4,114 matches
-
un rol pasiv, iar evaluarea era centrată pe rezultatele muncii sale). Evaluarea participativă, consensuală are la bază responsabilitatea Împărtășită de elev și educator, iar accentul se pune pe cooperare, pe colaborare și pe procesul Învățării. Astfel, noțiunea de evaluare Își lărgește sfera de cuprindere și nu se oprește doar la conținuturile vehiculate În școală, la rezultatele obținute de elev (cunoștințe, informații, priceperi, deprinderi, capacități, modele de comportament, trăsături atitudinale etc.), ci se extinde de la rezultatele obținute către procesul de Învățare derulat
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
referire la părerile, intențiile, așteptările etc. ale subiecților, elemente care, cum se știe, formează zona opinionalului. Or, ni se pare că investigațiile de acest gen cu greu ar putea fi incluse în categoria sondajelor de opinie, oricât am încerca să lărgim sfera acestei noțiuni. Și exemplul studiilor de marketing - probabil cea mai lucrativă activitate a institutelor de sondaj - este deosebit de relevant în discuția de față. Fără a intra în detalii, trimitem cititorul la o excelentă lucrare introductivă în domeniu, publicată recent
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Doar Adevărul 5. Evenimentul zilei și România liberă 6. Evenimentul zilei și Adevărul 7. România liberă și Adevărul 8. Și Evenimentul zilei, și România liberă, și Adevărul Vom avea deci un sistem de opt variante de răspuns, care se va lărgi foarte mult dacă numărul publicațiilor va crește chiar numai cu câteva titluri. De aceea, acest sistem de înregistrare a răspunsurilor nu este recomandabil. E preferabil să se înșiruie, ca variante de răspuns, toate publicațiile dorite și să se lase posibilitatea
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
subțire”, hotărît să lege capetele firelor și să dea o judecată bună despre natura intimă a lucrurilor; nu Înainte Însă de a cerceta bine: „Nu dă făr’dă cercetare”. Eul (subiectul) cercetător nu se mulțumește cu sfera strimtă a erosului, lărgește cercul relațiilor, caută legea generală și, căutînd-o, descoperă Înfățișarea și mersul lumii. Frumusețea este variată („vedem chipuri milioane”), Între apă și verdeață (se va vedea ce rost au aceste elemente În pesajul fantasmatic al lui Alecu Văcărescu!) există o legătură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
doarme, amoroasă, peste un strat de roze și crini, sînii eroinei liliale sînt desfătători și parfumați ca niște „dragi gradine”... Se observă la Bolintineanu efortul de a implica Într-un chip mai direct sensibilitatea proprie În poezie și de a lărgi aria de referințe În sfera materiei. Bosforul său este un ținut În care se simte viața cosmosului, omul - „fiu al piericiunii”, „mizeră țărîna” - are, aici, partea lui de desfătare. Clima este „prefumată” cadrul vieții - „superb, desfătător”, cerul comunică În mod
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să pătrundă, prin curtenie, probe de devotament și jertfe corupătoare În acest spațiu. Însă, nereușind totdeauna, recurge la tactica exilului: abandonează lupta, fuge de pe cîmpul de bătălie. O posibilitate, În fond, de a Înnoi obiectele poeziei și de a-i lărgi cadrul. Statornicul În pasiune Conachi practică sistematic acest procedeu. Fuga lui simulată (În plan sentimental) duce la crearea unui peisaj liric ce anunță reliefurile romantice de mai tîrziu. Nu este un poet al interiorului, cum greșit s-a zis. E
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acord, se teme că, lăsând garda jos, dă apă la moară aroganței Inchiziției, îi roagă pe cei doi să simuleze că sunt demenți, îi imploră, dar în zadar. Detenția lui Tommaso nu dură mult. Și de data asta, ceva a lărgit în favoarea sa ochiurile mecanismului orb și absurd al Sfintei Inchiziții astfel că se luă hotărârea că va trebui să se întoarcă în Calabria. Firește nu va fi lăsat de capul lui, cum se mai întâmplase, ci o să fie însoțit până la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se închiseră. Petrache își socoti munca încheiată pentru ziua aceea. Turnă câte o găleată de apă la rădăcina gutuilor, mai aruncă o privire prin atriu, apoi ieși, trăgând după el porțile mari. Drumul către oraș era îngust și pietruit. Se lărgea doar odată cu ivirea primelor case. Ca din pământ începeau să crească borduri, iar când sub tălpi asfaltul se netezea și, de o parte și de alta, țâșneau blocuri, Petrache pătrundea cu stânje neală în lumea forfotitoare și gălăgioasă. Vălătuci de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele, îl lărgi cu disperare, încurcându-i veșmintele, care în sus, care în jos, dar reușind, în sfârșit, s-o prindă cu amândouă palmele. Nu mai simțea moliciunea dinainte, parcă un pumn țâșnea dinăuntru, trăgând, după el, de-a valma, simțuri și măruntaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ieși pe poarta castelului. Se căzni, iarăși, să încuie, cu sentimentul că împotriva lui stă cineva. După vreo douăzeci de pași se abătu de la cărarea pietruită și o luă pe un drumeag ce înconjura muntele. Puțin după aceea, locul se lărgi de vreo doi stânjeni lungime și tot atâția lățime. Dibui, prin penumbrele care se îndeseau, niște pietre și mărgini cu ele câteva palme de loc pe care desfăcu legătura de crengi. Deșertă deasupra o sticluță cu gaz și le dădu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
închis, ca de cartofi neaerisiți, venind, probabil, din subsolul întu necat și umed. Mai sus, un alt miros, semn că unii dintre locatari preferau tovărășia pisicilor. La etajul cinci, o ușă era întredeschisă, bănuia că o să venim, zise Pantelimon și lărgi deschizătura cu vârful degetelor. — Avem voie ? întrebă Cos mina. Și același fel de a răspunde al lui Pantelimon : — Am cotrobăit prin viața lui mai mult de-atât. O garsonieră mică, de vreo zece metri pătrați, care abia îți dădea putința
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse Cosmina. Nici măcar eu nu-l cunosc... — Te pomenești că te-ai îndrăgostit de vreunul din filme... Așa se întâmplă cu fetele cuminți, o iau razna... Și de când ți s-a năzărit ? Alaltăieri, la club, păreai întreagă la minte... Porumbeii lărgiră cercul, așteptând. Rotatul zbură pe o creangă, ca să privească de acolo. Lumea arăta ca într-o scenă filmată în care, la un semn, figuranții trec dintr-o parte în alta, clătinând din cap și gesticulând, ca și cum ar avea ceva important
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
preferi ? — Campari Orange, spuse ea, pentru că tot venise vorba de Papi. — Campari Orange să fie, spuse el, dispărând în bucătărie. Privi cu băgare de seamă în jur, înainte de a se ridica. Privirile ei căutau ceva și, negăsind, se ridică și lărgi ușa dor mitorului. Din bucătărie se auzi un zgomot de sticle, trase ușa înapoi și își făcu de lucru prin teancurile de CD-uri de pe etajeră. — Am găsit, spuse el, întorcându-se cu o tavă pe care erau două pahare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tuse, care o clătină. Lucică o prinse de umeri, dar ea se trase înapoi. Râse în hohote în fața spaimei cu care ei se dăduseră înapoi : Vă e frică de moarte, nenorociților ? strigă iar, însă răspunsul fu doar cercul care se lărgi cu doi coți. Vreți să știți cum arată moartea ? Își apăsă batista peste obraji. Cârpa însângerată lăsă dâre pe pomeții secătuiți și pe maxilarele care îi clănțăneau mărunt, din cauza febrei. Marchiza își duse, fără să vrea, palma spre fardurile de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orice altă fotografie, răspunse Maca, dar nu în felul ăsta. — Orice era posibil... adăugă Jenică din lumea lui paralelă. Numai că nu știam noi. Credeam că e dreptul nostru. Când lumea nu era destulă în jur, așezam frunze și o lărgeam. Numai că asta merge pe pământ, nu și pe apă... — N-ai de unde ști, spuse Tili, dacă l-au nimerit pe pământ sau în apă. Dacă ar fi fost în apă, spuse și Maca, l-ar fi lăsat să curgă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu trosnetul de creangă uscată. — Văd că ai și început, chicoti fata. — Nu de asta ziceam... E o șampanie în dulap... S-o deschidem ! „Clănțăni-ți-ar dinții ca grindina, boșorogule !“, îi trecu lui Maca prin minte. Umbra i se lărgi, mușcând din tot ce atingea. — Mai târziu, gânguri fata. Acum nu te opri... Îmi place să mă atingi așa, încet... îmi place că-ți tremură mâna... Parcă ai avea mai multe degete... Parcă ai avea mai multe mâini... Parcă ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lipsită de mobile, cu suluri de hârtie de calc și cu cărți aruncate pe lângă pereți, Ioanide se silea a pune stăpânire pe un moment al conflictului. Ducând mâna la gât spre a-și scoate cravata, simți că gulerul i se lărgește brusc și rămase cu nasturele rupt în mână. O lumină îi trecu prin minte. Unul dintre actele conflictului fusese acesta: Ioanide găsise G. Călinescu cămașa fără un nasture și fiind grăbit luase singur un ac cu ață, nu fără ostentație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine decât pe teren. După socotelile lui, greșise când calculase că-i vor ajunge cincisprezece ani pentru executarea monografiei regiunii. Li trebuiau vreo șaptesprezece ani spre a face o lucrare solidă, care să suporte orice critică științifică. Conțescu dorea să lărgească cercetările lui și pe latura antropologică, zicîndu-și că monografia ar fi căpătat astfel o semnificație mult mai adâncă. În acest scop, se învoise și cu colegul său de sociologie să-i detașeze o echipă de studenți. Ideea lui era de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
factori exteriori pe care-i frecventa, madam Farfara plasa bunurile provenite din sectorul ei. Pomponescu, fiu de profesor, de origine burghezo-provin-cială, fără nimic șocant, încît la nevoie i s-ar fi găsit o stare civilă, ținea cu deosebire să-și lărgească relațiile. Madam Pomponescu-mamă avea instinctul vieții mondene și aplica un protocol strict. Madam Pomponescu-soție aspira după agitația marii existențe. Exercițiul mondenității era destul de consolidat la Pomponești, din nefericire pe un spațiu îngust. Firește, în casa lui Pomponescu veneau miniștri, deputați
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru ceilalți a fiecăruia dintre cei de față. Saferian voia să știe dacă mai poate face negoț, Gonzalv voia o catedră, Gulimănescu pândea un avantaj, Hagienuș își apăra liniștea prin protecții, madam Farfara fugea de îmbătrînirea în camizol, Gaittany își lărgea relațiile și mai ales venise pentru meringă. Dacă Pomponescu ar fi ieșit din separeu și ar fi dat locul altui ministru, masa ar fi continuat nestingherită. Acest lucru Pomponescu îl știa din lunga lui experiență, de aceea acceptase să fie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care au puterea nelegitimă, căt și între cei ce o suportă. Filosofii anglo-saxoni includ dreptul la libertate în categoria drepturilor naturale. Libertatea este deci în concepția acestor filosofi care s-au înscris într-o viziune creștină, congeneră naturii umane. Creștinismul lărgește maximal fruntaliile libertății. Reproșul pe care Marele Inchizitor i-l aduce lui Iisus este: În loc de a căuta să le zălogești libertatea, tu le-ai sporit-o și mai mult, aruncănd pe veci chinuitoarea ei povară asupra sufletului omenesc! Ai vrut
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
sensul, Încăcătura psihologică a produsului. În procesul de creștere/maturizare, multe din problemele copiilor sunt determinate de inabilitatea adulților de a Înțelege sau de a răspunde efectiv la ceea ce simte sau Încearcă să comunice copilul. Acest “gol de comunicare” este lărgit ca urmare a insistenței cu care adulții Încearcă să-i determine pe copii să adopte modalitățile de exprimare specifice adulților. Eforturile de comunicare cu copiii la un nivel exclusiv verbal presupun prezența abilității destul de dezvoltate de exprimare verbală, forțând astfel
TERAPIA PRIN TEATRU MODALITATE DE ADAPTARE ŞI INTEGRARE A ELEVILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena MIHAILOVICI, Sabina PREDUCHIN,Cristina FARZIKHOSROUSHAHI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2117]
-
pe diagnoză, ci pe procesul interacțiunii lucrătorului social și al beneficiarului. În această situație asistentul social și beneficiarul devin parteneri și poartă responsabilități egale pentru schimbarea situației. * În anii 1930 1945 teoria asistenței sociale este dezvoltată de G.Hamilton, care lărgește conținutul conceptului de diagnoză, ultima fiind definită ca o ipoteză de lucru pentru înțelegerea personalității clientului, situației și problemelor lui. * În anii 1945 1960 dezvoltarea teoriei asistenței sociale a decurs în contextul discuțiilor dintre abordările școlii diagnostice și funcționaliste. Din
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
raportăm la stările emoționale și maniera în care (ni) le percepem; nu înseamnă eliminarea acestor stări. Ea este o cultivare a conștientizării, un tip de atenție susținută, îndreptată asupra proceselor minții, a atenție "înțeleaptă". Contemplația este "o cale de a lărgi sfera conștientizării și de a-i rafina precizia" (idem, p. 17), de a ne calma și elibera mintea de tensiunea și de schema emoțională. Și relațiile pot participa (împreună cu contemplația) la alchimia emoțională. Însă, precizează autoarea, când este vorba de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
emoționale în care putem să ne aflăm: a. în timpul estimării; b. în timpul impulsului; c. în timpul acțiunilor desfășurate. Problema este cum să ne educăm atenția conștientă, astfel încât să (ne) putem mări abilitatea de a ne monitoriza propriile stimări și a putea lărgi intervalul de timp dintre impuls și acțiune. Capacitatea de a transforma o stare sufletească negativă într-una pozitivă este definită de către Ch. C. Manz (2005) drept disciplină emoțională. Ea constă din diverse alegeri pe care le facem (în mod intenționat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]