2,409 matches
-
1940, numai la gările poștale Dolhasca și Ruginoasa, era serviciu telegrafic permanent. Celelalte unități aveau programul de lucru redus. La oficiile Fălticeni și Pașcani Gară, între orele 08 - 24, la oficiul Pașcani Târg, între orele 08 - 21, iar la oficiile Lespezi, Liteni și la Gara poștală Muncel, între orele 08 - 12, 15 - 18 și cu apel la ora 21. Creșterea permanentă a traficului telegrafic, a impus perfecționarea aparatelor, urmărindu-se, atât transmiterea unui număr cât mai mare de cuvinte pe oră
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
aparate se folosea la telegraful Fălticeniămanipulatoare și relee Morse simple), plus o translație telegrafică. Alte două organe de recepție, sunder și Morse scriitor, au fost folosite cu mult înainte la telegraful Fălticeni. La ambele oficii se lucra permanent. La oficiile Lespezi, Mălini și Liteni, instalațiile Morse au fost suprimate înainte de anul 1948, iar la Fălticeni și Pașcani, acestea au funcționat și după anul 1950, până la introducerea teleimprimatoarelor. Deși, în anul 1950, numărul teleimprimatoarelor în întreaga țară ajunsese la 360, la Fălticeni
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
1950, județul Baia își încetează existența, iar în locul Prefecturii județului Baia apare Sfatul Popular al raionului Fălticeni, regiunea Suceava. Comunele Brusturi, Șoimărești și Timișești au fost trecute la raionul Tg. Neamț, iar cele care au aparținut de plasele Pașcani și Lespezi, fără comuna Dolhasca, au intrat în componența raionului Pașcani. În raionul Fălticeni au rămas un număr de 27 comune rurale: Baia, Băișești, Bogdănești, Boroaia, Bunești, Ciumulești, Dolhasca, Dolhești, Drăceni, Drăgușeni, Fântâna Mare, Forăști, Găinești, Hârtop, Horodniceni, Liteni, Mălini, Pleșești, Poiana
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Fălticeni - Dolhasca, cu data 15 VIII 948 Ștampilă poștală BURDUJENI GARĂ 19 MAR 1911 Ștampilă poștală DOLHASCA GARĂ JUD. BAIA - 25 MAI 937 Ștampilele unor „birouri poștale ambulante” și „vagoane poștale”, care au efectuat schimburi de expediții în gările: Pașcani, Lespezi, Dolhasca, Liteni, Verești și Burdujeni ăreproduse după lucrarea: Poșta ambulantă feroviară în România, 18691994, București, 1995, de ing. Călin Marinescu). Ștampile de zi folosite în perioada anilor 1950 - 1968, la unele unități poștale din raionul Fălticeni Regiunea Suceava. Ștampile de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
și nedumeririlor nu s-a oprit aici. Într-una din zile, în drum spre casa bunicilor, părinții mi-au explicat și mi-au arătat care sunt vecinii satului Probota. De la Pașcani, ținând cursul râului Siret, am trecut pe rând prin Lespezi, Buda și Budeni, ajungând apoi la Dolhasca. De aici mai aveam doar 6 km până în sat. Trecând dealul Pietrosu, tata mi-a spus că satul are ca vecini: la sud Heci, la nord Poienari și Gulia, la est Buda și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Buda și Budeni, ajungând apoi la Dolhasca. De aici mai aveam doar 6 km până în sat. Trecând dealul Pietrosu, tata mi-a spus că satul are ca vecini: la sud Heci, la nord Poienari și Gulia, la est Buda și Lespezi și la vest Tătăruși. Ajunși la casa bunicilor, aceștia ne-au întâmpinat cu multă bucurie și au făcut, așa cum făceau de fiecare dată, ca întâlnirea noastră să fie sărbătoare. Îmi amintesc cu drag de vremea copilăriei mele, când bunicii erau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și nedumeririlor nu s-a oprit aici. Într-una din zile, în drum spre casa bunicilor, părinții mi-au explicat și mi-au arătat care sunt vecinii satului Probota. De la Pașcani, ținând cursul râului Siret, am trecut pe rând prin Lespezi, Buda și Budeni, ajungând apoi la Dolhasca. De aici mai aveam doar 6 km până în sat. Trecând dealul Pietrosu, tata mi-a spus că satul are ca vecini: la sud Heci, la nord Poienari și Gulia, la est Buda și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Buda și Budeni, ajungând apoi la Dolhasca. De aici mai aveam doar 6 km până în sat. Trecând dealul Pietrosu, tata mi-a spus că satul are ca vecini: la sud Heci, la nord Poienari și Gulia, la est Buda și Lespezi și la vest Tătăruși. Ajunși la casa bunicilor, aceștia ne-au întâmpinat cu multă bucurie și au făcut, așa cum făceau de fiecare dată, ca întâlnirea noastră să fie sărbătoare. Îmi amintesc cu drag de vremea copilăriei mele, când bunicii erau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să mă orientez încetul cu încetul, să văz cum și unde mă aflu, eram în mijlocul unei săli mari pătrate, încrustate până la o înălțime de om cu marmure de deosebite fețe. Niște cepuri deschise vărsa neîncetat, ca niște fântâni, pe lespezi o apă fumegândă ce se ducea în cele patru unghiuri ale sălii a se strânge în niște bazine asemenea cu niște cazane foarte mari, în surfața cărora vedeam mișcîndu-se niște capete rase ce își esprima fericirea ce simțea prin niște
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe tot minutul întreitul șir al ostașilor era împins, spart, și abia era în stare să restatornicească buna orânduială. Încăperea fiind foarte strâmtă a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin mijlocul mulțimei și pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin mijlocul mulțimei și pe supt picioarele cailor călăreților ce era așezați pe la colțul fiecăriia uliți ca să păzească a nu se împiedica trecerea norodului. Între aceste june
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oftat de ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum? În țara mea să rabd de foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi, gemând ca sub o povară, s-au lăsat să cadă pe lespedea de piatră de alături... După ce și-au mai tras sufletul, unul din ei a cătat sămânță de vorbă: Mă Petrache! Parcă te-am mai întrebat eu. Sau poate că nu. De ce se cheamă locul ista „La Crâșma din drum?” Apoi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
jumătate. A luat asta drept insultă, dar cu toate astea a venit la cină. În timpul mesei, își simte inima suferind pentru grădini, flori și copacul de bambus. Trăia aici cu Mao pe vremuri. Băutura face ca statuile cu animale de pe lespezile și fântânile antice din piatră să prindă viață. Se întoarce spre cealaltă parte. Micul petic cu legume este o imagine a recoltei. Tecile de fasole sunt verzi, iar ardeii sunt roșii. Asta îi amintește, din nou, de viața lor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
văd mormîntul cum se deschide, Doamne, dă-mi curaj să merg spre el pe picioare, Fă să mă cufund în lumini strălucitoare, lichide, Ape ale oceanului vieții veșnice, cel mai mare. Dumnezeule bun, mă ceartă, mă iartă, Coboară deasupră-mi încet lespedea uriașă de piatră.
CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_856]
-
în rădvan, dar așteptă până sui și doamna alături de dânsul și porniră în trap spre curțile brâncovenești. Dorobanți călări cu făclii înmuiate în rășină de brad luminau calea. La destinație, cele trei calești au intrat în curtea largă pavată cu lespezi de piatră de Albești și, în urma lor, porțile grele s-au închis. Cu un gest, vodă concedie garda care-l însoțise la denia Vinerii Mari și intră cu pas măsurat în pridvorul cu felinare florentine din fier forjat și sticlă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și prințul desfășură sulul de pergament. Cei trei bărbați se aplecară asupra mesei ca să vadă mai bine. Era desenul unei pietre funerare cu laturile foarte frumos împodobite cu motive florale. — Doresc peste piatra care o acoperă să-i înalț o lespede de marmură albă, albă, cu flori pe care să fie scris așa: „Supt această piatră odihnește țărâna blagorodnicei Bălașii Cantacuzenii, una fiică a lui Ilie Cantacuzino Vel Vistiernicul din Moldova, soție a luminatului coconului Ștefan Brâncoveanul, al doilea fiu al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de rugăciune, fața-i devenise palidă și senină. — Așa, Doamne, dăruiește-mi mie să văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin. Ar fi rămas așa cu capul lipit de lespedea pardoselii bisericii, rugându-se concentrat. I se părea că Sfântul Efrem pentru el scrisese rugăciunea: — Ajută-mă Doamne, ajută-mă să nu-l osândesc pe fratele meu, auziră cei doi prinți șoapta voievodului în timp ce-l sprijineau să se ridice. Marți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
niște striuri răsucite, nu mai groase de un lat de deget, închipuind în spiralarea lor probabil urcarea spre cer. Deschise larg ușa. În pătratul de lumină pe care-l arunca auriu soarele în apus, umbra lui se lungea neagră pe lespezile de piatră albă ici, colo cu înscrisuri de morminte pe ele. O închise grăbit și când se obișnui cu lumina puțină zări câteva femei cernite, îngenuncheate în pronaosul despărțit de naos prin câțiva stâlpi de lemn înnegrit în foc. Catapeteasma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Afară, gălăgia crește. Se disting strigăte și fluierăturile ascuțite ale unor țignale. Odată ajuns pe trotuar se pomenește în mijlocul unei mulțimi de oameni care aleargă disperați, privind cu ochi măriți de groază către cerul de un albastru rece ca o lespede de mormânt. Alarmă! Alarmă! Toată lumea la adăpost! Marius prinde de mână un sergent de stradă care-l privește cu ochi sticloși, înfricoșați: Unde este adăpostul? Aici, în spate, dom' locotenent! Dar mai repede, mai repede! Vardistul pleacă grăbit, strigând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în cerdac, pe frânghii. Iar acum noaptea, acolo unde altădată era lumină și viață, e tăcere și nemișcare. În odaia unde râdea și cânta Adela, acum e întunecime și dezolare, și geamul ei, care strălucea în noapte, acum e o lespede de marmură neagră. " Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?" Cuvintele astea simple, puțin cam ridicole, scrise cu litere chirilice într-o carte veche de stihuri, mă obsedează. Mă duc sub copacul mare, unde i-am spus cândva
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe unde urca repejor droaga cu mortul evreu, tocmai sus, pe deal unde, după niște salcâmi, se afla sinagoga. De la sinagogă, pe un platou destul de mare, se afla cimitirul, cu mormintele sale, care mai de care mai vechi, acoperite cu lespezi de piatră sau de marmură în diverse culori, de la albul imaculat, la negrul mat, cu inscripții în ebraică, uneori și în românește. De la poartă, urca spre stânga în sus, spre sinagogă, multe grupuri de scări din piatră șlefuită; la sfârșitul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fură aduse de la o casă risipită din sat amânarele, căpriorii, costoroabele și haizașul vechi. Fratele cel mare al holteiului stupi în palmă, înșfăcă o bărdoaie lată și porunci să i se dea la mână. Zidi în cele patru colțuri, din lespezi late, picioare de piatră pe care le legă cu lut. Pe ele fură așezați urșii, patru grinzi groase de ulm, pe sub care holteiul umplu cu bolovani temelia. în unghiul urșilor fratele mai mare ridică popii prinși cu scoabe făcute la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai la o parte, așa că, în zori, cumătrul a ajuns acasă doar mahmur. IARMAROCUL încă se mai ținea iarmarocul de vară în târg la Oniceni, când altele începură a se îndesi, mai mici, prin sate : duminică la Jariște, vinerea în Lespezi și lunea tocmai la Dumbrăveni. Localnicii încheiau în de ei afaceri mărunte, dar nu lipseau mai niciodată din băteliște un car cu var de la Bicazul ardelean ori chiar munteni de departe, cu donițe și cu ciubere. Printre oameni se purtau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]