6,022 matches
-
fi început cu câteva ore mai înainte. Cu accidentul. Care în mod evident că n-avea cum să fi fost un accident. Un șofer foarte tare se răstoarnă cu o mașină care se conduce excelent, pe o șosea dreaptă ca lama în plină pustietate? Cum să nu; poți să crezi chestia asta, dacă ești retardat. Dar de atunci a început totul, înlocuirile și impostorii, tot rahatul ăla medical care să-l convingă pe Mark Schluter că nu e cine crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mult e justiția română. Unii au avut soții și-au luat fete-n jupoane cu agresive silicoane, pline de vrăjitorii. Alții sunt doar concubini, au haremuri dispersate și mai au desagii plini de blesteme și păcate. Au limba ca lamele taie brici, îi fac prezenți; dacă și-ar găsi clienți și-ar vinde și mamele. N-au bun simț și n-au emoții, nu știu ce-i biserica, ar fura și-America dacă ar putea, ca hoții. Sunt cu jderu-n sân și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
s-a încurcat printre picioare o vulpe. Era roșie, avea o coadă lungă și o privire înțeleaptă. Atunci mi s-a părut de-a dreptul fabulos, cu timpul am aflat că Fribourg e o mică pădure cu vulpile, cerbii și lamele ei, neobișnuit fusese doar faptul că vulpea aștepta în fața cabinei să termin de vorbit. E adevărat că vorbesc cam mult la telefon, dar de scris acum mi-e imposibil. La spitalul cantonal (totul e „cantonal“ aici) scriam instalată pe un
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
Încet și atent, și totuși indiferent, și asculta. Un polițist cu un chip aspru și Întunecat, ciupit de vărsat, ridat și cu un aer brutal, stătea În picioare lîngă el, urmărind calm scena și legănîndu-și ușor bastonul, mestecînd Încet o lamă de chewing-gum. CÎțiva bărbați, printre care paznicul de noapte și vînzătorul de ziare de la colț, stăteau și priveau fix, liniștit. În sfîrșit, doi tineri, un băiat și o fată, bine Îmbrăcați, avînd ceva obraznic, indecent și urît În felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
despre ea. Ce mai fac cei de-acasă? Întrebă ea. Ce mai fac oamenii din Hopewell? CÎnd Îi vorbi, ochii ei fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sub secure... Fără arbori, munților le-a fugit pământul de pe spinare. Arborii țineau pământul și munții în rădăcini. Roase de ploi și de vânturi, multe dintre culmile muntoase au devenit scheletice, s-au subțiat îngrozitor... Unele seamănă, vai, cu niște lame de cuțit de pe care pământul alunecă mereu la vale. Îl duc ploile care se prăvălesc astfel peste câmpuri și peste gospodăriile oamenilor. Și toate prăbușirile astea se petrec pentru că lipsesc arborii, care, după cum vă spuneam, țineau pământul și muntele
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva uzurii, pentru bărci, mai lungi, cu lame elegante în formă de lalea, cele pentru ambarcațiunile de competiție. Registrul de pe micul pupitru, în care trebuia să notezi pentru cît timp și cu cine plecai pe rîu; celelalte registre, pentru plîngeri legate de echipament sau de purtarea vreunui camarad
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de a vîsli pe un ton ca de afaceri, în vreme ce ceilalți stăteau în cerc și observau victima cu gravitate. Albia pentru vîslit era o plută mică din lemn prevăzută cu o scobitură în care se aflau șinele, care erau numite "lamele", și un scaun putea fi purtat pe ele, înainte și înapoi. Echipamentul consta într-o vîslă cu lama plină de găuri, ceea ce însemna că anevoie ar fi putut exercita vreo presiune asupra apei. Puteai vîsli oricît de tare, pluta, care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
gravitate. Albia pentru vîslit era o plută mică din lemn prevăzută cu o scobitură în care se aflau șinele, care erau numite "lamele", și un scaun putea fi purtat pe ele, înainte și înapoi. Echipamentul consta într-o vîslă cu lama plină de găuri, ceea ce însemna că anevoie ar fi putut exercita vreo presiune asupra apei. Puteai vîsli oricît de tare, pluta, care era bine prinsă de debarcader, se mișca doar înainte și înapoi, stupid și fără odihnă. Ceea ce conta nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dintre ultimii care s-au urcat în pluta vibrînd și au apucat ferm capătul vîslei; două lățimi de palmă distanță între degetele mari, cum mi se spusese. Cum mă mișcam automat înainte și înapoi, am privit cu coada ochiului la lama plină de găuri. Refuza să stea perpendicular pe apă pentru a o putea trage cu ușurință. A trebuit să-mi schimb poziția mîinilor. Dar în vreme ce-mi urmăream mîinile, mi-am dat seama că spatele meu nu se îndoia
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
schimb poziția mîinilor. Dar în vreme ce-mi urmăream mîinile, mi-am dat seama că spatele meu nu se îndoia în felul indicat și pe cînd eram preocupat de asta, deja prea tîrziu, am uitat de unghiul ascuțit la ridicarea lamei din apă și am înțeles că lăsasem prea puțin loc între abdomen și coapse, pentru că rămîneam atîrnat de vîslă cînd mă aplecam în față. Sufla un vînt rece de toamnă, dar eu am început imediat să transpir. Trebuie să fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
jachetă încheiată pînă sus s-a strîns în scaunul cîrmaciului, de unde pulpanele hainei atîrnau peste bord în dreapta și în stînga și s-au închis repede la culoare. Numărînd cu voce tare, ne indica cînd este timpul, perfect sincronizați, să lăsăm lama în apă și în același timp să exercităm presiune. După o vreme, a început să ne corecteze pe fiecare dintre noi în parte, strigînd, indicațiile fiind însoțite de un număr corespunzînd locului nostru în barcă. Eu stăteam pe unul din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și înapoi pe șina strălucitoare de metal, aș fi văzut cum înaintea mea șase spinări și perechi de umeri și de brațe trudeau, mișcîndu-se precum niște cocoașe ale creaturii noastre de apă, desenînd înclinări de toate gradele și crispări, cu lamele vîslelor dispărînd în apă nu simultan, ci una după alta, uneori aproape lovindu-se. Și totuși, deși nici unul dintre noi nu dădea atenție acestui lucru la momentul acela, preocupați fiind de toate dificultățile pe care trebuia să le surmontăm, împreună
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și o nivelă cu bulă de aer, cu care măsură în două rînduri unghiul dintre vergi, numărul de grade cu care se abăteau de la unghiul corect, o dată chiar de-a lungul vergilor și a doua oară de-a lungul muchiei lamei, care a fost ținută apăsat în locaș de către David și de către mine ca și cum am fi vîslit. "Trebuie să meargă", a fost de părere Doctorul și ne-a făcut semn să lăsăm barca pe apă. Nu știu nici acum cum am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fost de părere Doctorul și ne-a făcut semn să lăsăm barca pe apă. Nu știu nici acum cum am găsit cotitura de unde începea aleea de-a lungul rîului și Schneiderhahn ne aștepta pe bicicleta lui de curse. Așa cum înaintam, lamele vîslelor străbăteau apa de-a curmezișul, căutînd sprijin, și cînd venea momentul să fie răsucite vertical și să prindă apa, o senzație asemenea vertijului îmi invada trupul. Apa rîului era la fel de opacă cum fusese întotdeauna, dar acum părea, dintr-o dată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vertijului îmi invada trupul. Apa rîului era la fel de opacă cum fusese întotdeauna, dar acum părea, dintr-o dată, și fără fund. Numai bătaia însăși oferea un oarecare sprijin, dar dura numai o clipă, după care instabilitatea revenea, la sfîrșit, atunci cînd lama trebuia să părăsească suportul. Și asta era numai senzația transmisă prin mîini. Înaintea ochilor mei se deschidea, în acest timp, o catedrală copleșitoare de aer și apă, mai largă și mai largă cu cît ne îndepărtam de portul sigur: puntea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
odihnea piciorul lui drept era prevăzută o pedală legată printr-un cablu la cîrmă. În mod evident, avea dificultăți în a îndeplini această nouă sarcină. "Stai", spuse deodată, dar nici unul dintre noi nu a îndrăznit să se oprească brusc răsucind lama vertical în apă, și atunci am lovit o bară de priponire cu destulă putere, cu verga. "Oh, oh", a spus David, sec. Apoi, după o scurtă inspecție a greementului, care nu se vedea a fi avut de suferit, a readus
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de plin de forță, încît era imposibil să nu-i urmezi instrucțiunile. După primul kilometru, am ramat cumva încît barca a fost cu adevărat propulsată înainte și chiar am reușit pentru un moment să nu ne mai înfrînăm, lăsînd capătul lamei în apă între bătăi. Schneiderhahn nu făcea complimente. Cînd nu spunea nimic, era mulțumit, iar după ce rămînea tăcut pentru o vreme, încerca ceva nou. După punctul de întoarcere, ne-a cerut să facem exerciții pentru a ne îmbunătăți echilibrul. La
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Cu coada ochiului am văzut stufărișul trecînd pe lîngă noi mai repede, iar cu picioarele, umerii și spatele meu împingeam apa cu din ce în ce mai multă putere, îndepărtînd-o. Apoi a fost ca și cum ceea ce țineam mi-ar fi fost brusc smucit din mînă, lama s-a scufundat și a încercat să tragă vîsla paralel cu barca, partea laterală a coborît și am luat apă. David s-a aruncat în direcția opusă, iar eu instinctiv am făcut la fel, în același timp apucînd sălbatic mînerul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
iar corpul uita, în mod evident, brusc ceea ce știuse. Atunci nimic nu mergea bine. În vreme ce mintea mea încerca să repete instrucțiunile, trupul meu se comporta prostește. "Umerii relaxați! Capul hoch!" striga Schneiderhahn de pe mal pentru a nu știu cîta oară. Lama vîslei mele rămăsese prinsă în apă și nu era posibil să fie scoasă de acolo. Mîini, umeri, brațe, genunchi fiecare dintre ele apuca pe calea sa, independent de celelalte. Diferența dintre conștiința trupului și cea a minții este aceea că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în pantofii leoarcă. Îmi vedeam brațele balansîndu-se în față, ca de la sine, și plasînd vîsla în apă cu o nerăbdare pe care nu o cunoscusem înainte. Umerii mei au ridicat zelos greutatea, iar picioarele au împins, de îndată. Fără efort lama a părăsit apa, la sfîrșitul bătăii și a descris un mic arc perfect între piept și genunchi. Capul meu a coborît spre spate de plăcere pentru o fracțiune de secundă înainte de a-mi trage adînc răsuflarea și a mă apleca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
David m-a urmat. Era neobișnuit de liniște în jurul nostru. Singurul lucru pe care îl auzeam era atotstrăpungătoarea grabă a ploii și, în planul din față, violentul scrîșnet cu care loveam apa și adîncul, mai degrabă găunosul sunet cu care lamele noastre o părăseau exact în același timp. Sau nu era ploaia cea care ne gonea, ci propriul meu sînge, propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că respirația noastră avea aceeași
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nocturne decît pe cele ale unei veri sănătos petrecute. Și eu, cu energia refulată a două luni de muncă de birou și cu inima măcinată sub tricou, care fusese spălat și chiar călcat la dungă atît de fină precum tăișul lamei de ras. Trupul meu și al lui, barca, memoria noastră comună. Nimeni nu uitase nimic. Ca și cum ar fi fost menit să fie așa, o rază de soare trecu ușor peste acoperișul alb al clădirii clubului și ne-a surprins cînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de iarnă, cu seri sub greutăți, cu după-amieze de sîmbătă și dimineți de duminică pe apă, pe care nu o avuseserăm înainte? Nu mai devreme de o săptămînă înaintea primei noastre competiții, Schneiderhahn ne-a explicat cum să luăm startul. Lamele în apă, muchiile abia la suprafață, barca echilibrată, gata să pornească de îndată ce era dat semnalul. Calm. Puternic și lung, dar calm, așa trebuia executată prima bătaie. Apoi două bătăi de trei pătrimi din lungime, ca să prindem viteză. Apoi, altă bătaie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lucram cu greutățile în adăpostul bărcilor. Nimic nu a mers în felul pe care-l exersaserăm, toate lucrurile asupra cărora conveniserăm s-au evaporat. Chiar de la pocnetul de start, în timpul primei bătăi lungi, un fior a trecut peste barcă și lama mea a rămas în apă. Imediat am fost răsuciți, dar în loc să liniștesc lucrurile continuînd încet, următoarea mea bătaie a fost și mai grăbită și mai necontrolată, astfel încît David a trebuit să mă corecteze în forță, iar de pe țărm barca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]