1,874 matches
-
acestui instrument. Este epoca de glorie a lui Grigoraș Dinicu și epoca în care arta lui primește recunoaștere internațională. Politicianul Victor Filotti l-a luat la Budapesta, prezentându-l lui Rácz Laci, cel mai renumit lăutar al Ungariei, supranumit „prințul lăutarilor”. Se spune că, după ce l-a ascultat, Laczi ar fi spus: "Dacă eu sunt prințul lăutarilor, românul ăsta pare să fie un adevărat rege al lor". Anii de după primul război conduc la consacrarea mondială a lui Grigoraș Dinicu, când acesta
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
primește recunoaștere internațională. Politicianul Victor Filotti l-a luat la Budapesta, prezentându-l lui Rácz Laci, cel mai renumit lăutar al Ungariei, supranumit „prințul lăutarilor”. Se spune că, după ce l-a ascultat, Laczi ar fi spus: "Dacă eu sunt prințul lăutarilor, românul ăsta pare să fie un adevărat rege al lor". Anii de după primul război conduc la consacrarea mondială a lui Grigoraș Dinicu, când acesta primește un angajament la "Green Park Hotel" din Londra, la recomandarea violonistului Mischa Elman. O mare
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
lui Ionel Perlea, va interpreta Concertul în re minor pentru vioară și orchestră de Henry Wieniawski. În anul 1937, Dinicu este invitat să cânte în cadrul Expoziției Internaționale de la Paris unde, seară de seară, miile de vizitatori au ascultat taraful de lăutari din România. Întors la București, devine concert-maestru al orchestrei simfonice „Pro Arte”, un ansmblu de 80 de instrumentiști sub conducerea dirijorului George Cocea. În 1939, această formație îl sărbătorește pe Grigoraș Dinicu printr-un concert festiv cu prilejul împlinirii vârstei de
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
de ușurare a suferințelor. La acest concert au cântat Maria Tănase, Ioana Radu, Rodica Bujor, Ion Luican, Nicu Stoenescu, Petre Gusti. Moare la data de 28 martie 1949 în București. A fost înhumat la Cimitirul „Pătrunjel” (azi „Reînvierea”), foarte aproape de lăutari ca Sava Pădureanu, Cristache Ciolac, Costică Pompieru. La înmormântare, Orchestra „Barbu Lăutaru” condusă de Ionel Budișteanu a cântat „Hora staccato”.
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
Severin - d. 12 aprilie 1986, București) a fost un cunoscut dirijor și violonist român de café-concert și muzică populară. Este fratele mai mic al violonistului Victor Predescu. S-a născut la data de 12 aprilie 1919 într-o familie de lăutari vestiți în zonă, tatăl său Nicolae Predescu fiind violonist și șef de orchestră. Primește de timpuriu îndrumarea în studiul viorii din partea tatălui, fiind apoi preluat și de fratele mai mare, Victor Predescu. Studiile muzicale le face la Conservatorul de Muzică
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
condus inovațiile muzicii poloneze. Printre compozitorii din această perioadă se numără Wacław Z Szamotuł , Mikołaj Zieleński , și Mikołaj Gomółka. Diomede Cato, un italian, care a trăit în Cracovia de la vârsta de cinci ani, a devenit unul dintre cei mai faimoși lăutari la curtea lui Sigismund al III-lea, și nu numai că a importat unele dintre stilurile muzicale din sudul Europei, dar le-a amestecat cu muzică populară poloneză. Secolul al XIX-lea Secolul al XIX-lea Polonia are una dintre
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
activitate ai artistei. Acestea colaborează împreună de mai bine de 2 ani. De asemenea, Surorile Osoianu au colaborat și cu mai multe orchestre bine cunoscute atât din Republică Moldova, cât și de pește hotarele ei, una dintre acestea fiind orchestră “Lăutarii”, conducător artistic Nicolae Botgros. Surorile Osoianu, fiind un promotor veritabil al folclorului autentic, au participat la zeci de festivaluri în numeroase țări ale lumii : Țările Baltice, România, Rusia, Ucraina, Spania, Franța, Finlanda, Germania, Bulgaria. Festivalul Dinastiilor de Familie “La Izvorul
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
Târgu Jiu, Gorj, înființată în 1949. Orchestra are o vechime de peste 50 de ani și a făcut istorie prin performanțele soliștilor vocali, instrumentiștilor și dansatorilor. Orchestra a luat ființă în luna martie a anului 1949, când Nicolae Novac, președintele Sindicatului lăutarilor din raionul Târgu Jiu, a hotărât înființarea unei orchestre. În cadrul Cinematografului „Căldărușe”, au fost organizate două concursuri de selecție, candidații având a-și dovedi măiestria de interpretare individuală, dar și cu o formație muzicală. Au fost selectați 80 de instrumentiști
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
1997), în Franța și Vandee (1998, 2001, 2002, 2003, 2004) și la Montagner (2003, 2004), în Spania și în Portugalia (2001). În decursul celor 64 de ani, în cadrul orchestrei, au activat mai mulți instrumentiști și soliști locali (unii fiind astăzi lăutari independenți, cu taraf propriu), dar și nume importante al muzicii populare:
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
au avut loc în perioada 25 iulie - 20 octombrie 1975. Rolurile principale au fost interpretate de Gheorghe Dinică (Diplomatul) și Gabriel Oseciuc (Darie), în timp ce restul distribuției era format din Cornel Coman (Spelbul), Ștefan Sileanu (Siteavul), Ferencz Bencze (Dodu), Ernest Maftei (lăutarul țigan), Jean Reder (feldwebelul), Károly Sinka (ofițerul german), Irina Petrescu (sârboaica), Florina Cercel și Elena Albu (cele două grecoaice), Boris Ciornei (pescarul), Cornel Gârbea (conducătorul partizanilor sârbi), Andrei Codarcea (interpretul sârb) ș.a. Filmul a fost realizat pe o peliculă color
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
a remarcat la un spectacol organizat la Casa de Cultură din Suceava și l-a întrebat dacă știe să cânte la vioară. Tudose a răspuns că știe atât să cânte, cât și să facă figurație. Astfel, Tudose a primit rolul lăutarului Grigore Vindereu în filmul "Ciprian Porumbescu" (1973). Ulterior, artistul l-a interpretat pe Alexandru Ioan Cuza în cadrul unui spectacol omagial organizat în 24 ianuarie 1986 la Suceava. După ce a ieșit la pensie de la Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, Aurel
Aurel Tudose () [Corola-website/Science/328874_a_330203]
-
În apropierea Crăciunului sosește în inspecție în oraș ministrul de interne, iar sarcina de a-l găzdui îi revine lui Tănase Scatiu. Cu acel prilej, deputatul organizează o masă mare, terminată după retragerea ministrului într-un zaiafet cu băutură și lăutari. Un grup de țărani din Ciulniței, nemulțumiți de comportamentul despotic al noului stăpân al moșiei, predau ministrului o jalbă în care cer reîntoarcerea boierului Dinu Murguleț pe care-l cereau sechestrat de ginerele său. Ministrul îl cheamă pe Mihai Comăneșteanu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
numindu-l purtător de rasă (rasofor). A fost criticat că a încurajat așa-numitele căsătorii albe (abstinență sexuală între soți). Mai este criticat și pentru faptul că a militat pentru un stil de viață ascetic, nerecomandat mirenilor, precum nuntă fără lăutari și cântece lumești, vestimentație sobră, numai cu haine negre, basmale albe sau albastre, precum și excluderea podoabelor. Adepții lui sunt cunoscuți sub numele de "visarioniști". Visarion se pretinde, el însuși, purtătorul unor revelații primite direct, în urma unor „arătări”, viziuni. În predici
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
Comuna Lelești a fost cunoscută renumită în Gorj pentru lăutarii săi, cei dintâi născuți odată cu începutul secolului al XX-lea. La Frătești, sat aparținător comunei Lelești, primul lăutar s-a numit Poițâră. El a cântat la o vioară având coardele din ață de mătase, pe care le freca, în loc de sacâz
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Comuna Lelești a fost cunoscută renumită în Gorj pentru lăutarii săi, cei dintâi născuți odată cu începutul secolului al XX-lea. La Frătești, sat aparținător comunei Lelești, primul lăutar s-a numit Poițâră. El a cântat la o vioară având coardele din ață de mătase, pe care le freca, în loc de sacâz, cu zeamă de usturoi. Tot la Frătești a cântat banda lui Ion Stricăfer, rudă cu Lae Zlătaru din
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
a numit Poițâră. El a cântat la o vioară având coardele din ață de mătase, pe care le freca, în loc de sacâz, cu zeamă de usturoi. Tot la Frătești a cântat banda lui Ion Stricăfer, rudă cu Lae Zlătaru din Lelești. Lăutar vestit a fost și vioristul Nicolae Lătărețu-Bosâncă, zis Nicolae al Paladii, care a cântat și în Taraful Gorjului. Din banda lui au mai făcut parte: soția, Veta Lătărețu (chitară și voce), precum și Nicolae Lătărețu „al Frăsinii” (bas). Cel mai vestit
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Brăiloiu a fost entuziasmat de vocea Mariei, înregistrând pe cilindri de fonograf câteva piese. A fost invitată și la București pentru a efectua înregistrări și a-și lua angajamente pe la diferite restaurante. Astfel, pe 13 septembrie 1937, noul taraf de lăutari descoperit la Lelești înregistrează primele melodii pe plăci de gramofon pentru casa de discuri Columbia Records, sub supravegherea Fondului de Folklor condus de Brăiloiu. Taraful era compus din principalii membrii ai familiei Lătărețu: Mihai, zis Tică (vioară), Maria (chitară și
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Astfel au început să cânte la restaurantul lui Marcu Căciularu din strada Vespasian, din spatele Gării de Nord. În anul 1938 au cântat la restaurantul „Luna Bucureștiului“, iar din anul 1939 la restaurantul „Dorul Ancuței“ de pe strada Alexandru Lahovary. Altă bandă veche de lăutari din Lelești a fost cea condusă de vioristul Petre Zlătaru (n. 1906 - d. ?), care și-a vândut casa și s-a mutat la Târgu Jiu. El a cântat la Orchestra „Taraful Gorjului” și a înregistrat numeroase melodii la Radio Craiova
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
casa și s-a mutat la Târgu Jiu. El a cântat la Orchestra „Taraful Gorjului” și a înregistrat numeroase melodii la Radio Craiova. Din formația lui Petre Zlătaru au mai făcut parte: soția sa, Mariana Zlătaru (chitară și voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Radio Craiova. Din formația lui Petre Zlătaru au mai făcut parte: soția sa, Mariana Zlătaru (chitară și voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici s-au cules și înregistrat mai multe balade, doine, dar și cântece propriu-zise sau jocuri. Între primii muzicanți din Ceauru s-
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
a numărat Dumitru Ursu (n. 1880 - d. ?), care a cântat la vioară și vocal în prima parte a secolului al XX-lea. A cântat și în București, la restaurantul „Ciocârlia”, până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un alt lăutar foarte vestit din Ceauru, care a cântat la începutul secolului al XX-lea, a fost Gheorghe Luca (n. 1890 - d. 1953). Acesta era viorist și solist vocal renumit în Gorj. A cântat și la București, unde a fost invitat de
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
pe discuri de gramofon pentru Arhiva Națională de Folclor. În calitate de solist instrumentist a cântat cu virtuozitate jocuri precum „Crăițele”, „Hora în două părți”, „Sinaia”, „Bordeiașul” etc. A murit la vârsta de 63 de ani, lăsând în urmă nouă copii, toți lăutari. Cel mai bun dintre fiii săi a fost vioristul Ionel Luca, care și-a format propria bandă din care au făcut parte membrii familiei și rudele apropiate: vioristul Aurel Luca, solista Ioana Luca, solista Natalia Boboluță, basistul Dumitru Luca, solista
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Ioana Luca, solista Natalia Boboluță, basistul Dumitru Luca, solista Maria Luca și acordeonistul Florin Cazacu. A cântat la Căminului Cultural Bălești, participând la toate manifestările organizate la nivel de comună sau naționale. A fost membru al Orchestrei „Taraful Gorjului”. Un lăutar cunoscut din Ceauru a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de fizicul rotofei al lăutarului. El s-a născut în anul 1908 și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului, la nunți, botezuri
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
cântat la Căminului Cultural Bălești, participând la toate manifestările organizate la nivel de comună sau naționale. A fost membru al Orchestrei „Taraful Gorjului”. Un lăutar cunoscut din Ceauru a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de fizicul rotofei al lăutarului. El s-a născut în anul 1908 și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului, la nunți, botezuri, hramuri, fiind un lăutar căutat datorită virtuozității sale interpretative. Se mai cântă și astăzi compoziția sa
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de fizicul rotofei al lăutarului. El s-a născut în anul 1908 și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului, la nunți, botezuri, hramuri, fiind un lăutar căutat datorită virtuozității sale interpretative. Se mai cântă și astăzi compoziția sa - "Sârba lui Purcel", care a intrat în repertoriul multor instrumentiști gorjeni. În formația sa au cântat soția, solista și chitarista Maria Trohonel, cei trei copii, vioriștii Constantin și
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]