavanul peșterii, îi simt gustul sălciu în gură, apoi urletul neomenesc în mintea mea înaintând în sânge ca o otravă, mă trezesc, e doar un vis! Transpirat tot, lac de sudoare, încă noapte afară, focul se potolește, zgândăr jarul nears și pun ultimele surcele încercând să-l aprind, suflu de câteva ori spre el, umplându-mi plămânii cu fum înnecăcios, în cele din urmă se pornește, nu voi ieși să mai caut lemne, ți-e frică! Da, mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vatră, îl voi lăsa să se stingă și amintirile mele îndepărtate se estompează până la disoluție, prezentul cu temerile lui mă invadează cu puterea unei uși trântite prin care intră vijelios vântul, Ce caut eu aici?! fascinat de culoarea roșie-aprinsă a jarului, ptui, ptui, bunica dă de deochi, mă dusei pe-o cale, pe-o cărare, bucățile de jar sunt trase de ea în cana cu apă ne-ncepută din sobă direct, ptui, ptui și, când cade jos, pe podelele de lemn, jarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
temerile lui mă invadează cu puterea unei uși trântite prin care intră vijelios vântul, Ce caut eu aici?! fascinat de culoarea roșie-aprinsă a jarului, ptui, ptui, bunica dă de deochi, mă dusei pe-o cale, pe-o cărare, bucățile de jar sunt trase de ea în cana cu apă ne-ncepută din sobă direct, ptui, ptui și, când cade jos, pe podelele de lemn, jarul, ea se grăbește să-l ia cu mâna, eu o privesc cu ochi mari, neștiutori, îi descântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
jarului, ptui, ptui, bunica dă de deochi, mă dusei pe-o cale, pe-o cărare, bucățile de jar sunt trase de ea în cana cu apă ne-ncepută din sobă direct, ptui, ptui și, când cade jos, pe podelele de lemn, jarul, ea se grăbește să-l ia cu mâna, eu o privesc cu ochi mari, neștiutori, îi descântă Corinei, ea mică, purtată prin casă de mama în brațe, Corina să se curățească, cum mă-sa o făcut, ptui, amin și bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
grăbește să-l ia cu mâna, eu o privesc cu ochi mari, neștiutori, îi descântă Corinei, ea mică, purtată prin casă de mama în brațe, Corina să se curățească, cum mă-sa o făcut, ptui, amin și bunica nu observă jarul căzut, grăbindu-se să dea cana cu apa descântată, să facă semnul crucii peste chipul stins al Corinei, eu sar să-l iau în mână, n-am plâns deloc atunci, nu pentru că nu mă durea, ceea ce-mi stăruie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
poate fi asta, mai spune-mi ceva inteligent, nu mă lăsa în băltoaca asta de dezamăgire! Aud?! Taci, nu-i așa? Nu ești în stare să-mi spui nimic nou și cum ai putea să-mi spui?! Ultimele scântei de jar abia de mai pâlpâie în cenușă, mă zvârcolesc neputincios în așternutul meu de iarbă și crengi și afară licăre primii zori, se crapă de ziuă, mă ridic și ies în aerul tare al dimineții, în același loc ca și aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aventuri extraconjugale, nu-i așa? — Nu! N-o înșel pe nevastă-mea când plec la drum! Betty a fost doar... Vocea lui Millard era atât de șoptită, încât de-abia s-a auzit în difuzor: — Betty te-a pus pe jar, nu-i așa? — Așa-i. Te-a incitat să-ți dorești să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut niciodată, te-a scos din minți, te-a făcut... — Nu! Nu! Voiam s-o fut, nu s-o rănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tehnicieni în halate albe de la laboratorul criminalistic erau strânși în jurul unei mese și se uitau concentrați la ceva, vorbind repezit și agitându-și brațele. M-am alăturat îmbulzelii și, când am dat cu ochii de lucrul care-i pusese pe jar, mi-a scăpat un „Futu-i!“. Pe o tăviță metalică pentru probe stătea un plic. Era timbrat, ștampilat și franc și emana un miros slab de benzină. Partea din față era acoperită cu litere tăiate din ziare și reviste, lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Înghițea luminile sclipitoare. Cum Îți place prima ta zi În poliție? 23 Logan rămase la fermă cât putu de mult, examinând carcasele de animale alături de restul echipei. În ciuda echipamentului de protecție, tot se simțea murdar. Și toți stăteau ca pe jar după atacul șobolanilor. Nimeni nu voia să se alăture agentului Steve, la Urgență, În așteptarea vaccinului contra tetanosului și a injecțiilor În burtă. În final, trebui să pună punct: Încă mai avea de lucru la sediul poliției. Îl lăsară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
verzi-cenușii între pleoapele larg deschise. Dar senatorul Asiaticus - după ce colegii săi, cu o copleșitoare majoritate oficială și murmure de rebeliune tainică, aprobaseră respectivele proiecte imperiale - spusese: „Nu poate continua așa. Fărâmițăm imperiul ca pe un miel care trebuie prăjit pe jar“. Opoziția alarmată și surdă a grupului de optimates era tot mai puternică. „Și Marcus Antonius dăruia bucăți din provinciile imperiale“, zicea batjocoritor Asiaticus. „Dar, cel puțin, era primit în patul unei curtezane faraonice. În locul lui, poate că nici eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sovietic Alexandr Gavrilovici Nazarov În care acesta ne descrie Îndelungata sa experiență În domeniul sudării la rece a fontei. Cartea este o broșură și ea vine ca un ajutor practic peste tot unde este nevoie de sudura fontei. Se pune jar În fierul de călcat, un vapor greu de fontă, se apucă de mâner și se vântură puternic În dreapta și În stânga de mai multe ori până se Încing cărbunii bine. Sar scântei și te miri cum nu sare capacul fierului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În gură și cu el se atinge repede fundul și vezi dacă sfârâie. Dacă sfârâie fierul e numai bun de călcat cămășile apretate pe care ai să ți le iei cu tine la țară. Când fierul se răcește se pune jar proaspăt . La fel fac și țiganii care spoiesc tigăi, cratițe, linguri și furculițe. Ei strigă În gura mare pe stradă: Spoooiiim! Spoim tingiiir, spoooiiim! Cine vrea să le spoiască tingirile Îi cheamă În curte. Acolo ei fac o vatră mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Așa spuneai. Ți s-au Încălzit tălpile. Dacă ți-ar da cineva brânci În sobă? Te gândești imediat cum l-au chinuit pe Lazăr de la Rusca. De Dan Deșliu. Știi poezia pe dinafară. Ard lemnele și flăcările le transformă În jar. Ca o haită de șacali Îți mistuie negrele gânduri. Pe spătarul scaunului, șosetele de lână, ude, zac ca doi enoți morți. După ce mănânci te culci, iar când te scoli asculți la Pick-up un disc pe viteza 78. Ai tăi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Hans Saner se lăsa păcălit, recunoscând, în cele din urmă, că erau „tipice pentru Pipin“. Își dăduseră întâlnire pentru duminică să facă împreună o ascensiune în munții Jura. Iar acum a fost rândul lui Hans Saner să-l pună pe jar pe tata, pentru că nu apărea niciodată punctual la ora stabilită, și, cu toate că glumele și întârzierile se repetau, Hans Saner tot nu știa de conducta fisurată și-l certă pe tata fiindcă îl suspectase că o să ne facă să așteptăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
scara de serviciu. Deși abia întors acasă după o lipsă prelungită, Gloria dormea în salon pe un pat improvizat, așteptând prilejul explicațiilor. Era noaptea, târziu. Frigul din cameră mă hotărî tocmai să cercetez fereastra și să împing un butuc pe jarul din sobă, când cineva cu pasul greu își scutură bocancii și căciula. „Cine-i”?, întreb neclintit, așezat pe scaunul dinaintea focului. „Om bun” răspunde musafirul. „Viu sau mort?” întreb insistent. Chiar atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și bună de murat, brăzdată de o tăietură ce-i spinteca obrazul de la tâmplă până la gât. Trompetul îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre noi și pe Niță Anghel, cârciumarul. Bondoc, croit ca din ghiulele, fălcos, cu nasul cârn și cu ochii jucăuși, avea o muscă de mustață neagră, deasupra unei guri buzate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cetățenie În America. Și mi-a trimis ciorapi, adăugă el melancolic. — Ciorapi? — Când eram pe front. Ciorapi și alifie pentru picioare. — Cum a fost, Burgess... pe front? Întrebă George Gammon. Burges zâmbi clătinând din cap, cu privirile ațintite asupra jarului de dincolo de grătarul sobei din bucătărie, a cărei ușă stătea deschisă, pentru a revărsa lumina veselă pe podeaua cu dale. Era seară și se Întuneca, iar ei ședeau În bucătăria-salon a căsuței lui George Gammon, ascunsă după zidul grădinii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și pă pilangii, și pă Limardo, că i-a făcut să cază la pace. Cum nențelegerea cu mâța stacojită ie dă când hău dată uitării, Fainberg a tret să le noiască memoria la caftangii, ba chiar să-i pună pă jar cu o ciotcă dă glume pârdalnice și zeflemeli. Când ne Întrebam dacă avea să arunce cu șalupele unii Într-alții sau să-și tropăie mergătorii, lu Fainberg i-a mers să le tragă atenția altunde, vorbind dă chestia cu vinurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
într-un halat de hârtie care se deschide în tot lungul spatelui. În braț are înfipt un ac. Și-ncepe numărătoarea inversă. Scuze, scuze! M-am cam lăsat purtată de val. După cum probabil ați observat, subiectul ăsta mă pune pe jar. Dar poate că acum nu e momentul cel mai potrivit să-l dezbatem. E destul să spun că Adam m-a convins că nu făcea parte din respectiva categorie de bărbați. Nu mai zic decât un singur lucru și dup-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ciulite. Atunci poate ceva de la Narco? Vreau să scot un număr special dedicat drogaților - cu muzicieni shvartze de jazz și staruri de film. Poate fac și o legătură ceva cu comuniștii, fiindcă povestea asta cu soții Rosenberg a pus pe jar opinia publică. Îți place? — Drăguț. Sid, ai auzit de un tip numit Pierce Patchett? Liniște. Secunde bune. Sid - prea consecvent cu el Însuși. — Jackie, tot ce știu despre individ e că-i putred de bogat și aparține de ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]