4,107 matches
-
asfaltul unui drum spre ciupercile din deal. O,mamă...viața mea respiră un târziu... și-n toamnă mă răstorn spre albul de gheață al iernii. Sunt singură-n ascensor și-ntr-o înserare dulce, timpul toarce fir transparent de amintire, legănând un paianjen de ieri spre mâine. Va mai fi vreodat-așa? (Un legământ de catifea?) ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: VA MAI FI VREODAT- AȘA? Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor
VA MAI FI VREODAT- AŞA? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373385_a_374714]
-
plângeam, Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup. Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era, Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete, Când mâinile noastre sfios se-atingeau. Prin cochilii de scoici fluieram fericirea, Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-a stins, tremurând, Doar ceară și fum au rămas, Doar suspin, Și crinii cei galbeni ce suav
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
plângeam,Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup.Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era,Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete,Cănd mâinile noastre sfios se-atingeau.Prin cochilii de scoici fluieram fericirea,Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci,Străluciri de matase aveau marea, cerul,Azi cimitir este totul,Amintire-a murit.Lumina din suflet s-a stins, tremurând,Doar ceară și fum au rămas,Doar suspin,Si crinii cei galbeni ce suav
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
cuget, nu pare a fi nimic naiv, idilic, ci mai degrabă o bărbăție de tunet cu viori de ecou ce face auzită iubirea de pământ și de cer în adânca sa venerație pentru Dumnezeu și Neam. Alteori, trupul i se leagănă delicat și fragil, deși stârnește o tărie de cremene în fața năvălirilor ce ne răvășesc mereu Patria, săltând semeață într-o rezistență ce arde mistic cu pâlpâiri ascetice de azur. Prospețimea minții, flacăra rugii, glasul inimii suie în cățui de stihie
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
a dus nemișcarea, S-ar naște uragane de alge în jurul vorbelor tale, S-ar odihni, poate, reproșurile-ți iuți, ori domoale; S-ar naște râuri de perle auzindu-ți chemarea. De-ai întreba codrul, unde mi-ascunse oftatul, Te-ar legăna frunza-i în adâncul nocturn. S-ar odihni, poate, străjerul ce veghează din turn Și-ar răsări tămâioare, să-mbălsămeze cuvântul. Dar tu nu întrebi și nu-ți ridici privirea spre piscuri! Stai gol de imagini la margini de azi
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
îți cade pânza pe ochi și o să mă rogi să te salvez de păianjen. Malu: Te-am rugat ... Sera: Să nu-i mai spun pe nume, păianjen. Malu: Cine poate să mai înțeleagă femeile? Se încăpățânează ca insectele să se legene în pânză, pe urmă cântă zadarnic. Sunt devorate de cel pe care l-au subapreciat. Sera: Avem noroc cu voi, păianjenii, care ne soarbeți viața picătură cu picătură, clipă de clipă. Malu: Mă duc. Sera: Unde? Malu: Să prind muște
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
ridicând din când în când privirea spre Cer... Sincer, mi-aș dori să-l pot vedea pe Dragoș crescând, alături de îngerașul său, și bucurându-se alături de părinți, trecând prin școala vieții, prin încercări, ieșind biruitor din ele, și de ce nu legănându-și nepoțeii, dar ... numai bunul Dumnezeu știe dinainte cât stăm pe acest pământ și care ne este misiunea noastră, a fiecăruia din noi ... A lui a fost scurtă, iar misiunea lui a fost aceea de a netezi calea surioarei lui
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
înstelată. Că pescărușii vor părăsi nesfârșita mare refugiindu-se cine știe pe unde. Ana adormi suspinând în somn ca un copil ce visează ceva ce nimeni nu poate ști. Era parcă pe mare într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor din ce în ce mai mari. Se repezea cu prova în talazuri ca apoi să se ridice pe culmile valurilor, parcă plutea deasupra lumii. Nu se mai vedea uscatul. Doar țipete de pescăruși o mai însoțeau. Parcă barca nu mai avea nici
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
se duse să-și așeze în dulap pachetele ce-i ocupau brațele, în timp ce Ana dădu perdeaua la o parte și deschise ușa balconului să vadă dacă furtuna din visul ei chiar există întradevăr. Se auzea framătul mării iar plopii își legănau cu tărie crengile producând un șuierat și un freamăt specific furtunilor. Mda, astă seară s-a dus cina romantică promisă de Aurel, dacă va începe să plouă sau se va înteți furtuna. Se uită printre copaci spre scena artiștilor și
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
gălbui; Corcodușe coapte ,bune de gustat. Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Păsărele violete, cântă toate-n cor, ciripind în graiul lor, totul e Nemuritor! Suflet dulce,suflet cald, vino degrabă la Altar! Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Bate vântul frunzele, legănându-mi poalele. Bate vântul florile, flurutându-mi pletele; plete albe,argintate. Bate vântul liniștit, se aude un ciripit. Ciririp,de ciripoi, se-nțeleg în graiul lor. Bate vântul florile, fluturându-mi buclele; Bucle argintate, și poale brodate. Vânt adietor, plin cu
EXPLOZIA NATURII(DIN VOL.1 TREPTE SPRE CER de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371314_a_372643]
-
niciodată Ce fericit am fost că te-am iubit! Unde-i oare viața noastră? Unde-i oare viața noastră Ce-am visat-o din pruncie? Unde-s zilele senine Clocotind de bucurie? Unde s-a ascuns iubirea Ce ne-a legănat cândva Cu alaiul ei de doruri Ce nicicând nu-l vom uita? Spune-mi...oare unde-i visul Ce în viață ne-nsoțea Și-acea pace dulce, sfântă Ce în noapte ne veghea? Vreau să știu unde-i credința Și speranța
UNDE-I OARE VIAŢA NOASTRĂ? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371450_a_372779]
-
puține scuze.” -din poezia „Cuvinte împletite” X PREMIUL III: -BOROIANU GABRIELA MIMI (Drobeta Turnu Severin) Citate din poeziile premiate: „Și n-am liniște, nici somn - Când mi-e rău, zic că mi-e bine Floare dintr-un vis de Domn, Legănat în dor de tine!” -din poezia „Eros 1” X „Când mi se zbate-n sânge glasul tău Doar în iubire vreau să mă prefac, și jur solemn, pe-o lacrimă de zeu Că te cuprind cu sufletul... și tac!” -din
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
ciripitul păsărilor.) Nu, ele nu sunt gălăgioase. Cântă atât de frumos! În fiecare dimineață aș putea dormi pe cântecul lor. E atâta liniște în acest cântec natural. Ascultați! (Ciripit de păsărele.) În dimineața aceasta nu mai vreau să mă las legănat de cântecul lor și să dorm până ce razele soarelui îmi vor săruta pleoapele, vreau pur și simplu să-l ascult, să mă încarc de energia lui divină. (Ascultă.) Nimic nu poate egala această muzică. Da, cunosc! Marii compozitori ce reușesc
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Acasa > Poeme > Emotie > AUTUMNALĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului AUTUMNALĂ Pe fruntea toamnei am zărit picuri de transpirație ale verii Pașii aud iarba culcându-se sub odihna frunzelor și-mi leagăn privirea pe sânii tăi de struguri copți; le sorb roua și-adun lacrimi din mâinile pomilor. Clipele dezbrăcate încheie ultimii nasturi la bluza ruginie a unei prietene. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: AUTUMNALĂ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AUTUMNALĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371505_a_372834]
-
privirea pe culori târzii, Se zbate pasărea din suflet ... n-are suflul! Iubire nebună, sub frunza focului tu vii ... Cresc iar fiorii încolăcindu-mi trupul. O, stăm sub gutuiul cu felinare-aprinse, Cuvinte speriate se risipesc stingher ... Mă-mpleticesc! Clipa mă leagănă cu vise Și, ... un magnet ne-prinde-n sărut ... E un mister!!! Referință Bibliografică: RÂS AURIU / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1336, Anul IV, 28 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
spună oarece. Și într-o dimineață, când biata curăța grajdul, năvăli și el fâșâind și dând ocol unei lădițe în care femeia punea la fereală mălaiul. Capacul și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-și corpul subțiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
stele-mpodobit, M-ai ales să-ți fiu Luna și-n noapte să-ți vorbesc, Când răsturnând tristețea, tăcerea te-a lovit Și-a răscolit în suflet fior neomenesc. M-ai ales să fiu mare și somnul să-ți veghez, Când legănat de gânduri ca țărm mi te întinzi, Iar rănile tristeții să ți le bandajez Cu sărutări de valuri să nu mai sângerezi. M-ai ales să fiu glie în care să te-ngropi Și să-ncolțești ca spicul cu boabe
M-AI ALES de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371628_a_372957]
-
nemții, am umblat și-n răsărit și-n apus, da’ să fiu eu al dracului dac-am mai întâlnit așa făptură! Eu mă duc s-o întreb cum o cheamă! Fata se uită cu ochi de felină la noi, își legănă trupul ei de trestie și-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână, călcând rar, arcuindu-și șoldurile cu o nepăsare rară. Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
ce-a văzut în drumul lui. Numai bâzdâgănii d-ale oltenilor. Cum să nu fie furios? Îi vine să-și iasă din maluri și să-i înece. Dar...acuș îl ia în brațe mama Dunărea. Îi spune poveștile ei, îl leagănă și-l liniștește. Cu aceste explicații „pertinente” am ajuns pe vestita câmpie de la Izlaz. Acolo...o mare agitată de oameni, ce se tălăzuia fără noimă: mare înghesuială, mare forfoteală, mare arșiță și mare îmbrânceală în jurul unor mari butoaie cu apă
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Articolele Autorului Casa poetului este ca o corabie Ocrotită de mâinile lui Dumnezeu În ea se-aude veșnic zvon de ape Și cântecele orfice răsar mereu! Casa poetului tainic este așezată La marginea uimirilor, spre sărbătoi, Dincolo de munte, spre valea legănată În mii de daruri, în cercuri de flori. Casa poetului este o cetate arzând De dragoste scânteietoare și curată În care ajung să stea în alb veșmânt Doar cei care trăiesc iubire-adevărată. Casa poetului este zidită din cuvinte Ce-n
CASA POETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374918_a_376247]
-
aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cum e soarele, copii? Cum e soarele, copii? Darnic, fiindcă pe câmpii mii de raze aurite zilnic la muncă trimite. Să trezească bobul mic, să îl urce-apoi în spic, holda făcând pieptene vântul să o legene. Nu pierde timpul în zadar, ci umple cupe cu nectar de unde roiul de-albine le poartă înspre stupine. Frumoase și-înmiresmate sunt pe câmp florile toate, lanurile înbelșugate, harnic e soarele, frate! Fiicele și le-a învățat să nu stea
POEZII PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375006_a_376335]
-
visele ce dau iluziilor speranța împlinirii. Aș vrea să fiu un arc de triumf peste drumul adevărului. Aprinsă mi-e dorința să-mi dezleg destinul... Cine vede? La urma urmelor poate că totul e vis... un orologiu fără ecran își leagănă pendula, timpul se scurge peste cuvinte revărsate-n șir... nu am aripi să mă înalț pe cât de sus aș vrea... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: NU AM ARIPI SĂ MĂ ÎNALȚ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul
NU AM ARIPI SĂ MĂ ÎNALŢ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375038_a_376367]
-
Eu pen’ cine vorbesc? Nu s-aude!? - Și eu!? sări din fundu’ căruței cumnată-sa Leta. - Nu, că tu oi fi tușind!... - Așa repede- ajunsărăm!? se ridică ea dând cerga la o parte. - Da’ ce-ai fi vrut!? Să te leagăn păn’ desară!? Ei... - Nu, îngăimă Leta, frecându-se la ochi. Văzând că nepoții se codesc a coborî, îi luă la rost: - Și voi ce măi așteptați!? V-ajungă, da!?! Așa, pi la chilimie! Vedeț’ că știț’? Ordine, auz’!? Vă dau
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
-n adâncul tău, pătrund. - Vai, Sebi, de ce nu te-ai făcut poet? sau măcar actor, că reciți atât de frumos! Mă faci atât de fericită că te-am întâlnit! Ai să rămâi pentru mine cântecul care mă va adormi noaptea legănată de melodioasa ta voce care-mi mângâie această superbă dimineață. Este ca vântul ce se strecoară șăgalnic deasupra Oltului și deasupra acestei văi dintre munții Coziei și-mi răsfață părul, limpezindu-mi gândurile. Ultimul vers al poemului recitat, este ca
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
numai al meu. vreau să-ți sărut gândurile negândite încă, să înmugurească pe buzele mele, să-mi lipesc trupul de tine, să-ți simt aroma, să-ți respir tăcerea plină a somnului. ochiul nopții îți mângâie conturul trupului, printre umbrele legănate de prima notă a dimineții se sparge pe genele mele lacrima țesută sub pleoape; umbra zilei îmi fură visul. Referință Bibliografică: Tu dormi / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2083, Anul VI, 13 septembrie 2016. Drepturi de Autor
TU DORMI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373911_a_375240]