1,879 matches
-
cu sănii cu zurgălăi, în care vânătorii înfofoliți în blănuri, ca niște momâi, se gândeau mai mult la chefurile care-i așteptau seara; la ochii albaștri ori negri ai cucoanelor și la cântecul de inimă albastră, cântat la ureche al lăutarilor... decât la fiare, la căpriori și la iepuri pe care, totuși, în haite, le scoteau hăitașii din codrii bătrâni și neumblați ai împrejurimilor fără capăt. Destoinic și priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari smoliți, cu buze groase și vinete ca pruna răscoaptă, unul din scripcă și celălalt din cobză, cântă de-i trec sudorile. În jurul lor flăcăii încing o sârbă îndrăcită, de duduie pământul sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rumene, curat îmbrăcate... cu multă cuviință în vorbă și în port. Flăcăi și fete, bărbați și neveste, se prind cu toții de mână, în horă, într-un cerc larg. Joc simplu și patriarhal, simbol al unirii tuturor într-o singură familie. Lăutarii cântă și din gură, cu strigături tărăgănate, și deodată, o dau iar într-o sârbă îndrăcită... hora se strică și rămân numai cei care pot. Cu obrajii în flăcări, cu o poftă sălbatică flăcăii se prind pe după umeri într-o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acoperit de rușine... intră în crâșmă ca o furtună, murmurând: - Tot a me‟ ai să cii, fa Anucă! Trântind ușa de perete, mare cât un mal, podelele scârțâiră jalnic sub greutatea pasului său, și se opri lângă tejghea. În crâșmă lăutarul le suspina din gură și din vioară, la ureche, bătrânilor, cântece vechi, neauzite... neascultate, din alte vremuri, care bucurau dar și întristau sufletul... Era atâta jale în cântecul lui, că-ți frângea inima, sufletul, de piatră să fi fost. Toți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la liber-alese", după cum s-a exprimat gazda. Numai că, fiind și un specialist de față, profesorul meu drag de muzică omul care-mi zicea mereu, la fel de drăgălaș ca și diriginta, de ce nu ți-ai scris tema nici pentru astăzi, băi, lăutarule? a trebuit să fac față unei provocări artistice fără precedent. Ei, geniosule, m-a întrebat muzicianul școlii, ne-ai putea răsfăța cu Sonata nr. 3 de Mozart? Eu, cum eram full de istoria trecută și viitoare a muzicii, am mimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
moarte, prin care trecuse soția sa. Proful de muzică, în schimb, m-a apreciat cum se cuvine a doua zi, la oră. Nu m-a mai întrebat, ca de obicei, de ce nu ți-ai scris tema nici pentru astăzi, băi, lăutarule, ci m-a lăudat pentru "interpretarea fericită de ieri". Totuși, ca un specialist ce era, a ținut să-mi precizeze că probabil de emoție ucisesem un bemol, chiar în prima măsură a sonatei, și că i s-a mai părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra Sonata nr. 3 în re minor, futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar ordinar!... Pe când domnul de muzică își pregătea repertoriul favorit pe care-l prezentase și altor colegi de-ai mei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării aveam nouă ani cînd am văzut mîinile ciolănoase și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca dumneavoastră! Într-adevăr, încep să mă simt important. Caut cu teamă prin buzunare și am norocul să dau peste cinci mii de lei. Sunt scăpat! Întorcându-mă agale, cu pas aristocratic, văd că masa noastră e înconjurată de cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase să mâncăm în liniște. Abia expediați lăutarii, ne trezim cu o țigancă care îmi bagă sub nas câteva fire jerpelite de trandafiri: pentru domnișoare, arătosule! Jenat, îi cer Sabinei portofelul pe care i-l dădusem în păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
seara fumul Hornului pe-ntins hotar, Carele n-o să le cearnă, cum vin grele din povarnă, Primitorul tău umbrar. Surugiii de-a călare n-o să-ți bea în drumul mare łuica de-aur și nicicând Pe haiducii lați în spete, lăutari pe îndelete, N-o să-i mai auzi cântând. Han uitat la drum de țară, han cu streașina afară, Han pustiu și părăsit, Dacă nimeni nu coboară, în cerdacul de-odinioară — Eu la tine am venit Ca să-mi fii, han vechi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
maidanuri ținea din ulița de sus de la Sfântul-Neculai cel sărac până (...) în Bahlui și până la cetățuia Curții Domnești. Acolo în preajma Curții, era temeiul negustorimii cu carvansaraua și hanurile. Iar în râpa Bahluiului se prăvăleau bordeiele țigănimii, a breslei calicilor și lăutarilor până-n iazul cel mare de la Frumoasa, în luciul căruia se oglindeau între scai voinicești furcile spâzurătorii răilor. Peste Bahlui se vedeau poduri spre Repedea, Hlincea și Bârnova, către popasul domnesc de la Santa. Și pe tanc, deasupra Frumoasei, mănăstirea cea nouă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru peste care au curs veacuri de sânge, lacrimi șiroaie și nestinse morminte, șuvoaie nepământene. Mișcarea Legionară a fost permanent reprimată cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Ba, ʺîmpreună și cu acela ce va cânta aceale cântece, sau alte le c a aceastea, aceea toți cu o certare se vor certaʺ. Iar cearta, după cum s-a văzut, însemna și moartea. Uneori, și pentru poet, dar și pentru lăutar, zic e ʺUniversulʺ din 22 septembrie 1908, sub semnătura D.TELEOR. Între Andrei Mureșanu și Anton Pann Imnul de stat al României „DEȘTEAPT--TE, ROMÂNE" (Publicat în “Revista română” nr.3/2008 Iași) Cu ocazia Sărbătorii Naționale de la l Decemb rie
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
goală la Îndemnul soțului ei, Accesibil și discret. Tratament unic și special. Tulburări și disfuncții sexuale masculine. Rezultate imediate. Din Jurnalul lui Stendhal: „Exceptînd-o pe D, sînt cast ca un drac. Uite-așa mă Îngraș”. Guvernul a instituit taxa pe lăutari, executivul a Înființat fondul de cutremur. Se aruncă copii În fîntîni. Românii dau impresia că vorbesc Într-o limbă asemănătoare cu româna. Virgil Ierunca: „Prima și cea mai constantă manifestare a minciunii a fost limba de lemn”. Șoimii patriei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rarefiate și cu inima strînsă elegantele acorduri ale orchestrei de muzică clasică dar pînă la un punct, cînd e vorba de finețe nu trebuie exagerat, astfel Încît cvartetul a fost repede Înlocuit În mijlocul lui Shubert de sunetul vesel al instrumentelor lăutarilor, mai comprehensibil, mai aproape de inima nuntașilor din lumea bună, așa că de-acum Încolo se va ivi impetuos adjectivul (despre ființe) vesel, care-nseamnă cu voie bună, tonul sărbătorii Îndemnînd la veselie, ca la noi, la români, În chemarea veselă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum trec toate. O operație la ochi nu e chiar un lucru atât de grav... ― Dar ce crezi mata, mrs. Ribeiro, că Allan de operația aceea plînge? întrebă sarcastic Geurtie. Are el altceva mai grav, i-o fi fugit vreun lăutar cu fata... ― Taci din gură, mă răstii eu, înfuriat deodată, sculîndu-mă de pe scaun. ― Te rog să fii mai politicos cu mine, îmi răspunse Geurtie, roșind. Aici nu ești la negrii tăi din Bhowanipore. ― Geurtie! țipă Clara, apucîndu-i brațul. Lasă-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e plină pîna la ultimul loc, Iancu se dă de ceasul morții. Umblă din masă în masă, se scuză față de clienți și improvizează și el cum poate. Acum două săptămâni, când am mai fost pe-aici, adusese un taraf de lăutari. Probabil că L-a costat o avere... - Probabil ca asta e explicația, îl întrerupse Cladova. Mă tot întrebam, după ce-am ascultat-o, cum se face că fata asta, Leana, nu e încă celebră. Acum înțeleg de ce: nu are continuitate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
domn profesor universitar Ioan Caproșu a strâns în tomuri tot ce a putut găsi, iar noi încercăm să le mai ușurăm povara timpului aducându-le în fața semenilor noștri... Adevăr grăit-ai, vere, dar cam lung. Și unde mai pui că lăutarii ne-au cam scos în afara timpului prezent... Am să încerc să te țin aici în lumea muritorilor, dragă ieșene, și am să-ți reamintesc că via, ca oricare altă plantă, are obiceiul ca primăvara să înflorească. Ai intrat tu într-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-mi privirea, am descoperit ce a spus J.W. Goethe. Poftim, dă-i glas! “Mireasma asta (a florilor de viță n.n.) nu te mișcă, ci te uluiește, e ceva de-a dreptul magnific. E ca o muzică foarte mare, extraordinară”! Lăutarii parcă adună una câte una notele zburătăcite din inimile noastre și le așează în zumzet de cobză, tril de vioară și ritm de țambal... Această muzică te învăluie și fără să-ți dai seama te acoperă cu valurile ei... Trag
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ieșeanului după ce a degustat vinul: “Bea și tu, dar nu-l da de dușcă ca pe orice poșârcă”... În sfârșit, ne-am ostoit foamea și nu avem alta de făcut decât să nu uităm de ulcelele cu vin și de lăutarii care după o pauză au pornit să cânte parcă și mai cu foc... Prietenul meu și-a tras ulcica cu vin mai aproape și, în timp ce privește niciunde, furat de cine știe ce aducere aminte, mângâie torsul ulcelei ca pe mijlocul unei femei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
noi niscai pricini s-o luăm din nou la picior... Ieșeanul a privit către mine cu sclipire de lumină în ochi, semn că în sufletul său a renăscut speranța că vom mai hălădui pe ulițele sau în jurul cetății Iașilor... ... Și lăutarii se întrec în a pune în cântec tot harul pe care l-au primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care își pleacă obrazul pe trupul ei, făcând-o să sune tremurat, a tulnic
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a renăscut speranța că vom mai hălădui pe ulițele sau în jurul cetății Iașilor... ... Și lăutarii se întrec în a pune în cântec tot harul pe care l-au primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care își pleacă obrazul pe trupul ei, făcând-o să sune tremurat, a tulnic îndepărtat, să ofteze ca un îndrăgostit sau să zboare ca un tril de ciocârlie... În umbra ei, cobza murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
limpede? Ori ba? Ii limpede și nu prea, moș Dumitre - a raspuns Gheorghe Amnar. Adică cum: ați priceput și nu prea? Ce se întâmplă la un botez? a întrebat moș Dumitru. ... Se bea, se mănâncă și se joacă, dacă sunt lăutari - a dezlegat nodul Pâcu. Asta cam așa-i - a fost de acord Alecu Slobodă, privind rușinat spre Gheorghe Amnar, pentru că n-au putut să dezlege o întrebare atât de simplă. Si cine să dea de băut și de mâncat la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
golește ne-ai pierdut de mușterii - l-a atenționat Pâcu,în felul lui șugubăț. Mai degrabă să nu-ți uiți tu pe undeva traista cu povești, pentru că atunci serile de aici de la Crâșma din drum ar fi ca nunta fără lăutari, Pâcule! l-a prevenit Costache crâșmarul. Apoi când s-o născut Pâcu aista avea traista cu povești și luleaua legate de gât. Nu le lasă el pe nici unde - a adăugat moș Dumitru. Eu așa mă știu și așa mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]