178,429 matches
-
face rondul de noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe mine. Roțile din cer ale ceasului mă urmăresc cu scrâșnetul lor de fier, cu strigătul oaselor. Cu soldații Întunericului. Soldați pe care, În ultima
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
vor să ne Învețe o altă istorie și o altă limbă.” “Da, unii ne zic că dvs vorbiți moldovenește” “Dar, se pare că ne Înțelegem ...” “Și Încă foarte bine!” Am zâmbit amândoi. Amar. “La Întâlnirea de astăzi nu v-ați legat Însă de politică, de istorie, ci de mame. De fapt, ați evocat portretul mamei În poezia cu același titlu. Un chip care pare atât de Îndepărtat de ziua de azi.” “Ne-am Îndepărtat de Dumnezeu și am uitat de unde venim
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Și, nu În ultimul rând, mai multe legături directe cu ai noștri potențiali cititori, adică cei din comunitățile noastre. Montreal-ul este favorizat, pentru că românii de aici au mai multe posibilități ca să aibă În mâna carte românească, mai ales cu subiecte legate de viața din emigrație. Celelalte orașe În schimb, nu au această soartă plăcută și, cu cât sunt românii așezați mai În vestul Canadei, cu atât accesul la cartea În limba romană este mai dificil, chiar la cele semnate de autori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de un colectiv de militari (ostași, subofițeri, ofițeri) sub comanda unui căpitan. Buni specialiști, niște adevărați ași În domeniu ei Își duceau existența ape malul mării relativ izolat și independent de unitatea din care făceau parte și de care erau legați numai cu problemele cu caracter administrativ. Când am ajuns acolo pentru un stagiu, am fost cucerit de ospitalitatea și caracterul acelor oameni de care și acum Îmi amintesc cu plăcere. Fiecare cu pasiunile și năzuințele sale și toți la un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
membru al Uniunii Scriitorilor din România, Societății Americane de Psihanaliză Modernă, Asociației Traducătorilor Literari din America, și al Asociației Scriitorilor și Ziariștilor Medici Români. Ceva ce seamănă cu negativismul adolescenților Am urmărit cu mâhnire În ultimul deceniu dezbaterile din țară legate de Eminescu. „Libertatea de expresie” post-revoluționară a acoperit un spectru foarte larg: alături de idolatrizări ce nu acceptă critica unui subiect tabu, s-au adus cu seriozitate detractări puerile (Eminescu a fost impus de comuniști!); aparent subtile (este el oare relevant
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Pa! „Arta de a trăi???Jucată În fața unui auditoriu minim și pierdută În oceanul ofertelor zilnice din Manhattan, iluzia ca „arta” de a trăi În România (?) este de-acum bine cunoscută lumii este un delusion of grandeur. Nici nu mă leg de titlul intenționat vulgar al piesei (preluat neutru de americanul de rând), ci de irelevanța unei astfel de oferte culturale străinătății pentru a ne remarca intru... cultură și spiritualitate. Reprezentativ și recognoscibil Eminescu este nu doar poet „național” prin identificarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
promovarea lui Eminescu ca icoană recognoscibilă internațional nu există În prezent nici o strategie culturală. ICR-ul ar fi trebuit de mult să fie numit „Institutul Eminescu', după modelul Institutului Goethe, ceea ce ar produce cel puțin recognoscibilitatea numelui său ca fiind legat de România. Eficacitatea unei astfel de strategii de marketing este a no-brainer (În americană), adică „la mintea cocoșului. Pentru a trezi interesul unui public pentru „poetul românilor, publicul ar trebui Întâi să știe că el... există! Recognoscibilitatea culturală la nivel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Brâncuși (prin vizual) Eminescu nu poate fi promovat decât prin intermedierea traducerilor de calitate (credibile). Voi prezenta În continuare trista realitate a traducerilor eminesciene În engleză. Homo faber universalis Am argumentat În prima parte că temele la modă În țara legate de Eminescu (de la senzaționalismul presupusei asasinări până la chestionarea relevantei sale pentru modernitate) sunt diversiuni mioape de la tema centrală a importanței sale indiscutabile pentru cultura românească. Ca atare, este imperativ ca instituțiile culturale să-l promoveze În străinătate (unde este În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
La St. Petersburg, un ghid declara mândru că tzarul Rusiei a „scos” câteva kilograme de aur din visterie pentru ca Dostoievski să fie tradus În limbi de mare circulație. Din câte știu, În România monarhică n-a existat vreo inițiativă similară legată de Eminescu, cu atât mai puțin În comunism. Guvernele de după 1989 nici măcar nu și-au pus problema, iar ICR-ul (care a inițiat recent un binevenit program de traduceri din literatura română contemporană) este declarat neinteresat de promovarea „patrimoniului'. Trista
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
bine... unii minunându-se că e scrisă acum 125 de ani, iar alții Întrebându mă.... de ce nu este cunoscută... Un scenariu ipotetic de marketing necostisitor Refuzul oricărui ajutor releva cu prisosință nu doar lipsa de perspectiva culturală ci și miopia legată de „PR management”, căci adesea nici măcar nu e vorba de bani. Dacă ICR NY (sau cele de pretutindeni) s-ar numi „Institutul Cultural Roman Eminescu”, numele poetului - fiind astfel legat de România - nu s-ar instală În mintea localnicilor măcar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
prisosință nu doar lipsa de perspectiva culturală ci și miopia legată de „PR management”, căci adesea nici măcar nu e vorba de bani. Dacă ICR NY (sau cele de pretutindeni) s-ar numi „Institutul Cultural Roman Eminescu”, numele poetului - fiind astfel legat de România - nu s-ar instală În mintea localnicilor măcar prin... asociere? Dacă acest „Institut Eminescu” ar fi invitat expres personalități culturale pentru producția, mediatizând-o drept o capodoperă a celui care a dat numele instituției, PR-ul pozitiv pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
expozițiile universale (ce debutează la Londra în 1851), unde pavilioanele naționale încercau să redea fiecare specificitatea și unicitatea; în acest context apare și arhitectura identitară, îmbinând deopotrivă tradiția și pitorescul. În cazul românesc, ideea formulării unui stil arhitectural specific este legată de eforturile de constituire a statului național modern; Carmen Popescu își justifică astfel și delimitările temporale: în 1881, România devenea regat după ce își obținuse independența; anul 1945 marchează instaurarea regimului comunist. În ceea ce privește alegerea termenului de "stil național (românesc)" în detrimentul altor
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
introductive pot servi deopotrivă ca repere, orientând și facilitând lectura, dar și drept concluzii. Pentru studiul istoriei arhitecturii românești, demersul lui Carmen Popescu capătă funcție dublă: pe de o parte răspunde unei necesități de sintetizare și receptare critică a datelor legate de unul dintre cele mai interesante și originale capitole; pe de altă parte, reprezintă un model de cercetare de arhitectură și istorie culturală. În plus, prin calitatea de studiu de caz pe care o îndeplinește, reflectând procesul de formare al
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Faptul că puteai plăti cu cariera și cu prestigiul o simplă schimbare de nuanță doctrinară pare ceva de domeniul fabulației. Și totuși, o analogie la care putem face apel pentru a intui cît de cît atmosfera acelor vremi este cea legată de România anilor '50. Un cuvînt scris greșit sau o propoziție a cărei ambiguitate putea înlesni interpretări neîngăduite te costau libertatea și chiar viața. Au fost oameni a căror carieră a luat sfîrșit doar pentru că au separat cum nu trebuie
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
Și, surpriza, citate din lucrări special compuse pentru carillon de către Marius Constant, Betsy Jolas, Maurice Ohana, Alain Banquart, Alain Louvier, Guy Reibel ori Philippe Hersant. Bomboane pe colivă? Se pare că da, dacă ceea ce numim colivă nu ar fi doctrinar legat de ceremonialul funebru, iar bomboanele nu ar fi preventiv interzise diabeticilor.
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
văzut și el nevoit să-și schimbe armele. Sfidării și nepăsării, el le-a răspuns prin coșmare de fabricație proprie, artizanală". Aspirației realist-naturaliste i-a luat locul impulsul tot mai intens al făuririi unor viziuni "cutremurătoare", drojdie a unei subiectivități legate de un real vulnerabil, viziuni cu un subtext anticolectivist. Demonia lumii însuflețește o demonie personală a creatorului. Să ne întoarcem la năzuința spre izolare a poetei, percepută ca o vocație: "toată viața, mărturisește d-sa, nu mi-am dorit decât
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
mici, e proza lui Andrei Codrescu, din care același Supliment "fură" o avanpremieră la Wakefield (un fragment apare și în numărul de față), pe cale de publicare la Polirom, în traducerea Ioanei Avădani. Despre cum poți fura ani morții dacă te legi cu rămășag (cu diavolul, cu cine...) să-ți găsești adevărata viață. O problemă. A cărei rezolvare - e nevoie s-o spunem? - de-abia așteptăm s-o citim. Memorie și uitare Plăcut la lectură și deopotrivă consistent se dovedește a fi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
cu hermina, un tablou cu care orice Doamnă cu licornul are oarecari afinități. Dar sintagma Doamna cu licornul amintește și de Doamna cu cățelul. Adică licornul este un indiciu sigur pentru a o identifica pe acea doamnă de care este legat indisolubil în orice imagine. * La Biblioteca Națională a Franței se păstrează o pictură de la începutul secolului XVI. Se intitulează Dame ŕ la licorne. "Cifrul" acestei imagini pare mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
atitudine normativă"? "Aceea în care spiritul își reprezintă faptul extern ca un produs posibil al propriei activități". Și încă: Simțul critic e actul creator eșuat". Nimeni nu distinsese pînă atunci la noi atît de subtil normativul de teoretic și nu legase așa de bine critica de creație. Tehnica criticii și a istoriei literare din 1938 reia titlul, nu și ideile lui Gustave Rudler din Les techniques de la critique et de l^histoire littéraire (1923) și a rămas textul fundamental pentru gîndirea
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
distrusă, care pur și simplu a plesnit, s-a rupt, ofrandă adusă uneia din gropile aflate în centrul unei prospere localități bănățene. Dar să luăm seama - această șosea nu e un drum oarecare, lăturalnic, ci una din principalele artere care leagă țara noastră de Occident! (Vai, de fapt, nu o leagă, ci o separă, fatal!) Evident, orice logică de bun simț spune că un asemenea drum ar trebui să fie de urgență închis și reparat. Dar la noi lucrurile au derularea
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
ofrandă adusă uneia din gropile aflate în centrul unei prospere localități bănățene. Dar să luăm seama - această șosea nu e un drum oarecare, lăturalnic, ci una din principalele artere care leagă țara noastră de Occident! (Vai, de fapt, nu o leagă, ci o separă, fatal!) Evident, orice logică de bun simț spune că un asemenea drum ar trebui să fie de urgență închis și reparat. Dar la noi lucrurile au derularea lor, care nu ascultă neapărat de rațiune. Și astfel șirurile
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
roman - Bergamo, 1998), foarte controversatul critic Marin Mincu deschide o posibilă cale de acces a literaturii române spre circuitul european de valori: scrierea de opere de ficțiune, în centrul cărora să stea figurile unor personalități intrate în conștiința culturală europeană, legate într-un fel sau altul de România. Dovadă că mecanismul funcționează stă succesul de care s-a bucurat în Italia Il diario di Ovidio (Bompiani, 1997), fapt relevat de micul dosar de presă de la sfârșitul ediției românești. Cele mai importante
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
Caragiale nota în Jurnalul său, ca dovadă a descanalierii înfăptuite - sau pe aproape - apartenența la un club select - nu destăinuia care, deci nu era vorba de Jockey, în care caz n-ar mai fi păstrat discreția. De câte dificultăți se lega primirea într-un club privat aflasem încă de pe băncile primului an de liceu - clasa cincea de astăzi - când, sătul de exercițiile de matematică, cu care presimțeam că aveam, într-un viitor previzibil, să mă aflu în raporturi precare, citeam ultima
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
un tăios amuzament discrepanța dintre cărțile scrise și "tapajul" canonic făcut pe baza lor, într-o reprezentare în care termenul "alternativ" încheie - înainte de a o iniția - orice discuție serioasă asupra noii literaturi. Un alt punct de divergență, limpede exprimat, este legat de termenul estetic (creat de Monica Lovinescu) și de abordarea pe care el o circumscrie. Fiind sensibil la aspectul moral, la vertebrarea etică a unor personalități culturale, criticul nu judecă totuși creația literară prin această grilă, lăsând operei ce e
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
nu scufund cu totul o rubrică de carte într-una de călătorii, dau un atac la biblioteca (românească!) a bunei mele gazde. Din ea, găsesc numai bună de scos pe masă și luat la răsfoit o superbă ediție format mare, legată în imitație (sic!) de pînză de sac, cu funde din mătase ruginie, pe care o ștanță neagră a pus așa: Maria (caligrafiat, stil semnătură) REGINA ROMÂNIEI. PATRU ANOTIMPURI DIN VIA}A UNUI OM. Jos: ILUSTRA}II DE N. GRANT. Negru
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]