2,010 matches
-
Drept urmare, Ipsilanti avea la dispoziție forțe cu totul necorespunzătoare ca să facă față armatei otomane care înainta și nu era nici experimentat, nici un comandant combatant capabil. El a suferit la Drăgășani în ziua de 19 iunie o înfrîngere zdrobitoare. Lăsînd cu lașitate în voia sorții ceea ce mai rămăsese din armata lui, Ipsilanti a fugit în Transilvania, unde a fost arestat și și-a petrecut ultimii șapte ani ai vieții într-o închisoare austriacă. Un dezastru militar asemănător a avut loc și în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sau de două ori, când l-am prins troșcăit. Avea ciudățeniile lui. O generozitate extraordinară, desfăcea sticle de whisky într-o veselie, în schimb, era nemilos cu apa minerală, să nu te atingi de apa lui minerală. E și ceva lașitate în atitudinea asta a lui de a se refugia, de a nu se implica, de a trăi din amintiri. Când mergea la cenacluri, venind din provincie. Toți ai lui, ca într-un apostolat. Mit al exilului. Dar acum n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acum... Morală și instructivă... Program schimbat... Tablouri noi... cartea a treia „Ostași fără martiriu și fără glorie“ Un „țivil“, un ireductibil „țivil“, intră și iese din războiul nostru de Întregire fără nici un sacrificiu și fără nici o glorie. Dar panicile și lașitățile colonelului său cu fulgere de aur la guler și cu eghileți la umăr Îi sunt răsplătite cu decorații Înalte și cu nemurire după moartea-i pur accidentală. - Totuși, com plexitățile fericite ale unui secretar de redacție găsesc o utilizare neaș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cărui sâmbure de clientelă electorală trebuia să fie cercul nostru de reformatori entuziaști și naivi. Pentru asta, gazda noastră nu neglija nimic, punând la con tribuție marea lui versatilitate de om contrafăcut la minte și la suflet; capabil de toate lașitățile, lepădările, târguielile și tra fi cările cu conștiința lui, de va fi avut o, ba chiar și cu nevasta și mama copiilor lui, pe care am văzut-o de la fereastra iatacului lor, locul de adunare a cercului nostru, ieșind pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care el îl echivala cu însuși răul, n-avea nici o justificare nici față de sine însuși, nici față de ceilalți, pe care-i prețuia, față de mama, față de Monica, față de Vlad, față de Stelian, dacă va rămâne scufundat, captiv în mlaștina asta insuportabilă, în lașitatea asta, în frica asta... Ce trăia el nu era viață, ci temniță. Trebuia să încerce să iasă din temniță, trebuia să lupte. În oraș se vorbea că în pădurile din lunca Dunării s-a format un grup de partizani, oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Giglio puțin obosit, dar optimist. 8 martie 1953 Principalele mele defecte: mitomania și lipsa de sinceritate față de mine însumi. Giglio mi-a spus-o ieri-seară la restaurant și Mihai a fost de acord. La rândul lui, Giglio se acuză de lașitate. Cel mai mare defect al lui Mihai: după mine - egoismul; după Giglio - ipocrizia. Discuții pe stradă, la orele două noaptea: despre toleranță. Mihai este apostolul intoleranței. Fără îndoială că are dreptate, dar dreptatea lui îmi face rău: mi-l face
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mici, pe care nici nu le bănuim... și ce dacă se pierd? De ce atâta panică și preocupare zadar nică în jurul unei realități devitalizate, muribunde? Această tendință permanentă de a mumifica sentimentele și de a le păstra în cavouri frumos colorate... Lașitate, aceasta trebuie să fie. Lașitatea de a tremura pentru o fericire precară, pentru o dragoste călduță; frica de a tăia în carne vie... și totuși, va veni momentul în care însăși forța și natura lu crurilor vor spune: „Nu se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
le bănuim... și ce dacă se pierd? De ce atâta panică și preocupare zadar nică în jurul unei realități devitalizate, muribunde? Această tendință permanentă de a mumifica sentimentele și de a le păstra în cavouri frumos colorate... Lașitate, aceasta trebuie să fie. Lașitatea de a tremura pentru o fericire precară, pentru o dragoste călduță; frica de a tăia în carne vie... și totuși, va veni momentul în care însăși forța și natura lu crurilor vor spune: „Nu se mai poate! În locul acesta firul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Până la urmă, am motivat în fața propriilor mei ochi această vanitoasă izbucnire tocmai prin dorința înțeleaptă de a vedea care ar fi reacția celor de rând, a celor pământeni, în fața unor realități atât de sublime ca ale mele... Sunt posesorul unei lașități ce se numește înțelepciune! 30 ianuarie 1954 O, teama aceasta de a nu fi destul de tare, de câtă slăbiciune ești tu dovadă ! — Ia seama, îmi șoptești, dacă vei fi slab și vei ceda acum, vei mai ceda și altă dată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a îndrăznit să reclame, de ce nu suntem mulțumiți, de ce nu am venit mai întâi la el pentru a-i spune "ca unui tată" nemulțumirile noastre. Sunt momentele care îmi plac cel mai mult din armată, pline de absurd, prostie agresivă, lașitate. Spre final, plutonierul ciorbagiu întreabă teatral, jumătate la mișto, jumătate teatral: Ia spune bă, Bănică, este bună mâncarea aici? În plină absurditate, trebuie să joci absurd. Mobilizez toate resursele mele actoricești și cu tonul cel mai serios spun: Este foarte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se văd "dincolo", spun cu toții în cor "să ne trăiești don'șofer", ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Exact același șofer pe care doreau să-l "golească de sânge" cu doar o oră mai înainte. De remarcat și extrema lașitate a pasagerilor non-țigani, care nu au fost capabili nici un moment să facă front comun, să se opună demn obrăzniciei. Final: când am ajuns în fine la Lausanne, ceata s-a pierdut pur și simplu în natură, așa cum dispar furnicile în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că nu-mi trădez vârsta, deși știu că e o minciună convențională, pe care oglinda o contrazice. Conformismul? Nu, nu-mi place, dar sunt departe de-a fi o rebelă, o răzvrătită. Sunt prea cuminte și sperioasă, prea marcată de lașitățile și de spaimele unor împrejurări tragice. Eticheta pentru mine - și recunosc că sunt o persoană vetustă - nu-i un moft. Ea înseamnă bună creștere, respect pentru celălalt, punctualitate, educație, o reacție socială înrudită vag cu onorabilitatea. Nu mi place însă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de recepționer la un hotel. Și uite că n-am putut. Nici soțul meu nu a ajuns măturător, nici eu nu am ajuns secretară dactilografă. De ce n-am putut? Nu știu și nici nu vreau să știu. Poate că din lașitate, poate că din frica de necunoscut. Sau poate că așa a fost să fie. R.P. Cum faceți față kitsch-ului care ne înconjoară? În afară de muzica simfonică, pe care știu că o ascultați chiar și în timp ce lucrați, aveți și alte remedii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
minte cu o mare precizie, atât ca bandă sonoră, cât și ca plastică. Există, firește, primejdia de a gândi despre acea epocă, despre acel Labiș în termeni mitici, mistici sau de Mitici, în termeni disprețuitori, cu un „curaj” secant la lașitate. Există primejdia de a ne visa Iisuși, martiri, creștini persecutați aruncați la lei și, simultan, a ne dramatiza în inocenți - și din inocență să cădem din nou în martiraj, în prunci căutați noaptea. Niciodată nu ne vom imagina Iude, Ane
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
împiedică importante schimbări în organismul meu de focă nedebarcată. Nu mai pot râde de exploziile cosmice, de sintezele, veiozele, maionezele, parantezele, panacenezele, partenogenezele mele de știri. Arta nu e egală cu caracterul, talentul nu se măsoară în fidelitatea față de prieten, lașitatea nu duce la non-talent, mica și marea ticăloșie a vieții fiecăruia nu e artă - totuși, pe undeva, cumva, apare în adâncul creației umbra enormă a unei suspiciuni care încearcă să răstoarne toate aceste formule „liniștitoare”: nu e ciudat că de când
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sfârșitul vieții nu mai au nimic „de spus”? Nu vine o vreme când ceea ce sacrifici omenește - vremelnice iubiri, trecătoare devotamente, provizorii elanuri, fără importanță în planul artei eterne - se plătește tocmai în planul artei? Nu vine o vreme când o lașitate - rapidă cât cauterizarea unui neg - se transformă într-o tumoare a operei? Dacă mica ticăloșie de azi, dacă porcăria de mâine, dacă simpla lașitate de la sfârșitul săptămânii - săvârșite, desigur, cu conștiința împăcată că n-au nici o legătură cu arta, așa cum
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în planul artei eterne - se plătește tocmai în planul artei? Nu vine o vreme când o lașitate - rapidă cât cauterizarea unui neg - se transformă într-o tumoare a operei? Dacă mica ticăloșie de azi, dacă porcăria de mâine, dacă simpla lașitate de la sfârșitul săptămânii - săvârșite, desigur, cu conștiința împăcată că n-au nici o legătură cu arta, așa cum viața nu contează în fața „Ooooperei” - se acumulează lent, imperceptibil, fără analize și, deodată, în câțiva ani buni de creație, cancerizează opera, îi rup echilibrul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în care sunt consemnate derapajele intelectualității românești și compromisurile ei în fața directivelor de partid. Dar, în același timp, deși Virgil Ierunca intervine puțin în explicarea și comentarea acestor texte, „Antologia rușinii“ trebuie văzută ca un demers moral (de demascare a lașității intelectualității românești și a servilismului ei față de politica partidului) și sociologic (de consemnare a mecanismelor prin care un sistem totalitar a reușit să-și subordoneze întreaga mișcare culturală). Selecția făcută nu este una gratuită și, mult mai important, este gândită
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și din temperament. Bărbăția și forța de muncă erau, cred, în cel mai deplin înțeles al cuvântului, trăsăturile principale ale caracterului său. Era un om plin de forță. Forță de caracter, forță fizică. Orice idee sau atitudine crescută dintr-o lașitate, din ceva inferior și rușinos, îi era străină.“ (România liberă, 9 ianuarie 1958) Petru Dumitriu sau prostituția integrală (nota V. I.) „Și acum să mi se îngăduie să spun câteva lucruri în calitate de scriitor. Noi, scriitorii români, dorim succes oamenilor sovietici
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
noiembrie 1971) HERIVAN Mircea „Atunci când Eugen Ionescu își permite să pună la îndoială sinceritatea, devotamentul real față de o idee, de o țară și de un popor, a tuturor acestor intelectuali de excepție sau să proclame că aceștia «trăiesc într-o lașitate constantă» ne vom permite și noi, nu pe baza unor prezumții injurioase, ci în lumina contradicțiilor și inadvertențelor semnalate anterior, ca și acelora asupra cărora vom insista în continuare, să ne îndoim de sinceritatea susținerilor dramaturgului, care prin programul său
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
descopere polemica. Deocamdată, ele nu știu cei aia. Oamenii noștri de cultură, deși mulți dintre ei au opinii divergente (ca să nu mai vorbim de antipatii și umori), când se întâlnesc pe platourile televiziunii pupă cu toții Piața Endependenți. E vorba de lașitate, e vorba de „nu ne spălăm lucrurile în public...“ La televizor, cu toții ne zâmbim chinezește și ne pupăm țocțoc pe ambii obraji. Iar moderatorul ne încurajează să facem asta, ba chiar se arată speriat și schimbă imediat subiectul când se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
durabil nu se poate Întemeia pe indiferență. Deși Înțeleg că În realitate răspunsul e mult mai greu și mai complex decît cel al lui Oedip. Ce faci cu șansa de a nu trăi zadarnic ? Iată ce Întreabă, de fapt, sfinxul. Lașitatea și frigul Încep de la răspuns. Restul nu e decît consecința logică. Bossuet pretindea că omul a devenit păcătos căutîndu-se pe sine și a devenit nefericit găsindu-se. Prefer să-Î cred pe Socrate. Dealtfel, filosoful desculț din Atena era el Însuși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și a devenit nefericit găsindu-se. Prefer să-Î cred pe Socrate. Dealtfel, filosoful desculț din Atena era el Însuși un sfinx uman care se plimba prin agora și punea Întrebări. Procesul și condamnarea lui la moarte sînt o dovadă de lașitate din partea Atenei care, nemaiîndurînd aceste Întrebări și neavînd Îndrăzneala să răspundă pînă la capăt, a pus la cale o crimă. Dar niciodată crimele n-au putut ține locul unor răspunsuri și, din păcate, un asemenea adevăr a trebuit să fie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Chiar dacă pentru aceasta trebuie să suferi. Curaj!... Problema e dacă avem și orgoliul să nu dăm vina pe nimeni pentru ceea ce ne-am răspuns greșit. Acest orb a Înțeles că toate deșerturile nu valorează cît o piramidă pustie. Și că lașitate Înseamnă nu numai să eviți sau să fugi; tot lașitate e și daca nu-ți pasă. El se cutremură descoperind minciuna În care a trăit Însă vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
avem și orgoliul să nu dăm vina pe nimeni pentru ceea ce ne-am răspuns greșit. Acest orb a Înțeles că toate deșerturile nu valorează cît o piramidă pustie. Și că lașitate Înseamnă nu numai să eviți sau să fugi; tot lașitate e și daca nu-ți pasă. El se cutremură descoperind minciuna În care a trăit Însă vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un destin, o va face fără să Îngenuncheze. Iar orgoliul său
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]