179,812 matches
-
că am căzut și continui să pășesc prin văzduh, glorios, ajung pe acoperișul Halei Obor, mă opresc, îmi trag sufletul, apoi plec mai departe, spre Inter, prin aer. Avem și noi ăștia, poeții, un Dumnezeu al nostru care nu ne lasă, care ne ține în viață și în plutire fără să simțim că, de fapt, ne-am prăbușit și o dâră de sânge ni se scurge din tâmplă.
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
fost viu și-ai trăit clipa și reazemul ei în azur ți-a fost dat să prinzi o intensă durere tropicală cu frunze clipocind în vânt ca un palmier nărăvaș o insulă de ozon pe care murind ai scufundat-o lăsându-mi totuși forța să mi-o amintesc cum ne veghea pe amândoi împrumutându-ne picături mici de otravă pe post de întăritor o singură dată ai uitat cheia în ușă pe dinafară și de-atunci ți-a fost frică de
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
pot să revină măcar ca mireasmă? îți vei încerca firescul pe spatele unei cărți poștale printre cuvintele scrise în grabă de cel ce ai fost pe pământ suprapuse lumini care trebuiau să rezolve anii neîntâmplați în piept tot ce ai lăsat ca materie poate folosi urmașilor doar după ce mor și ei conduci doliul alb de ghețari plutitori care sunt sparți de-un fulger atunci când cineva se gândește la tine poate că așa simți din când în când crăpăturile banchizei vestindu-ți
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
mai rău, învăluit în ceață cobor spre infern. sena e un coșmar. trebuie să mă fi înecat în apele ei cândva. vom hoinări în lume gândindu-ne la trista românie la niciodată învingătoarea învinșilor la poeții ei care și-au lăsat aripile prin biblioteci. cine spune că moscova nu crede în lacrimi, nu-i adevărat. dați-le vodcă și o să-i vedeți plâng ca focile în fața încălzirii globale. estul fierbinte de la sfârșitul anilor ’8O e acum deșert.
the road by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3920_a_5245]
-
marele îngerilor din oraș, sfanțul gheorghe e-n lupta cu balaurul din cerneți ce are chipul pandurului dar s-a vândut turcilor. hai să-i spunem pasă de la dunăre (unul dintre ei). dar îngerul cu salopeta și cască nu se lasă iese cu ada-kalehul în brațe din apele dunării și ne arată ce poate. de câteva zile umblă cu motostivuitorul gol. ne întrebăm ce urmează.
Poezie by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3834_a_5159]
-
a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi împletește-n gard de nuiele clipele zilei poartă stăpânii somnului frica învinșilor aprinde rug numele lor înșiră ecoul formă de pieptene ține în mâini
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
Ioana Ieronim Tezeu și Ariadna Iată firul promis - deșirat din vălul străvechi al casei firul în care m-am tors pe mine, țara toată și piatra pe care calc el te va duce la lumină, se spune din labirintul lăsat moștenire de bătrânii mei din propriul tău labirint. Ah, bucuria! jocul, teroarea de a ne afla față în față pe pragul Minotaurului tu și eu, oglindiți unul în celălalt la infinit. Iată ofranda în care m-am tors fără a
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
uite ce-a ajuns și nimeni nu-i spune o vorbă bună am vrut eu să-i spun odată și ce crezi m-a înjurat de-am crezut că intru în pământ de rușine și mi-a zis să-l las în suferința lui și de atunci de câte ori îl văd mintea mi se tulbură și nu mai sunt eu uit tot ce am de făcut și în loc de asta fac lucruri nebunești beau apă din sticle goale mănânc ambalajul biscuiților în loc
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
mare-ntreagă bătută cu ciocanul pe nicovală laminată potcovită deșelată porcăind ca o tablă de metal răsucită cu ură fremătînd nechezînd cabrată ca un cal pur sînge abia strunit de-un braț de jocheu înfoiată ca o pasăre de pradă lăsînd să-i scape din cioc tărîmul celălalt.
Marină by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4281_a_5606]
-
-n zori! Pe la amiază-abia de mai ții minte Cît de frumoasă, albă și fierbinte E-adîncitura unei subsuori! Și chiar de-ai căuta cu lumînarea, Nu mai găsești mersul cu pașii mici A celeia ce-și uită dezmierdarea Cum și-ar lăsa sub pat niște ciupici. Doar fluturii-s atît de nestatornici, Cu tumbele lor flaușate-n aer, Sau zînele ce-ntruna se dezbaier’, Ca de prostani, de zmeii mult prea dornici Să le înmoaie sînii mari și curul, Dînșii știind c-
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
Din care încă nimeni n-a băut. Soarbe-i tu roua fragă de-nceput De dragoste... Ridică-l, clar, Spre buzele strălucitoare, Vindecă-mi dulcea-mi trebuință De a-ți simți calda ființă Pe dinăuntru. Fie-mi floare Ce-și lasă-n seama mea, blînd, tija Subțire, s-o hrănescă trupul meu Ce-atît de mult dorea să-i poarte grija În fața lumii și-a lui Dumnezeu Ce te-a împodobit, ți-a dat miresme, Spre a ne fi iubirea și mai
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
cad toate apoi în nisipul uscat peste care stă deșirat trupul meu ostenit, mîini întinse ca arcurile înfig degete reci în sufletul meu ciuruit ca o piele de urs în bătaia puștii, prin el se vede cerul ca prin găurile lăsate de cuie în palme, Dumnezeu mă aruncă din cer pe pămînt, unde cad în doi ochi uzi ca plajele peste care milioane de urme duc spre patul pustiu în care n-a mai dormit nimeni cu nimeni.
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
noaptea Cu întuneric, pe-amândoi. Mă bizuiam că nimeni, nimeni Măcar aici nu m-ar pândi. Cum credem, de-obicei, că moartea Pe alții - doar - îi va găsi. a) Căpițe Căpițe, sâni sălbatici, de mătasă Și de mireasmă. Dezgoliți se lasă, Fără rușine; grei și depărtați; De nimeni mângâiați ori sărutați. Din altă lume, pură și augustă, Ca la un piept de doică păcătoasă, Vin stele mici de tot: miros și gustă. b) Melci Au moliciuni de la-nceputul lumii Și o
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
păpădii Și brândușa-de-toamnă Mirosind ca o sfântă. b) Se duce vara Se duce vara. Și n-o pot reține. Cum să o țin, când nu te pot pe tine Opri, cu toate că te-ncui în mine. Se duce vara. Florile se lasă Ca într-o delăsare somnoroasă Și cum arată, nici nu le mai pasă. Se duce vara. Păsările țipă În loc să gângurească sub aripă. Ce-a fost a fost. De-acum se desfiripă Și vraja și langoarea și dulceața... De-acum se-nhaită
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
și groase vor râde: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu. Rămâi cu ochii deschiși, privind în tavan. De sus Va începe să curgă o pulbere albă care te va-mbrăca-n ghips, Lăsând doar ochii și gura afară. Apoi va coborî O femeie de aur, cu patru mâini, patru picioare și sexul cu dinți de oțel. Se va opri la un metru deasupra ta. Iar sexul ei Cu voce răgușită îți va spune
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
te-mbracă în frig. Puah! Ca guma de mestecat lipită de pantaloni, Ca o pată pe retină, ca un furuncul, ca urma Unei operații nereușite. Oamenii fericiți. Mai rău ca sfinții. Și sfinții au fost fericiți. Dar ei măcar Se lăsau sfâșiați de fiare, se hrăneau Numai cu ierburi, se ascundeau pe coclauri, stăteau Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
an; a înserat așa de repede, doamne? și eu abia îmi beau ceaiul de dimineață, în timp ce femeia vecinului e depresivă ca o carte de cioran în rafturile unei biblioteci interzise; gura sobei e cât se poate de clar că am lăsat gura sobei deschisă, se încălzise atât de tare în curtea asta de hârtie încât câinele începuse să se topească, toate lucrurile se ondulaseră peste măsură, până și scheletul bunicului meu, până și fața tristă a bunicii mele primiseră contururi suprarealiste
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
și cafea, se mirau de viermele măsurător pe copac. Îi urmam învăluit în mânie, în fulgerul și-n fumul ei, lansat de-atâtea ipoteze-asupra lumii, de care nu izbuteam să scap. Bătrânii nu descriau oameni, nici întâmplări, nu trăgeau concluzii, lăsau totul nelămurit, radios, fumau, își masau picioarele gălbii de vechime. Un inginer îmi arătase planuri ale orașului în pavajul pieței, important era însă altceva: să miros piatra, ea să devină floare, simpla ei frumusețe să-mi sature foamea, sorbit de
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
făcut atît de multe lucruri astăzi Mulți ar obosi ascultînd enumerarea locurilor Prin care am trecut presat de timp Chemat mai departe tot mai departe Ca o pasăre inelata care zboară pe deasupra lumii Și pasărea Un vultur pleșuv care se lasă pradă gravitației Pentru un șoarece de cîmp Și lumea indiferență la insistențele mele Și aerul refacîndu-si repede volumul După trecerea mea ondulata Poate mă aude cineva dacă nimeni nu mă vede Poate își va schimba vîntul direcția Să nu bată
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
contemporane Poate e dincolo de ele o parte din mine și mă urmărește Cum stau uneori în loc să-mi aduc aminte ceva Deh și respirația se mai oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături Își lasă semințe necomestibile dar ele germinează Și înmulțesc ierburile poate chiar acum poate La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd umbli așa alene îți mai aduci aminte cum îi scriai fetei aceleia Din liceu un poem de dragoste
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
găsești Printre hîrtiile din podul casei în lada prăfuita Care a rezistat la toate schimbările de acoperiș Poate e un poem mai proaspăt mai însuflețit Decît acesta care suprapune luminile și umbrele Care mai desface mușchiul de pe oase și le lasă În bătaia vîntului îngrijorat că toate stau încremenite După un calendar pe care îngerul din măduva lor Poate îl cunoaște poate nu-l cunoaște Fericire nostalgica A fost înmormîntată într-un minunat cavou Din marmură scumpă în cimitirul Pcre Lachaise
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
plouă de o lună iar câinii urlă noaptea chiar și atunci când n-o văd pe aici numa’ eu și fiul spițerului mai animăm localu’ lu’ grasu’ până către zori întrucât ceilalți s-au îmbrăcat în negru din cauza ta și-au lăsat bărbi și-o tot țin langa a post. recunoaște și tu hiroșimă mică așa nu mai merge! bornă kilometrică de-acum înainte se va așterne din nou liniștea carnea asta (ghips lângă ghips) iar nu va ști o vreme să
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
o fac într-un anume fel. se uită peste lume, așa, cu un fel de regret, spun vorbe pe care parcă numai o dată în viață le auzi deși ele sunt la o mai adîncă privire absolut banale, țin morțiș să lase amintiri, multe amintiri în urmă ca să li se șteargă probele adevăratei lor vieți, fac în așa fel încît nici măcar să nu vezi pe unde au zbughit-o în lumea lor, au și un soi de egoism pe care trebuie să
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni, citite de vânt, exotice plante... El e mielul crud, pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de sânge. M-am
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
vie stâncă ciopliți printre scoici, alge, pietre ori coloși repatriați în stihie. Pescarul de suflete „Fă un pas înainte. Adu-ți aminte că ești femeie!” - ca din gură de șarpe striga bărbatul acela... Ca dintr-o altă viață striga. Viață lăsată în urmă cum renunți la o haină veche... Ce țipăt răscolește cenușa. În craterul ei uruie ceva nesfârșit, apoi arde mocnit. Glorie focului. Pierzaniei glorie. Și durerii care mă sfâșie - în vecii vecilor - glorie. Glorie subteranei în care stau ca
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]