2,513 matches
-
viperei) Cunoscând toate fațetele vieții, poetul ne-ajută Vă-nțelegem că suferința nu ar trebui să ne transforme și să ne mutileze simțurile: „De ce, o, Doamne, zorii noi îmi par străini, Născuți din întuneric mincinos?...” (întrebare naivă) Lecturând volumul Cântecul lebedei (Editura gunimea, Iași, 2011), cu certitudine putem afirma că poetul Dumitru Vacariu are forța și inteligența de a se detașa de fiorul nostalgic: „Sunt starețul zidurilor părăginite / și oficiez slujba ultimelor speranțe...”, vrând parcă să ne convingă... de prezența... ca
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
copilărie, posibil. Amintiri duioase renasc: „buza izvorului din parcul St. games ține capul / Dianei ca pe o torță. el mistuie plânsul de / catifea albastră. armăsarul își rostogolește nechezatul în / numere impare”. Acesta e locul purității: „îi simt tinerețea din jocul lebedelor...”, „jocul veverițelor / și chiotul copiilor...”, la care, firește-ar trebui s-adăugăm spectralul vegetativ, fremătător. O altă secvență care impresionează este garda regală. Ritualicul devine vis erotic, ipostază a lăcomiei carnale, simbioză fantasmagonică: „ia, în copitele cailor, istoria. / tunicile răvășind
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
au iubit cum nu gândești / că s-au iubit vreodat’ ”. Moartea fetei devine somn în masa vegetală, contopire cu natura-mamă: „Ea doarme, lebăGă supusă / Cu trupul părăsit de zbor...” A compara mireasa moartă cu aripile frânte-n nemurire ale unei lebede înseamnă a omagia, în fapt, fragilitatea vieții în fața atâtor vicisitudine, la care te poate supune hazardul. Acest final baladesco mitic (cu frisoane de tragism shakespearian) ar putea reprezenta, totodată, și un omaJiu de taină al scriitorului Gheorghe Andrei Neagu, gândind
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
la care te poate supune hazardul. Acest final baladesco mitic (cu frisoane de tragism shakespearian) ar putea reprezenta, totodată, și un omaJiu de taină al scriitorului Gheorghe Andrei Neagu, gândind la câteva capodopere ale culturii universale. Ne gândim la moartea lebedei prințese din baletul Lacul lebedelor, de Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893); la baletul Moartea Lebedei (un solo poetic, pentru violoncel și pian), din suita muzicală Carnavalul animalelor (mai ales, în interpretarea memorabilei Anna Pavlova), de Camille Saint-Saëns (1835-1921) sau la romanul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
hazardul. Acest final baladesco mitic (cu frisoane de tragism shakespearian) ar putea reprezenta, totodată, și un omaJiu de taină al scriitorului Gheorghe Andrei Neagu, gândind la câteva capodopere ale culturii universale. Ne gândim la moartea lebedei prințese din baletul Lacul lebedelor, de Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893); la baletul Moartea Lebedei (un solo poetic, pentru violoncel și pian), din suita muzicală Carnavalul animalelor (mai ales, în interpretarea memorabilei Anna Pavlova), de Camille Saint-Saëns (1835-1921) sau la romanul Moartea lebedei (1969), de Ion
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
shakespearian) ar putea reprezenta, totodată, și un omaJiu de taină al scriitorului Gheorghe Andrei Neagu, gândind la câteva capodopere ale culturii universale. Ne gândim la moartea lebedei prințese din baletul Lacul lebedelor, de Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893); la baletul Moartea Lebedei (un solo poetic, pentru violoncel și pian), din suita muzicală Carnavalul animalelor (mai ales, în interpretarea memorabilei Anna Pavlova), de Camille Saint-Saëns (1835-1921) sau la romanul Moartea lebedei (1969), de Ion Grecea (1924 1999). „Fiică a luminii”, Lebăda albă rămâne
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
din baletul Lacul lebedelor, de Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893); la baletul Moartea Lebedei (un solo poetic, pentru violoncel și pian), din suita muzicală Carnavalul animalelor (mai ales, în interpretarea memorabilei Anna Pavlova), de Camille Saint-Saëns (1835-1921) sau la romanul Moartea lebedei (1969), de Ion Grecea (1924 1999). „Fiică a luminii”, Lebăda albă rămâne „fecioara cerească”, imaculata făptură întru jertfelnicie, întru slava „luminii, adevărului și armoniei” între cele două planuri care se impun a rămâne mereu în divină armonie: celestul și campestrul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
baletul Moartea Lebedei (un solo poetic, pentru violoncel și pian), din suita muzicală Carnavalul animalelor (mai ales, în interpretarea memorabilei Anna Pavlova), de Camille Saint-Saëns (1835-1921) sau la romanul Moartea lebedei (1969), de Ion Grecea (1924 1999). „Fiică a luminii”, Lebăda albă rămâne „fecioara cerească”, imaculata făptură întru jertfelnicie, întru slava „luminii, adevărului și armoniei” între cele două planuri care se impun a rămâne mereu în divină armonie: celestul și campestrul. Așa se explică „îmbrățLșarea de ierburi”, „întâlnirea” sub „vălul nopții
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nou introduse, care coexistă în romanul romantic, cu precizarea că ele se suprapun cîteodată [...]: a) locus amoenus artificial sau natural, în general, care respectă precizia botanică și pentru care găsim exemple în Noua Heloiză (1755-1756), Alexis (1788) de Ducray-Duménil, Cavalerii Lebedei (1795), Valérie (1802) de Mme de Krudenor, Corinne (1807), Lélia, Voluptate (1834), Crinul din vale (1835). Mai mult, el oferă principalele atribute subliniate de Curtius la poeții greci și latini [...]; b) falsa natură sau grădina englezească: în fapt, destul de rară
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
convivia ale lui Paulus, pe cel despre care ne informează, de data aceasta, Horațiu într-una dintre cele mai renumite ode ale sale: [O Venus], mai bine vei merge să petreci în casa lui Paulus Fabius Maximus, în zbor pe lebedele tale strălucitoare, dacă încerci să arzi un ficat potrivit: căci acel tânăr nobil și frumos [nobili et decens], apărător al învinuiților îngrijorați [pro sollicitis non tacitus reis], înfrumusețat cu o sută de calități va purta pentru mult timp însemnele trupelor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Sextus Pompeius. Pentru a sugera veridicitatea supoziției noastre, Ovidiu pare să-i facă semn cu ochiul lui Paulus: "Mai degrabă decât să mă îndoiesc că tu, Paule, ai aplauda la aceste cuvinte [= la această găselniță a mea], aș crede că lebedele au culoarea lui Memnon" (v. 95-96). Nu, acest lucru este imposibil, pentru că Paulus și a sa gens nu se pot dezminți. "Neamul tău este demn de sufletul tău; pentru că tu ai inimă nobilă și loialitatea lui Hercule...". Mintea ta sublimă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Zoos and Circuses. Autorul menționat face distincție, în lumea animală, între următoarele tipuri de distanțe: a) distanță zbor (de fugă); b) distanță critică (de atac); c) distanță personală (distanță care separă membrii speciilor de non-contact, așa cum este cazul perechii de lebede); d) distanță socială (distanță de comunicare intraspecii). E. Hall a adaptat rezultatele obținute de Hediger (excluzând distanță de zbor și pe cea de atac) la interacțiunile inter-umane, procedeu care l-a condus la cristalizarea următoarelor tipuri și denumiri de distanțe
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
utilizată în mod predilect de Lovinescu pentru a sugera grația feminină. Formula indică preferința autorului pentru simbolurile animaliere utilizate în mod curent în cadrul melodramei pentru a desemna anumite comportamente și atitudini tipice. Lothar Fietz analizează codurile animaliere: vulturul, mielul, porumbița, lebăda, lupul, leul, privighetoarea etc. (vezi Lothar Fietz, "On the Origins of the English Melodrama in the Tradition of Bourgeois Tragedy and Sentimental Drama: Lillo, Scröder, Kotzebue, Sheridan, Thompson, Jerrold", în volumul Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Nici oile n-au vrut să-l mai recunoască pe păstorul din povestea folclorică amintită. Cînd stăpînul, iubit pînă atunci, s-a întors la stînă cu o mîndruță adusă de la horă, turma toată s-a transformat într-un stol de lebede și a zburat. Asemenea exemple, alături de toate celelalte semnalate încă de la începutul acestor rînduri, pledează din nou în favoarea apropierii Mioriței de izvoarele ei mitice, care stau la baza discursului despre moarte. Aspectele etnografice nu sunt decît presupuneri ușor decelabile prin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
își conduse nepoata într-o trecere intermediară dând înspre galeria care unea cerdacul de deasupra intrării de la răsărit cu loggia dinspre apus ce dădea spre lac. — O clipă, se scuză doamna Stanca, aș vrea să mai văd o dată lacul și lebedele. Doamne, cât de cenușii îmi par bobocii față de părinții lor... și un gând o întristă, apoi o lumină. Taica și maica sunt dăruiți așa cum sunt de Dumnezeu, ca să facă voia Lui pe pământ. Spătarul tresări. Prin uși cu ușoare aurite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călători naivi, trestiile sunt folosite ca lemn de foc; servesc la confecționarea uneltelor de pescuit; sunt utilizate la acoperișuri și chiar la construcția locuințelor, cu ajutorul unor pereți despărțitori tencuiți cu pământ. Insulele reprezintă refugiul unei uluitoare cantități de vânat înaripat; lebedele, gâștele sălbatice, toate palmipedele abundă aici, precum și dropia și dropia mică, cocorii, pelicanii etc. E un adăpost sigur, a cărui liniște e rareori tulburată de pușca vânătorului. Capitolul 4 De la Galați la Iași prin valea Bârladului Primele vâlcele moldovene • Tecuci
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
auroră pură și fericire desăvârșită. Acolo se nasc sufletele luminoase ce alungă entitățile sordide, aducând efluvii de lumină și simfonia cerească în inima adâncă a firii. Când privighetorile cântă și marea își freamătă valurile de argint, în carul tras de lebede, Apolon cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând suflare diafană, scoțând în lumină sufletele victorioase, din întunecosul labirint. Cu strunele de liră, inspiră cu adorație muzele. Întrupând frumusețea în spirit, coboară aducând glasul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vara când soarele îmbrățișează și sărută apa apoi, se ridică pe cer, asemeni unui zeu, să împlinească tot ritualul zilei. Iubesc vara pe muzica lui Vivaldi; parcă din fiecare acord răsare câte o pasăre și înflorește o floare, în apă, lebedele, rațele sălbatice se răsfață, iar bobul de grâu se coace în trilul ciocârliei. Iubesc fiecare firicel de iarbă care te face să fii optimist, lanurile de floarea soarelui, luminându-mi chipul, albinele care știu să fructifice timpul... Când pleacă vara
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
coerență, amplificându-și misterul, la adevărații artiști. Soarele lumina atunci, pe brațul canapelei roșii, o pată prelungă de praf și bărbatul zâmbise. — Dintr-o pată de praf, care e, ca acum, și o pată de soare, răsar capetele de demoni, lebede ninse, dinții roșii de sânge ai pruncilor, gâtul gingaș al vrăjitoarelor. Verdele umed și proaspăt al ierbii, retezată de galopul cailor. N-ai crede, poate, visul treaz poate fi pornit, adesea chiar căutat, în astfel de neglijențe ale naturii. În
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sus e o boltă de-azur, Pe jos e un verde covor Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt, {EminescuOpIV 4} {EminescuOpIV 5} Prin unde din aripe dând, Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bând miere din flori. De ce nu am aripi să sbor! M-aș face un flutur ușor, Un flutur ușor și gentil Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu sorb mirul cel curat Cum o lebădă se pleacă, Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
d-a ta voce în raiu de misteruri, Ș-aduce a minte că-n cerul deschis Văzut-a un geniu cântând Reveria, Pe-o arpă de aur, c-un Ave Maria - Și-n tine revede sublimul său vis. II Cum lebăda viața ei toată visează un cântec divin, Nu cântecul undei murinde pe luciul mărei senin, Cum galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cânt, Nu cântecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol în vânt, Ci lebăda cântecul morții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
II Cum lebăda viața ei toată visează un cântec divin, Nu cântecul undei murinde pe luciul mărei senin, Cum galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cânt, Nu cântecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol în vânt, Ci lebăda cântecul morții, al morții cu chipul ei drag, iar lunca visează de doina voinicului celui pribeag: {EminescuOpIV 36} Astfel România, uitată-n Carpatul cel ars și bătrân, Visat-a de glasul tău dulce, de cîntu-ți de dorure plin. Cum lebăda
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lebăda cântecul morții, al morții cu chipul ei drag, iar lunca visează de doina voinicului celui pribeag: {EminescuOpIV 36} Astfel România, uitată-n Carpatul cel ars și bătrân, Visat-a de glasul tău dulce, de cîntu-ți de dorure plin. Cum lebăda știe că glasul ce iese din luciul adânc Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se plâng, Astfel România, ea știe că glasul tău dulce divin Italia, sora ei numai putut-a să-l aibe în sân. Ea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]