1,986 matches
-
adăugat nefiind altceva de cât un ne întors, acesta fiind o marcă a necunoscutei. Și Karina vrea să se sinucidă... Dacă nu e așa, Ana este oricum umbra Karinei. Karina, bovarică, clorotică, spectrală uneori, are atitudini preromantice, visând mult și leșinând ușor. Iată cum decurge un dialog despicat dintr-un monolog interior: -Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemată aia de cutie? -Pentru că orice apropiere a lui mă tulbură, îmi consumă energia, iar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spuneai că nu poți vorbi. Ce ai făcut? - Am...dormit. - Te simți bine? Vocea ta îmi spune că nu prea. - Acum sunt bine. Am ieșit în oraș fără să mănânc și mi s-a făcut rău, am amețit. Nu am leșinat, stai liniștită. Karina evită să-i povestească despre tentativa eșuată de a susține un interviu în vederea angajării. Bine că nu apucase să-i spună nimic înainte să meargă, când doar se hotărâse să încerce. Cât despre bărbatul cu care trebuia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acolo? Unde era el? Își ceru scuze ca prin vis și se urcă din nou pe bordură. - Poate că ar fi mai bine să mergeți pe trotuar, e mai sigur acolo. La cât sunteți de palidă mai aveți puțin și leșinați în stradă. Ascultă îndemnul șoferului. Acesta se mai îmblânzi puțin văzând-o speriată și amețită. Era aproape de semafor și se făcu verde chiar în acel moment. Traversă și se duse direct în stația de autobuz. Avea nevoie să ajungă cât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se risipește pretutindeni, dând consistență aerului din hol. Într-o piruetă neexecutată corect Îmi pierd echilibrul și mă prăbușesc printre cioburi, Într un nor de praf... și nu mai știu nimic. După un timp, Întredeschid pleoapele agale, buimăcit. Probabil am leșinat, caci resimt o durere Între coaste și-mi pare că am obrazul lovit. Mă ridic Încet, râzând pe sub greață. Mă simt foarte bine. Mă simt victorios. Aș vrea să dureze cât mai mult sentimentul nou, de maximă eliberare. O forță
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a Învinețit, spre disperarea lui tanti Valeria, și a murit subit, stârnind În urma ei un val uriaș de dureri și de regrete. I-am vorbit despre nemernicul de Igor, cel care m-a bătut cu urzicile peste picioare până am leșinat de durere, pretinzând că o face pentru purificarea mea e drept că Igor era și foarte rău și mult mai mare și mai tare decât mine. La bătaie mă punea imediat jos și-mi trăgea cu vârful bocancului drept În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nările năucite ale clienților din apropiere când fiul meu Își bagă mâna, cea În care ține ce a mai rămas din al doilea Mini Milk, În pantaloni. Când o extrage, mâna e decorată cu Înghețată și excremente. Îmi vine să leșin de nefericire. În schimb, ținând băiatul În aer ca pe o grenadă cu cuiul scos, sprintez traversând magazinul până la locul special pentru schimbat scutece. 16.05: Mă Întorc la coadă. Șaisprezece minute. Estimez că până acum Ben a mâncat cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Într-o sală de curs -, laringele este aproape Întotdeauna zdrobit. De fapt, e dificil să strangulezi pe cineva pînă la inconștiență fără să-i provoci stricăciuni structurale serioase ale nervilor și ale vaselor de sînge. Ai fost norocos, Charles. Ai leșinat probabil fiindcă te-ai lovit cu capul de podea. — De fapt, nu m-am lovit. M-a coborît el la podea, și cu destulă blîndețe. Mă doare gîtul foarte tare - abia pot să-nghit. M-a strîns de gît Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
omori cu știutul tău. Cine crezi că-i mai știe azi pe Isidor din Sicilia ori pe Curtius, care ne-au scris replicile? Îi întinse covrigul ros dinspre partea unde nu ajunsese cu buzele: — Ia de-aici, că ai să leșini dacă stai pân’ la schimbul de noapte! Nu știi replica, te descurci și improvizezi, ce atâta lucru? — Bine, dar modifici istoria, nu-ți dai seama? — Las’ că se modifică ea fără să te întrebe! Omar rămăsese cu covrigul în mână
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
erau decât avocații, Seyed Sharoudi și Ghazal, și doi gardieni, dintre care unul o întrebă: — Te-ai rugat pentru tine, soră? Shahla nu îi răspunse și el crezu că plângea sau că pur și simplu era vlăguită și avea să leșine înainte de a-i pune ștreangul. Mahmoud Sharoudi se apropie de Ghazal și îi spuse aproape în șoaptă: — Tu ești sigură că vrei să vezi asta? — Sunt sigură, pentru că o vor ierta. Avocatul făcu câțiva pași mai în față și, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și el, tremurînd: - Scăpași? - Scăpai, leagă-mă tu bine... Codoșul văzu rana adâncă, pe marginile căreia sângele se închegase. - Aoleu... - Taci, du-mă mai repede undeva la căldură. Ăl bătrân îi apucă umerii zdreliți și-l purtă. Pe drum, Paraschiv leșină. -La dus în Crucea de Piatră la o țiitoare a lui și-a chemat un doctor să-l îngrijească. Dimineața, Treanță tot mai tremura. În Cațavei se strânsese lume ca la urs. În zori, Stăpânul a scos-o pe Didina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ele. Nici măcar n-o să-ți pun vreo întrebare despre criza asta a ta, zise Hawkins cu noblețe. Ar fi fost mult mai nobil dacă nu aș fi avut o vagă amintire despre cum mă luase la întrebări chiar înainte să leșin. Mă descususe destul cât să cerceteze și el un pic problema, lucru pe care știam că-l va face. Cel puțin, asta însemna că urma să mă susțină în fața ofițerilor care investigau cazul. Chiar aveam nevoie de așa ceva. Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se apucase cu mâinile de cap și se ghemuise la pământ. Paul se aruncă în genunchi, lângă ea. — S-a dus! zise Hugo. — Hei! La o parte, fraților, că-i luați aerul, zise Paul cu furie. Nu vedeți că a leșinat? *** — Asta da diversiune, zisei eu mai târziu, după ce Tabithei îi fusese făcut vânt cu evantaiul și i se turnase apă pe gât. Propusesem să luăm niște amoniac de la bucătărie și să i-l dăm să miroasă, în loc de săruri amare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aud vorbindu-se despre sânge și despre cadavre. — Păi, să sperăm că nu se mai întâmplă. — Sunt sigură că nu. Doar că am tensiunea cam mică. — Și cum a reușit să-i spună doctorul asta fără s-o facă să leșine, îi zisei eu lui Hugo. — Ești o cinică și o răutăcioasă, zise el. Stropind-o cu apă de trandafiri pe don’șoara Mimoza de colea. — Bun, îi dăm drumul? întrebă MM. Ca de obicei, întrebare ei avea forța unui ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu voia să lase totul baltă. — E, hai, zise ea, agitată, mijind-și ochii verzi. Nu e asta totul. Pe bune, cred că Violet e blestemată. Adică, dacă te gândești la tot ce s-a întâmplat - ajunge târziu al repetiții, leșină, ca să nu mai vorbim de Philip - se zice că știe mai multe decât spune. Și acum chestia asta cu Hazel. Sunt sigură că n-a fost doar un accident. — Tu erai de față? întrebă Hugo cu un calm care prevestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-l văzusem vreodată. —Modesty, zise el. Ești bine? De acum în acolo așa o să te strig, la modul serios. Ai o zgârietură pe obraz, sărăcuța de tine. Vino încoace. M-am aplecat și i-am pipăit ceafa. —Te doare? Ai leșinat vreun moment? — Da și nu. Am mijit ochii, uitându-mă cu atenție în ai lui. Pupilele arată bine, ceea ce înseamnă că probabil că n-ai nici o contuzie. Vezi cumva în ceață? — Nu. — Vrei totuși să mergi la spital? Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dreptul s-o numim rumiyya. Dar nici un sunet nu ieșea din gâtlejul meu. Nu-mi rămânea decât să mă întorc și să ies, într-o tăcere de cimitir. Salma îl urmă fără o clipă de șovăială, deși era gata să leșine. Era, dintre toți, cea mai lovită, mai mult chiar decât Warda. Concubina fusese, firește, umilită. Dar avea măcar consolarea de a ști că de acum Mohamed nu mai putea s-o părăsească niciodată fără a pierde orice urmă de considerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
te cinsti, dar poate fi la fel de bine și un mod de a te insulta, de a arăta înjosirea celor ce-ți vorbesc limba. S-ar fi cuvenit să refuz? Unchiul râse din toată inima. — Din câte văd eu, ai să leșini fie numai și la gândul că ar fi trebuit s-o lași pe fata asta în curtea unde ai găsit-o. — Atunci pot s-o păstrez? Tonul meu era cel al unui copil care se agață de o jucărie. Khâli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mi, începeam să tremur, mai puțin, recunosc, din grijă pentru verișoara mea, cât mai curând din teamă de ridicolul care mi s-ar lipi ca o pecete de neșters până la sfârșitul zilelor mele dacă deschideam brusc ușa strigând: „Ajutor! A leșinat mireasa!“ N-aveam altceva mai bun de făcut decât s-o trag pe verișoara mea până la pat, s-o culc pe spate, să-i scot pantofii și să-i desfac eșarfa înnodată sub bărbie. Dădea impresia că e pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îmi vorbise pe un ton batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru a se referi la propria lor intimitate. Dar cum mă puteam aștepta la așa ceva din gura Fatimei care, nu mai departe decât ieri, leșinase doar văzându-și odaia nupțială? M-am întors spre ea. Își ținea mâinile lipite de obraz. — Cine te-a învățat să-mi spui asta? Îi era rușine, îi era frică, plângea. Am liniștit-o râzând îndelung și am strâns-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
departe: — Cosimo! În cadrul unei ferestre, la etaj, se ivi un copil. Giovanni porni la trap, apoi, când ajunse în dreptul băiatului de sus, își scoase sabia din teacă, o îndreptă spre el și strigă: — Sări! Maddalena fu cât pe ce să leșine. Își acoperi ochii. Eram eu însumi îngrozit. Cu toate astea, messer Jacopo, care ieșise să-și întâmpine ginerele, nu spuse nimic. Părea, firește, foarte contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâna în buzunar, încleștată pe tăbliță. În cele din urmă, imediat ce ieși din shouk, dincolo de zidurile Vechiului Oraș, se opri să-și tragă sufletul, gâfâind ca un sprinter care tocmai alergase cursa vieții lui. Simțea că mai avea puțin și leșina. Chiar și în momentul acela, mâna îi rămăsese înțepenită pe tăblița de lut din pricina căreia capul începuse să i se învârtă și inima să-i bată mai tare, mai întâi de emoție, apoi de teamă și, acum, de evlavie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alb, tot pentru numai câteva secunde. Când se sfârși, Uri își dădu seama ce se întâmpla, agonia era atât de cruntă, încât își pierdea și-și recăpăta cunoștința. Acum, când degetul sonda adâncimile rănii sale de glonț, se ruga să leșine. Suporta durerea, sperând la ușurarea vidului. În schimb, se auzi din nou urlând, pe când două degete își făceau loc înăuntru, lărgind deschizătura, împingând și împungând. —Spune-ne ce știi. Știți deja ce știu. Apoi auzi un geamăt, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se răsuci pe călcâie și o văzu pe Maggie ridicându-se, frecându-se la ochi. —Maggie! Trăiești! — Îmi pare rău. Nu știam că sunt așa de papă-lapte. Ce vrei să zici? Se presupune că sunt ditamai diplomatul. Nu trebuie să leșin la prima împușcătură. Poliția îi reținu pe toți trei, Uri, Maggie și Mustafa, mai multe ore, cerându-i fiecăruia să dea câte o declarație lungă și amănunțită. Tot timpul lângă ei se află avocatul David Rosen, care insistă asupra dreptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe, domnule! ARTUR: Adică mă minți în față? GARDIANUL: Îl minți în față pe domnul? ARTUR: Păi, tu știi cine sunt eu? CĂLĂUL: Eu nu știu nimic. Eu n-am văzut nimic... ARTUR: Eu sunt osânditul! (CĂLĂUL leșină; cei doi îl susțin; îi dau sticla; GARDIANUL e speriat.) GARDIANUL (Făcându-l pe CĂLĂU să bea.) Grubi! Grubi! (Frecții pe inimă.) Mă, Grubi, mă! Să nu mori! (Către ARTUR.) De ce vă purtați așa cu el? Vreți să dea ortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
el... Încă de mic copil... ARTUR: A fost mic? GARDIANUL: Am copilărit împreună... (Către CĂLĂU.) Scoală, Grubi, că ai treabă... CĂLĂUL (Buimac.) Cum? Ce? Care treabă? GARDIANUL (Semn către ARTUR.) Trebuie să-i tai capu’ lu’ domnu’. CĂLĂUL (Gata să leșine iar.) Nu, niciodată! GARDIANUL: Da’ ce ai împotriva lui? Ce nu-ți place la el? CĂLĂUL: Păi, așa arată un osândit? ARTUR ( Atins.): Dar cum ai vrea dumneata să arate? CĂLĂUL (Scuipând cu silă.): Ce-am ajuns, ce-am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]