4,444 matches
-
ȘI CULORI ALE SUFLETULUI ȘI MINȚII... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Fără povești înălțătoare închipuite, zilele noastre oglindite în banalul realității cotidiene ar arăta gri, alternând, în galopul prin labirintul timpului, între alb și negru! Din fiecare moment oportun a fi cel al unui nou start creăm o altă poveste, adăugând o nouă culoare paletei cu cele existente! De ar fi drumul vieții lin și frumos, necunoscând nuanțele întunecate ale
TRĂIND PRINTRE UMBRE ŞI CULORI ALE SUFLETULUI ŞI MINŢII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379227_a_380556]
-
Acasa > Strofe > Atasament > EU TE CUNOSC, VALENTINA... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Când nimănui nu-i va păsa de tine Valentina revino în labirintul întâiului cuvânt ecou și miros de pământ în umbrele lungi ale serii... * Străin de iubire e cel ce te poartă pe-alei prăfuite în plină lumină * Te-așteaptă ferestra cu luceferi de seară îndrăgostiți fără leac- de inima nomadă ce-
EU TE CUNOSC, VALENTINA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379245_a_380574]
-
noapte de opal, mărgăritare așteptând doar un semn și zeul iubirii ca un albatros ucis îți va sângera la picioare... * Nevrednic de tine e cel “născut” călăuză pe-aleile toamnei căzute-n dizgrații și somn * Eu te cunosc, Valentina ești labirintul meu ... iubire damnată între om și zeu - rătăcind ca o pasăre albă în visul unui orb visul unui orb... 23 august 2011 ... să nu “ucizi” cu gândul - iubirea ce se vrea o floare... Referință Bibliografică: Eu te cunosc, Valentina... / Valentina
EU TE CUNOSC, VALENTINA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379245_a_380574]
-
o înfrângere iremediabilă în fața adevărului neacceptat. Îi privesc chipul adolescentin, gândul alerându-mi cu repeziciune printre amintiri, răscolind până la sânge, căutându-i fiecare gest, fiecare zâmbet, fiecare dojană lăsate în urmă... „mamăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă!” rămâi cu noi, hai să alergăm din nou prin labirinturile vieții. M-am uitat, ușor înspăimântată, prin salon, să văd dacă nebunescul zbucium, urlet... a fost auzit de cineva. Într-un alt pat, aflat în partea opusă a camerei , mai era o bătrânică, care, în afară de perfuzii, avea atașat un tub
O VIZITĂ LA SPITAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379242_a_380571]
-
de întrebare..." (Mai scrie-mi...). Sau: ” salvează-mă, iubite,/ c-o singură îmbrățișare; / salvează-mă / de nebunia încătușată / în culoare.” ( Ce toamnă e-n lume, iubite). Balansând între cele două caracteristici, autoarea, ca o nouă Ariadnă, traversează coridoarele întortocheate ale labirintului vieții, deșirând firul: "dragostea ne cheamă: (...) de mâine, veți fi doar umili / cerșetori, / într-o armură de frunze, / într-un viciu / al clepsidrelor sparte." (Ce toamnă e-n lume, iubite). Chemarea este profetică: dincolo de iubire tot ce ne așteaptă e
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
și-n singuratatea odăii, „când lumina joacă feste întunericului” și îndoiala își face loc în fiecare colț de suflet, poetul, cuprins de un sentiment de înfrigurare, când „umbra înaltă își topea ultima picătură în lumina lumânării”... începe o călătorie prin labirintul întunecos al conștiinței , dorind să se regăsească pe sine, să-și afle identitatea primordială, într-o lume a efemerului, a aparențelor...lăsând liniștea să-și întindă imperiul , când „peste noapte cuvintele se retrag în mine”... Poemele cuprinse în volumul „Clepsidra
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
de propria-i vulnerabilitate. Pentru noi timpul nu este decât o părere, o iluzie, o utopie. Și de aceea se ascunde de fiecare dată când ne atingem de natură ideii sale de existență. Câteodată numai ne lasă ne coborâm în labirinturile sale de minotaur, în pivnițele reci pe care le-a lăsat drept mărturie ale trecerii umbrei sale peste lucruri și oameni. Câteodată ne îngăduie să ne urcăm pe scara să de matase argintie și luminoasă până când însăși imaginația noastră se
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
a pus-o în mână înainte de a-l pune în groapă ca semn că el nu avea nevoie de nimic din cele ce aparținuseră vestitului tâlhar. Ceea ce nu știa procuratorul Ponțiu Pilat era că vestitul tâlhar fusese găsit mort în labirinturile subterane de sub Ierusalim și scos de acolo de oameni care cunoșteau acele locuri. Hasim plăti o sumă și mai mare ca să-l scoată de acolo pe tâlhar și făcuse acest lucru doar din dorința de a-l încredința pe Ponțiu
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
și trec hotarul luminii. Acolo, nimeni nu mai primește umbre. Le dezbracă pe cele primite aici ca pe zdrențe, râd ca niște clovni buni și dispar, după ce taie crucea din ultimul sunet auzit de noi. Se lasă liniștea trup în labirint... *** Umblu năucă privind cerul cum împarte umbre omului, mișcând brațele soarelui ca pe o caracatiță obosită. Mă gândesc la noi, oamenii care întâlnim uneori iubirea și habar nu avem cum să-i mângâiem acoladele acelui sistem de atitudini legate între
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
Bermudelor a/al ființei. Știi ce intră acolo dar niciodată nu știi ce mocnește acolo și mai ales ce este acolo și arde mocnit. Afli târziu, după erupția "vulcanului". Ascult glasul lui Victor care brusc începe să-mi povestească... - În labirintul în care cuvintele deveniseră demult bulgări de lumină, el sfințea o cupă de rostiri. Ea răsărea din coada cupei cu zâmbetul ei de pasăre albită de încercări. În clocot sângele răsturna dealurile. Văile ascultătoare primeau pământul și crucile rădăcini din
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
este un act chenotic de pocăința, de negare a tot ceea ce este fals, de asumare a unei căi noi care duce la lumină visatei și adevăratei libertăți spirituale, la viață. Hipnotizat de magia cunoștințelor raționale și științifice ori rătăcit prin labirinturile reductionismulor biologice și psihologice, ale dresajului ingineriei sociale, ale reprogramării culturale, ale reeducării anti-morale, ale corectitudinii politice, ale exhumării arheologice a subcontientului individual și colectiv, ori ascuns după cortina și comfortul falsei siguranțe empirice și materialiste, omul post modern nu
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
zburzi prin ani. Regreți numai că vlaga din tine e un rest în timp ce-ți dau ocol mai vechi dorințe ce-ar vrea să-mprăștii-n brazde hambare de semințe, nu câteva, cu un molatic gest. Icar Închis în labirintul chiar de Dedal creat Icar se zbate-nnebunit să scape. Simte că libertatea dorită e aproape, chiar dacă pare că e-nmormântat. În jur sunt numi ziduri ce parcă sunt de fier. Nu a găsit măcar o crăpătură și din mult adorata
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374223_a_375552]
-
neliniște, emoție, spaimă: „Tăcerea morților identitate are”, „O, Sfântul Duh Tăcerea învrăjbește ... ”, „Oglinzile își plâng Tăcerea-n somn”, „Pitagora, Tăcerea ta mă doare”, „Din exil Tăcerea se răscoală”, „Cadril în pași de Tăcere”, „Patria mea e tăcută și blândă.” „Prin labirintul Tăcerii” îi dă posibilitatea cititorului - călător în spații fictive - să cunoască „Bruscul portret al Tăcerii”, „Tăcerea, ca o femeie mută”, „Rugăciune în Tăcerea inimii”, „Destin în Tăcere, destin în mirare”, „Un mare strigăt de Tăcere-i versul.” „Imnele Tăcerii” aduc
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
versurile, devenite aici mottouri, trece la poemele de acum, autoreflexe, căci așa am numit compozițiile care ne-au ajutat să găsim răspuns la întrebarea: cine este Cel care ne propune Tăcerea Poeziei sau Poezia Tăcerii, în căutarea sinelui? Un autentic labirint al Tăcerii este parcursul în care vibrația lirică o simțim egală cu viața, cu iubirea, cu nemurirea! Densă, dar confortabilă la citit, de la prima până la ultima filă, cartea de față conține, în ansamblul ei, 175 de poeme! Titlurile lor sunt
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
strige, trăgând tinerește după sine ușa grea de acces în bloc. Se simțea bine, scăpase, dormind, de năclăitele gânduri din ajun. Adevărat Berbec! Acum îs îngenuncheată, acum am aripi de Pegas! În timp ce mergea spre tramvai, străbătând aleile înguste ca de labirint, Mira reveni la gândurile din ajun. Reveni, dar cu detașare. Parcă vedea cum o conduceau spre tramvai, pe vremuri, verii ori matușa, când o apuca seara la ei. Iar acum?! În fine... Cel mai des, în anii de școală ai
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
lumii se va risipi, În urnă infinitului sec,seninul va reveni , Pe acoperișul liniștii va poposi pescărușul, Timpul ce l-am pierdut, sacrificând urcușul, Alintării sufletului,în pledoaria versului, În setea mării și în strâmtoarea universului. Praful ideilor urca în labirintul ancestral, Se risipesc în ploile virusate de taifunul banal, În odaia spectacolului,aplaudă palmele imaginației, Noii robi ai căutării,aduc nesfârșitul creației, În doctrina stampilata,căutăm originea crimei, Sub lupa falșificării se vede ,teroristul rimei. Novela noastră e o apocalipsa
PRAFUL IDEILOR de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378706_a_380035]
-
și ca un duș rece care ne trezește la realitatea spirituală, ne arată cine suntem, unde ne aflăm și ce e de făcut pentru a merge pe calea vieții. Deznădejdea este una dintre cele mai mari curse ale satanei, un labirint al vieții duhovnicești, din care nu mai poți ieși numai cu ajutorul lui Dumnezeu. P.Ș.: Mai mult ca sigur, cred că Sfinția Voastră a citit scrierile Sfântului Siluan Athonitul. Se spune că atunci când îl citești pe Sfântul Siluan, nădejdea crește
INTERVIU CU PARINTELE SINGHEL DANIEL PRODE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378679_a_380008]
-
val ,spre cer, spre marea îndepărtată ,pierdută în mister! Căutăm dreptatea,ascunsă în nicăieri, de la începutul lumii și până în zi de ieri! batem la porți înalte ,uitate printre dune, un soare înalt și mare e cel ce ne supune! Căutăm labirintul,spre altă galaxie, ne -ntoarcem fără voie ,citind o poezie! sperăm că judecată, astăzi să fie dreapta, să trecem peste teamă și frica ce așteaptă... Sufletul zdrobit de suferință și iubire, ce a avut destin o viață în fericire! Ne
NE PLIMBAM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378707_a_380036]
-
el. Și e pătruns de credința că se poate obține fericirea prin iubire. Viața nu i-a împlinit dorințele și Petrini a eșuat acolo unde ținea cel mai mult să reușească. Dar nu pierde credința lui dintâi.” ; personajul pornește prin labirintul social și primește iubirea ca pe un fir al Ariadnei, alcatuit din patru secvențe simbolice: Nineta, Căprioara, Matilda și Suzy. Nineta reprezintă dragostea adolescenței; capriciul care rupe capul, fiindcă Nineta îi impune voința ei, adică să-și părăsească destinul propriu
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
asistent la Universitate, crede că poate domina realitatea. Căprioara a fost sedusă de un medicinist și a rămas însărcinată. Victor Petrini, orgolios, nu acceptă compromisul. Încercând să scape de sarcină, Căprioara moare. Matilda, reprezintă a treia etapă a drumului prin labirint, când el crede, ca filosof, că poate lua în posesie realitatea prin cunoaștere și vrea să elaboreze o nouă gnoză. Eugen Simion afirmă despre ea: „...este o ființă abisală, imprevizibilă, jucăria unei forțe obscure. Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
doar iubirea crește... PACE Pace-n inimi să se nască Să nu fie vreun război; Sufletul se-adăpostească În ai vremii nuferi moi. Pace-n gânduri să răsară Ca o floare de argint Și neliniști să dispară În al vremii labirint. Pace-n ochi să se aprindă Din priviri care se scurg, Clipele să le cuprindă În al vremii trist amurg. Pace-n zări să lumineze Necuprinsul vălurit, Tihna să se-nfățișeze În al vremii răsărit. ------------------------------------------------ MIHALACHE Alexandra, născută la 4
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
jugul celor mai diverse prescripții. Îndatoririle brahmanului, ale acestei ființe eminente, care prin intermediul lor trebuie să facă onoare substanței sale, nu pot, într-adevăr, să consiste în acțiuni morale, ci mai curînd deoarece orice notă de interioritate lipsește într-un labirint de datini, care prevăd prescripții chiar pentru cea mai neînsemnată acțiune din afară și care conțin cele mai banale norme: ceva demn de dispreț din punctul de vedere al unei gîndiri raționale. Viața omului se spune trebuie să fie un
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de săptămână din acest loc „paradiziac“, cotidianul se retrage treptat într-un plan secund. Diferite „jocuri“, săvârșite în atmosfera de vrajă a pădurii, produc modificări de comportament ale personajelor. Jocul se desfășoară noaptea, sub imperiul întunericului, pădurea devenind un adevărat labirint. Un element important, evocat de autor, este ceasul, acela care măsoară această coordonată a timpului, „singurul arbitru“ fără de care jocul nu este posibil, căci personajele trebuie să aștepte un minut, „dar exact numai un minut“, înainte de a porni cursa prin
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
brațe, asemenea lui Ivan. Astfel, în vis sau în realitate, el va deveni un nou Ivan, un alt agnostos theos. Acum se întâlnește cu Ivan, iar în urma discuției dintre ei concluzia este că sunt „indestructibili“. El se află într-un labirint, din care sufletul său nu se poate elibera; mai întâi va rătăci prin porumbiște, apoi, ajuns la fluviu, aspiră să treacă dincolo. Gestul din final, acela de a fugi, „simțindu-se coplesit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
apoi, ajuns la fluviu, aspiră să treacă dincolo. Gestul din final, acela de a fugi, „simțindu-se coplesit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles“, spre fluviu, se traduce printr-o mare dorință a lui de a scăpa din labirintul vieții, însă își va aduce, prea târziu, aminte că nu și-a binecuvântat camarazii. Apoi, „șovăind câtva timp“, se va îndrepta grăbit către lanul de porumb, unde-l ascunseseră, „dar când? Când? în ce viață?...“28. „Eroul din Ivan se
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]