4,795 matches
-
Italia, mă rog, o mulțime de alte mărunțișuri dintr-o lume mai bună), așa că Încet-Încet Îmi dau seama că există speranță, nu e totul pierdut. Nu, nu e totul pierdut, chiar și vîrÎți Într-o gaură În pămînt plină cu lăzi cu o muniție care nu va folosi niciodată la nimic - sînt doar un pretext ca să ne chinuim noi cu ele. E 10 decembrie și nu ninge, deși ar fi bine; e mai mult ceață și cerul e Închis, de fapt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din tinerețea noastră scurtă În acest scenariu atît de absurd, Încît simți cum ți se Încurcă mațele În tine cînd te gîndești. SÎntem totuși niște tipi cu potențial, merităm mai mult, dar iată că acum sîntem AICI, stînd pleoștiți pe lăzile de muniție, sub un mal cenușiu de pămînt și o burniță care se transformă Încet În lapoviță, belind absenți ochii la un caporal tîmpit care n-are nici o șansă să ne bage În cap numele pieselor de tun. Pentru că, sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe celălalt căpiat care face de gardă undeva dincolo de chioșcul alimentar al unității - e un răcan rotofei tot de la artilerie, dar de la altă baterie. Așa că, atunci cînd comandantul gărzii răsare din Întuneric ca să schimbe tura, ne găsește așezați pe niște lăzi de plastic În ușa cantinei, cu armele sprijinite de perete, sub o streașină, fumînd și dezbătînd niște lucruri extraordinar de interesante. Ne lumi nează pe rînd cu o lanternă terminată, lumina ei e atît de bleagă, Încît pare curbă, pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
soldați și cadre militare. Și trei vagoane-platformă cu restul echipamentului, tunuri mari și mici, muniție, camioane militare, plus Aro-ul comandantului (În care ne găsim noi acum, făcînd pe santinelele). Plus un vagon de marfă transformat În magazie alimentară: depozitează lăzile cu pîini și conserve care clipocesc grețos și cîteva cutii cu biscuiți (asezonați cu căcăreze de șoarece). Toată această alcătuire e construită strategic, astfel că nu toate platformele sînt Împreună ( În caz că inamicul ne atacă, e bine ca muniția să nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
desene din lemn de esențe diferite. De aici provenea numele casei, întrucât Geoffrey Stillowen insistase ca nimeni să nu calce pe parchet cu pantofi obișnuiți, ci numai în papuci moi de cârpă, iar lângă ușa de intrare se găsea o ladă mare cu papuci de toate mărimile și de toate culorile. Cetățenii orașului nostru au dat propria lor interpretare ciudatului nume al casei, care le suna cam necuviincios în ureche, sugerându-le un alcov sau un serai oriental, o casă discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răvăși și vor profana frumoasa casă neîntinată. Se întrebă dacă mai poate reveni asupra contractului de închiriere. Nu, era prea târziu. Capul lui George, încâlcit printre ramuri, părea capul unui înecat. Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândească la acest lucru. Având asemenea casă ca loc de joacă, nu era deloc greu să-ți scoți gândul din minte. După ce Hattie aruncase o privire prin centrul orașului, începuseră să se aranjeze și să-și ia locuința în primire. Lada cu cărți a lui Hattie sosise. Sortau volumele, atârnau rochiile în șifonier, mutau mobilele. Hattie își puse pe scrinul ei iepurașul maro de porțelan care-și scărpina o ureche, foca neagră eschimosă, asemănătoare cu un melc fără cochilie, și văsulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
începu să-i bată cu putere. Era miercuri seara. Gândi în continuare: „E ceva legat de ele, de fetele alea ticăloase, purtătoare de nenoroc. E o vrăjitorie, un strigoi. Adolescentele atrag strigoii“. Se duse în spatele casei și ocoli garajul, pe lângă lăzile de gunoi. Pe fereastra garajului se vedea Rolls-Royce-ul și Alex simți o nouă împunsătură de spaimă și de amărăciune. În seara „dezmățului“, Alex încuiase toate ușile și se dusese, beată, la culcare, lăsând-o pe Ruby afară, în grădină. Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
priveliște i se părea sinistră, o ferestruică tăiată, într-o altă lume, bizară, frumoasă, primejdioasă, care venea din ce în ce mai aproape de ea. Și cei de la care ar fi putut cere ajutor, George, Rozanov, erau cei mai bântuiți dintre toți. Alex privi dincolo de lăzile de gunoi, spre strada pe care felinarele nu se aprinseseră încă. Dacă își încorda însă ochii, putea vedea limpede în lumina difuză, albăstrie. Nu era nimeni în jur. Deodată, o mișcare subită, alături de ea, o făcu să tresară și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însă ochii, putea vedea limpede în lumina difuză, albăstrie. Nu era nimeni în jur. Deodată, o mișcare subită, alături de ea, o făcu să tresară și să se dea cu un pas îndărăt. Apăruse ceva, dincolo, de cea de-a treia ladă de gunoi. Vulpea-mascul, care se uita la ea. Capul animalului, cu ochii triști și botul zebrat de dungi întunecate, avea o înfățișare aprigă. Alex își ridică instinctiv mâna, ca și cum ar fi vrut să alunge fiara printr-un gest, dar vulpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
receptând deplina liniște a casei care, un moment, i se păru c-ar fi părăsită. Își scoase fulgarinul, își lăsă umbrela pe jos și, cu un gest automat, își zvârli pantofii din picioare și îmbrăcă o pereche de papuci din lada aflată în hol. Se îndreptă spre ușa camerei de zi, care era întredeschisă și furișă o privire înăuntru. Nu se afla nimeni acolo. Focul de gaz era aprins. Pe un scaun, zăceau o carte și un fular, iar pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin instrumente: sabia, pușca, arcul, sulița, discul, patinele, schiurile, labele de înot, mașina, bicicleta, carul, caii, mănușa, coarda elastică, avionul, parașuta, deltaplanul, planorul, caiac-canoe, yaht; -fie marcă a evidențierii efortului ființei umane: inele, cal cu mânere, saltea, bară fixă, paralele, ladă suedeză, trambulină; -fie marcă a ființei speciale: TRUPUL BINE „LUCRAT”; -pentru a arăta puterea națiunii: tipurile de vestimentație și de instrumente de luptă ale gladiatorilor la Roma; -fie un simbol pentru a arăta puterea țării: vestimentația, culorile naționale, steagul și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
răspuns tânărul. „La vale”, la dânșii înseamnă la sud - a precizat sergentul Cicoare. Și cu ce mai sunt încărcate trenurile? - a întrebat locotenentul. Noi credem că mai duce amuniție. Opresc și descarcă ceva sau trec numai? Oprește și descarcă niște lade mari. Unde duc lăzile despre care vorbești? Le duce la o magazia mai la vale. Asta înseamnă la sud, a precizat din nou sergentul. Da’ tancurile sunt descărcate aici sau trec mai departe? - a tatonat locotenentul. Noi nu văzut tancuri
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la dânșii înseamnă la sud - a precizat sergentul Cicoare. Și cu ce mai sunt încărcate trenurile? - a întrebat locotenentul. Noi credem că mai duce amuniție. Opresc și descarcă ceva sau trec numai? Oprește și descarcă niște lade mari. Unde duc lăzile despre care vorbești? Le duce la o magazia mai la vale. Asta înseamnă la sud, a precizat din nou sergentul. Da’ tancurile sunt descărcate aici sau trec mai departe? - a tatonat locotenentul. Noi nu văzut tancuri. Sergent, pune-i sub
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
florii și până se pun în vânzare păstăile mature. La 10 luni de la polenizare, se recoltează păstăile verzi. Acestea sunt ținute 3 minute în apă la o temperatură de 65o, până ce prind culoarea brună. Se pun apoi la uscat, în lăzi speciale, până ce păstăilor li se simte din plin aroma. Abia după aceea vanilia poate fi comercializată și consumată într-o mie și mai bine de feluri, cum se spune în popor. Folosită îndeosebi în patiserie, cofetarii care se respectă punând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
multe au pierit, iară câte n-au perit ei le-au adus aicea în ț(a)raa noastră și le-au pus de au stătut la sv(â)ntaa mănăstire la Pobrataa 23 de a(n)i închise într-o ladă...” După atâta amar de vreme, însă, deși acei negustori le credeau pierdute, le-au găsit totuși pe toate nesmintite. Drept răsplată, au dăruit Pobratei o scoarță, o icoană a Precistei, opt lei și o pecete. “Iar altele... le-au dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dori o bomboană, ceva dulce. Aha, frumoasă formă de patrat. E jeleu? ȚACHE Rahat. ȚACHE Doamnelor, don’șoarelor și domnilor, plouă. Plouă în continuare cu telefoane în terenul reavăn al emisiunii noastre cu caracter sărbătoresc bine întreținut prin cele două lăzi oferite de fabrica de bere din localitate. Din păcate dispunem numai de lăzi sticlele fiind reținute de portar pentru controlul epidimiologic, domnul portar având și jumătate de normă la Oficiul de Protecție a Consumatorilor de Bere la Sticlă. GRASSU Continuăm
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Rahat. ȚACHE Doamnelor, don’șoarelor și domnilor, plouă. Plouă în continuare cu telefoane în terenul reavăn al emisiunii noastre cu caracter sărbătoresc bine întreținut prin cele două lăzi oferite de fabrica de bere din localitate. Din păcate dispunem numai de lăzi sticlele fiind reținute de portar pentru controlul epidimiologic, domnul portar având și jumătate de normă la Oficiul de Protecție a Consumatorilor de Bere la Sticlă. GRASSU Continuăm? ȚACHE Continuăm. GRASSU De ce să continuăm? Până unde vom continua așa? ȚACHE Formidabil
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
șapte. Iar cui crede că primarul doarme în fotoliu cu cuie, să-i fie rușine! Ia acest cui și arată l vecinilor... străzii...masmediei! Domnule primar, dar... Ia-l,ia-l prietene Popescu. Ia-l că eu mai am o ladă. Ia-l, așa, și exprimă-ți durerea, stupoarea... Spleenul. Sss...Țuțy, spune rapid de unde ai scos chestia asta. Din dicționar. Perfect. ăsta i al nouășpelea. Dacă aveam douăzeci, ajungeam fachir. D-aia nici nu stau în fotoliu...Sunt mereu în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cuvânt. "Lașule!" țipa ea și țipătul ei s-a sfărâmat iar în o mie de cioburi, care au zornăit parcă pe cimentul de la bucătărie. Îmi scăpase paharul din mână și se sfărâmase întocmai ca țipătul femeii. Am aruncat somniferele în lada de gunoi și am ieșit afară. Ore întregi am mers în neștire. M-am pomenit la un moment dat în gară, am luat primul tren și am mers așa, până când, zărind un controlor, mi-am adus aminte că plecasem fără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
amân pentru mâine numai rechizitoriul. Audierile le începem azi. Treci la locul martorilor, fetițo, i-am poruncit, arătîndu-i banca pe care stătusem amândoi mai devreme. Ea se supuse zâmbind. Se așeză pe bancă. Mi-am adus atunci din magazie o ladă goală și câteva foi albe, apoi m-am retras în sala de așteptare. După o vreme, mi-am făcut de-acolo o intrare marțială. M-am oprit pe peron, măturând cu privirile o sală imaginară și, când am ajuns cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am încruntat. ― A venit curtea, fetițo, scoală-te în picioare. Vorbeam atât de serios, încît fără voie m-a ascultat. După câteva clipe i-am făcut un semn condescendent. ― Poți să stai jos acum. M-am așezat și eu pe lada goală, ca pe un jilț. Nici un judecător n-a arătat, cred, mai solemn pe jilțul său. Am răsfoit cele câteva hârtii albe, după care am anunțat cu o voce gravă: ― Începem audierea martorilor. Și m-am întors spre ea, făcîndu-i
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
umeri. Trebuiau stăpâniți câinii ca să nu mai muște. Așa vorbea lumea. Și pe urmă i-am văzut pe stradă. Aveau toți cizme negre și duceau de zgardă câini. ― Asta e tot ce știi? ― Tot. M-am sculat și am dus lada la magazie. Când m-am întors, nu mai aveam morga judecătorului. Ieșisem din rol. ― Azi am terminat cu martorii, fetițo. Mâine voi fi procuror, i-am spus. Voi pronunța rechizitoriul. 16. A doua zi, Eleonora s-a așezat din nou
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai aveam morga judecătorului. Ieșisem din rol. ― Azi am terminat cu martorii, fetițo. Mâine voi fi procuror, i-am spus. Voi pronunța rechizitoriul. 16. A doua zi, Eleonora s-a așezat din nou pe aceeași bancă. Am adus din magazie lada care trebuia să marcheze locul unde stăteau judecătorii, am aranjat-o cu meticulozitate de regizor și, câtva timp, m-am plimbat pe peron ca în fața unei săli arhipline care aștepta cu sufletul la gură rechizitoriul meu. Vroiam să-mi compun
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mărfurile tale. 23. Haranul, Canehul și Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, făceau negoț cu tine; 24. făceau negoț cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră și cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi, de funii sucite și bine împletite, aduse la tîrgul tău. 25. Corăbiile din Tars îți aduceau mărfurile pe mare, erai în culmea bogăției și slavei, în inima mărilor! 26. Vîslașii tăi te duceau pe ape mari: dar un vînt de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]