KorAP: Find »[drukola/base=labă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...160 >

3,980 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934

ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: "Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai." Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
bolnav pe perna de postav roșu, apoi s-a uitat la mine bănuitor și rece. Vroia să-mi dovedească astfel că știa ce se întîmplase după moartea Laurei? Mă privea cum ai privi o insectă care se crede liberă lângă laba unui tigru, dîndu-mi de înțeles că răbdarea lui avea limite. ― Regret că n-ai mai lucrat în ultimul timp, zise el după ce bău din carafa cu limonadă. Vorbele sunau ca un avertisment. I-am declarat că eram un artist și

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861

și îi spune, vădit acuzator, că niște farsori ar fi adus trei șobolani morți în mijlocul culoarului. Trebuie să fi fost prinși cu niște curse zdravene, fiindcă erau plini de sânge. Portarul rămăsese câtva timp în pragul ușii, ținând șobolanii de labe și așteptând ca vinovații să binevoiască să se trădeze printr-o glumă sarcastică. Dar nimic nu se întâmplase. ― Ah! de-al de ăștia, își spunea domnul Michel, pun eu mâna pe ei până la urmă. Intrigat, Rieux se hotărăște să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
PUTERNICĂ ȘI MAI VESELĂ, TARROU SE OPRISE. PE ASFALTUL ÎNTUNECAT, O FORMĂ ALERGA SPRINTENĂ. ERA O PISICĂ, PRIMA CARE A FOST VĂZUTĂ IAR, DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ ACUM. EA A RĂMAS O CLIPĂ NEMIȘCATĂ ÎN MIJLOCUL ȘOSELEI, A ȘOVĂIT, ȘI-A LINS LABA, A TRECUT-O IUTE PESTE URECHEA DREAPTĂ, ȘI-A VĂZUT MAI DEPARTE DE TREBURILE EI, ȘI, NEAUZITĂ, A PIERIT ÎN NOAPTE. TARROU ZÂMBEȘTE. BĂTRÂNELUL O SĂ FIE ȘI EL MULȚUMIT. Dar în momentul în care ciuma părea să se îndepărteze pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
înălțat botul, apoi s-a hotărât să traverseze încet șoseaua, ca să miroasă bucata aceea de pânză. În aceeași clipă, un foc de revolver a pornit de la etajul al doilea și câinele s-a răsucit ca un ghem dând violent din labe pentru ca în cele din urmă să cadă pe o parte, scuturat de tresăriri lungi. Drept răspuns, cinci-șase detunări venite dinspre ușile din față au sfărâmat oblonul. Tăcerea s-a așternut din nou. Soarele coborâse și umbra începea să se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

ei, spuse Ignatius. Nu vezi câtă afecțiune îmi poartă? — Își iubește băiatu’, aprobă bătrânul. — Ce vrei să faci cu bietu’ meu copil? îl întrebă doamna Reilly pe polițist. Ignatius mângâie ușor părul vopsit roșcat al maică-sii cu una dintre labele lui uriașe. N-ai altă treabă decât să te agăți de niște bieți copii, cu puzderia asta de oameni de tot soiu’ care dă târcoale-n oraș. O aștepta și el pe maică-sa și ăștia-s gata să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
oameni de tot soiu’ care dă târcoale-n oraș. O aștepta și el pe maică-sa și ăștia-s gata să-l înhațe. — Acesta este în mod sigur un caz de adus în fața Uniunii Libertăților Civice, remarcă Ignatius, așezându-și laba pe umărul căzut al mamei sale. Va trebui să o contactăm pe Myrna Minkoff, fosta mea iubită. Ea cunoaște bine problema. — E comunismu’, îl întrerupse bătrânul. — Câți ani are? o întrebă polițistul pe doamna Reilly. — Am treizeci de ani, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
comnis’. Că az’ după-masă stam la Woolsworth ș-o față a ciordit o pungă de alune, iar aia de la casă s-a pus pă zbierat de parc-o ’nțepase. Tii! Și-uite acuș’, un d-ăl de păzește a pus laba pe mine ș-o mutră d-ăsta de pulițist m-a-nhățat și m-a cărat aci. N-are omu’ nici o șansă! Aăău! Buzele lui supseră adânc din țigară. N-au găsit urmă d-alune la mine, da’ pulițistul ăla to’ m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Iu’ taică-tu. Să cred oare ce-mi aud urechile? își întrebă Ignatius perna. — Ori faci așa, Ignatius, ori trebe să pun o ipotecă. Vrei să-ți pierzi acoperișu’ de deasupra capului? — Nu. Nu vei ipoteca această casă. Lovi cu laba lui uriașă salteaua. Tot sentimentul de securitate la care m-am străduit să ajung s-ar preface în pulbere. N-o să accept ca o persoană indiferentă să exercite vreun control asupra domiciliului meu. N-aș putea suporta! Numai la gândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de ce petrece atâta timp în fabrică. Totuși, în ultima vreme, domnul Reilly devenise oarecum distant și inabordabil și domnului Gonzalez îi repugna gândul de a se certa cu el. Simțea că îi amorțesc picioarele când se gândea că una dintre labele acelea de urs ar putea să i se înfigă în păr și să-l târască poate, ca pe o carpetă, peste dușumeaua neregulată a biroului. Patru dintre muncitorii din fabrică îmbrățișaseră strâns cele două șunci de Smithfield care erau coapsele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
jăluiesc Chiar dacă ploaia vine Tot o să-mi fie bine Cu Isus alături de mine. — Stați! striga disperat Ignatius, privind cum ies și ultimii dintre cei care formau batalionul. Veniți imediat înapoi! Ușa se trânti, închizându-se Ignatius se lăsă în patru labe și se târî până la marginea mesei. Apoi începu să se sucească și după un răstimp în care se strădui să-și manevreze extremitățile, reuși să se așeze pe marginea mesei. Observând că picioarele i se legănau doar la vreo zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești atât de impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi tu mie asemenea obscenități? Puneți mâna pe el! strigă furios Ignatius, în timp ce George dispărea în mulțimea de pietoni. Nu se găsește nimeni cu destul bun-simț care să-l prindă pe delincventul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
a întâmplat, omule? Parcă ne-am înțeles să rămâi afară o oră întreagă. — Avem noroc amândoi că m-am întors și așa. Mă tem că iar au atacat. — Cine? — Bandele. Oricine ar fi ele. Privește-mi mâinile! Ignatius ridică două labe spre fața bătrânului. Tot sistemul meu nervos este pe punctul de a se revolta împotriva faptului că l-am expus la o asemenea traumă. Nu mă lua în seamă dacă voi cădea brusc într-o stare de șoc. — Ce naiba s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
intime nu lasă nimic de dorit. Nefiind purtătorul nici unei boli sociale, nu văd ce-aș putea transmite crenvurștilor tăi, mai mult decât au ei și fără mine. Privește unghiile astea. Nu m-ameți cu aiurelile tale, grăsanule. Domnul Clyde ignoră labele pe care Ignatius i le întindea la inspecție. Te-am angajat doar de câteva zile. Cu alți vânzători am lucrat ani întregi și n-am ajuns să am neplăceri cu Departamentu’. — Ceilalți erau, fără îndoială, mai șmecheri decât mine. — Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
te-am putut ajuta. Poate n-ai observat singur, derbedeule, dar tramvaiul e gata să te agațe cu bara. Vagonul trecu încet pe lângă ei, astfel încât vatmanul și controlorul să poată privi mai bine costumul de pirat. George apucă una dintre labele lui Ignatius și puse în ea doi dolari. — Bani? întrebă fericit Ignatius. Cerul să fie lăudat! Băgă repede în buzunar cele două bancnote. Prefer să nu întreb care este motivul obscen al acestui gest. Îmi place să cred că încerci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
te privește. Vrei un crenvurșt? — Nu, mulțumesc. — Atunci iartă-mă dacă mănânc eu unul. Organismul meu reclamă o consolare. Ignatius privi în interiorul căruciorului. O, Doamne, crenvurștii sunt într-o dezordine teribilă. Privind la Ignatius cum trântește ușițele și-și înfundă labele în compartimentul cu crenvurști, George spuse: — Eu te-am ajutat la nevoie, da’ poate mă poți ajuta și tu. Poate, spuse Ignatius, cu gândurile în altă parte, mușcând dintr-un cârnat. — Vezi astea? spuse George, arătând pachețelele în hârtie cafenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
PARADIS cu tot felul de organe genitale. — O, Doamne! Ignatius rupse coala cu desene făcute cu pixul. Cu asta m-am învârtit eu pe străzi? — Am să stau în fața ușii să te aștept, spuse Jones. Hei! Ignatius flutură fericit din labă și se îndepărtă. Avea în sfârșit o rațiune pentru a câștiga bani: Harlett O’Hara. Îndreptă prora dezgolită a căruciorului spre debarcaderul feribotului Algiers, unde se adunau după-amiaza docherii. Strigând, scuzându-se, trecu cu căruciorul prin mulțimea de oameni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
o cutie de bere în mână, se opri și o aruncă lângă chiuvetă, într-un ghiveci cu o plantă. — Fetelor, spuse Dorian. Cele trei fete scoaseră un chiot răgușit ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă laba aici, grasule, spuse fata care turtise cutia de bere. Apucă mâna lui Ignatius și începu să o strângă de parcă intenționa să o strivească și pe ea. — O, Doamne! țipă Ignatius. — Ea e Frieda, explică Dorian. Și ele sunt Betty și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
în burta lui Ignatius. — Aau! se văită Ignatius. — Angelo a găsit-o acolo în bar noaptea trecută, spuse cu curaj doamna Reilly. Cineva i-o furase la toaletă. — O, Doamne! Toate astea sunt puse la cale, țipă Ignatius, apucând între labele lui ca de urs ediția uriașă. Acum înțeleg totul. Ți-am spus eu de mult că mongoloidul de Mancuso este blestemul nostru. A dat lovitura finală. Cât de inocent am fost să-i împrumut cartea! M-am lăsat înșelat! Închise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Atunci au început nervii să mă lase. Apoi cânele a murit. Am crezut că o să am și eu parte de nițică liniște. Da’ de unde! Ignatius a pus cânele în salonu’ din faț’a mamei lui, cu niște flori înfipte între labe. De atunci, el și cu maică-sa au început să se certe. Ca să-ți spui adevăru’, cred că de atunci a început și ea să bea. Ș-așa, Ignatius s-a dus la preot și l-a rugat să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

zise: — Hai afară, Dave. Dave ieși ezitant, ca un om eliberat din închisoare. Părea să-i fie frică să se afle în afara cuștii. Se uită la Henry. — Voi locui cu tine? — Nu știu, spuse Henry. — Nu-mi place cușca. Întinse laba și îl prinse pe Henry de mână. — Putem merge să ne jucăm? Merseră în camera de joacă. Dave îl conducea. — Asta este rutina lui? întrebă Henry. — Exact. Iese cam o oră pe zi. De cele mai multe ori cu veterinarul. Uneori cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Cât despre ceilalți ... Hm, mai bine te-ai uita singur. Îl conduse pe Josh în lungul șirului de cuști, la ceilalți șoareci. Starea lor putea fi observată imediat. — Blană mițoasă, inactivi, somn excesiv, au probleme când vor să stea pe labele din spate, scădere a forței musculare, paralizie a picioarelor din spate la patru dintre ei ... Sunt bătrâni, spuse Josh, holbându-se la ei. Cu toții sunt bătrâni. — Da, zise Tom. Se vede limpede: îmbătrânire prematură. M-am dus și am verificat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
dată când te întorci, să te aștepți să mă vezi, spuse Gerard. Pentru că, la un moment dat, te vei întoarce, iar eu voi fi acolo. Și te voi ucide, Matt. Animalul se întinsese la pământ, frecându-și botul rănit cu labele din față. Continuă să facă asta o vreme. Apoi se ridică, mârâind. — Viața e grea, dar e și mai grea dacă ești prost. Acum toată haita mârâia. Înaintau într-un semicerc. Păreau să se coordoneze. Gerard își înfoie o dată penele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

Sultan al Cincilea s-a strecurat Încet afară din casă, cu burta plină și ochii somnoroși. A trasat un cerc În jurul lor, Înainte să se ghemuiască lângă mătușa Zeliha. Pentru un timp a părut preocupat să-și lingă meticulos o labă, Însă apoi s-a oprit, uitându-se neliniștit În jur ca să se lămurească ce anume putuse să tulbure liniștea. În loc de răspuns, un strop călduț i-a căzut pe nas. Apoi a urmat alt strop, de data asta pe cap. Pisica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

afla. Nu avea chef să arunce o umbră de stinghereală În conversație dacă se apuca să povestească pe Îndelete cum Își spusese, cu cîteva zile În urmă, cînd se trezise: „Am să mă dau jos din pat mergînd În patru labe. Nu sînt demn să stau În picioare.“ Își părăsise patul ca de obicei, ridicîndu-se În picioare, gest pe care-l făcuse cam de optsprezece mii două sute de ori În viața lui de pînă atunci, dacă socotelile lui de aritmomaniac erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]