3,802 matches
-
pentru că asta... Ei bine, asta ar însemna chiar sfârșitul ei. Supeul servit la miezul nopții risipi discuțiile savante în favoarea bucatelor așezate pe platouri din majolică de Danzig. În mijlocul mesei se ridicau fragile temple de zahăr, prin transparența cărora curgeau ape limpezi, ca să se adune apoi în bazine cu peștișori colorați, flori și candele plutitoare. Se înțelege că și vinurile vechi de Drăgășani curgeau la fel de limpezi din prăfuite sticle scoase direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
soare și apa vie, dură și albă. Privi plin de gelozie păsările care zburătăceau în jurul lui în căutare de firimituri: creaturile acestea micuțe, cu coaste delicate, cu aripi ale căror bătai dădeau la iveală inimi ușoare ca zăpada prin aerul limpede. Pe chip i se întipărise o expresie disperată, de om vânat. — E în altă lume, șopteau plini de venerație adepții, în timp ce Sampath nu le dădea nici o atenție, ci doar privea în gol peste capetele lor, lăsându-i să-i ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se treziseră, din greșeală, tocmai în Cornwall. Însă nimeni nu-l mai asculta. Alison vedea cum o femeie cu părul șaten înainta nederanjată în încăpere. Fața femeii era schimonosită din cauza furiei. Pe măsură ce aceasta se apropia, iar trăsăturile îi deveneau mai limpezi, Alison a simțit cum un fior de gheață începe să-i urce prin antebrațe. Nu era sigură, fiindcă nu văzuse decât o singură fotografie, dar... —Luca? a încercat ea să spună. Aceea este... —Mama! Giorgio a sărit de pe scaun și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceva, dar ce?“ încercă să caute un răspuns în Coran, dar Coranul nu pomenea de stele căzătoare cu precizie matematică, și cu timpul se obișnui cu ele și cu trecerea lor, ceea ce nu însemna însă că le uitase. în aerul limpede al deșertului, în întunericul unui pământ fără o lumină pe sute de kilometri în jur, aveai impresia că stelele coborau până când aproape atingeau pământul, iar Gacel întindea deseori mâna, ca și cum ar fi putut atinge într-adevăr cu vârfurile degetelor luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vreme suspendată pe cer, nemișcată, căci nici un fir de vânt nu adia în amiaza pustiului. Vehiculele, căci vehicule cu motor trebuie că erau, după viteza cu care înaintau, lăsau în urma lor o urmă murdară de fum și pământ în aerul limpede al deșertului. După care urmă zumzetul ușor al motoarelor, ce vuiră apoi, speriind porumbeii sălbatici, fenecii și viperele, pentru a sfârși într-un scârțâit de frâne, glasuri învălmășite și ordine scuipate, când se opriră târând după sine praful și murdăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat de apă, din care se înălța un abur gros și tulburător. Iată, în sfârșit, miraculoasa și fecunda unire, și în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar, adormitele semințe ale acheb-ului se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ieșisem la masă și mie mi-a trăznit ca, după aceea, să mergem Într-un loc nou. Frumuseții ei nu i te puteai Împotrivi: calmă, elegantă și care-mi aducea aminte de Grace Kelly. Hitchcock ar fi adorat-o. Ochi limpezi și albaștri, ten catifelat și palid, păr bălai Împletit În spic, care Îi scotea În evidență gâtul grațios. În nici un caz nu era genul care să frecventeze Silver. Dar Îmi aminteam că, În seara cu pricina, Îmi păruse foarte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a supus la presiuni foarte mari. Suna tot timpul, se certa cu el și nu voia În ruptul capului să renunțe. Janice mă privi, iar chipul Îi era la fel de calm și de frumos ca Întotdeauna, cu ochii de un albastru limpede. Probabil că spusese deja de atâtea ori istoria asta, Încât acum se putea detașa. Sau poate că așa arăta ea de obicei, chiar și atunci când o Încercau emoții puternice. Din coada Împletită-spic nu se desprinsese nici măcar o șuviță de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Derek s-o rupă cu mine, dar voia să fie mai Întâi sigură de el, să pună capăt aventurilor lui. Deci, scena cu Naomi trebuie să fi fost un pas Înapoi În planurile ei. Mă privi cu ochi mari și limpezi, Încercând să mă convingă s-o Înțeleg și să-i Înțeleg gestul. — Vezi tu, Sam, eu știu cum e Derek. Am fost vecini În copilărie, am mers la școală Împreună... Bănuiesc că ăsta e motivul pentru care a simțit Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unui zid, spectacolul unei mulțimi dezlănțuite, care cere sânge și Îndreaptă spre tine, reprezintă, probabil, experiența cea mai Înfricoșătoare dintre toate. Din instinct, am șoptit: — Câți sunt? — O mie, cel mult o mie cinci sute, răspunse Fazel cu glas tare, limpede și liniștitor. Apoi adaugă, ca un ordin: Acum e rândul nostru să-i speriem. Le ceru ajutoarelor sale să ne Încredințeze puști. Între Howard și mine a avut loc un schimb de priviri aproape amuzat; cântăream În mâini, cu fascinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce se întâmplase, plină de fervoare, ca de obicei, el a spus așa și eu am spus așa, el m-a jignit, apoi l-am jignit și eu, dar ea a pus capăt scurt șuvoiului vorbelor mele cu vocea sa limpede, draga mea, pur și simplu nu mai vreau să aud, eu m-am înfuriat, cum adică, de ce? Pentru că nu are nici un sens, spune ea, te plângi tot timpul de el, dar nu faci nimic, îi dai voie să îți controleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atâtor bune intenții, eu fusesem mult mai emoționată decât Noga, care nu prea înțelegea ce înseamnă creșterea acidității, iar acum privesc cerul plină de speranță, poate că astăzi va reuși să ajungă până aici, micuțul nor Hanan, dar cerul este limpede și senin, nici un pui de nor nu aleargă prin grădinile sale, ne privește cu apatie, ca pe un cuplu îmbătrânit fără a avea copii, ghearele triste ale bătrâneții le spintecă deja pântecele, dar marea lor tristețe este deja undeva dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
negru, pe care o îmbracă imediat. Hai, mă grăbește el, dar eu rămân culcată pe pat, cobor imediat, bine? El se înfășoară repede într-un halat alb și dispare, privesc spre ușa care încă se mai mișcă în urma voinței sale limpezi, care devine pe dată și a mea, mă ridic repede și îmi îmbrac costumul de baie, îmi verific suspicioasă trupul, apoi îl acopăr cu un halat, și aici este tot un fel de spital, toată lumea poartă halate albe. Un acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de iarbă, când stăteam culcată pe câmpie cu toate membrele relaxate, înfometate și însetate, ofensate și în așteptare. Pe măsură ce mă îndepărtez, străzile devin din ce în ce mai înguste, iar ochii mei se limpezesc, chiar și în mijlocul verii sclipesc aici livezi ca niște oaze limpezi, privindu-mă cu ochii lor curioși, de când murise tatăl meu, nu mai fusesem aici și nici înainte nu veneam prea des, întâlnirea dintre maturitate și copilărie trezește întotdeauna în mine sentimentul unei catastrofe imposibil de stăvilit. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fac cu disperarea unui flămând ce se hrănește cu oase. Trebuie să respect promisiunea pe care i-am făcut-o lui Naoko și nu văd altă soluție. Cândva, demult, când mai eram tânăr și când amintirile îmi erau încă foarte limpezi, am încercat de câteva ori să scriu despre Naoko, dar n-am fost niciodată capabil să a[tern pe hârtie măcar un singur rând. Știam că dacă am să scriu primul rând, restul avea să curgă de la sine, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de căldura mea avea nevoie, ci de căldura „cuiva“. Aveam o senzație de culpabilitate când îmi d\deam seama că eu sunt cel care se află în preajma ei. Pe măsură ce înaintam în iarnă, privirile lui Naoko mi se păreau tot mai limpezi. Era o limpezime transparentă, greu de explicat. Uneori Naoko își fixa privirile asupra mea, aparent fără nici un motiv. Mă scruta până în străfunduri, lăsând impresia că e în căutare de ceva și în asemenea momente mă simțeam trist și aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am răspuns eu cinstit. Reiko s-a oprit din cântat și a pus chitara pe genunchi. — Bine, dar n-ai împlinit nici douăzeci de ani! Ce fel de viață destrăbălată duci, mă rog? Naoko m-a privit cu ochii ei limpezi, fără să scoată un cuvânt. I-am povestit lui Reiko despre prima fată cu care m-am culcat și despre cum s-a terminat relația noastră. I-am explicat că mi-a fost imposibil să o iubesc. I-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am gândit: au trecut doi ani și jumătate de la sinuciderea lui, dar Kizuki avea pentru mine tot șaptesprezece ani. Amintirile legate de el nu au pălit, sentimentele pe care mi le-a trezit moartea lui sunt aici, în sufletul meu, limpezi și clare, unele dintre ele poate chiar mai clare decât la vremea respectivă. Ceea ce vreau să spun este faptul că împlinesc în curând douăzeci de ani și știu foarte bine că o parte din lucrurile pe care le-am împărtășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În iarna aceea m-am plimbat cu Naoko, îmbrăcată în haina din păr de cămilă. Își purta părul strâns cu o agrafă mare și o pipăia mereu să vadă dacă stă bine. Naoko ce mă scruta cercetător cu ochii ei limpezi, era îmbrăcată în cămașă albastră de noapte și ședea, cu genunchii la bărbie, pe canapea. Toate aceste imagini mă izbeau cu violență, una după alta, asemenea unor valuri puternice care voiau parcă să mă poarte spre un ținut straniu... O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o creangă de salcie de vreun metru și o aranjă din cuțit fărĂ s-o decojească. Vedea În depărtare apa curată și repede a pîrÎului. PÎrîul era Îngust și adînc, iar pe maluri creșteau mușchi pînĂ În buza mlaștinii. Apa limpede și Închisă la culoare curgea repede, făcÎnd bulboane la suprafață. Nick nu se apropie prea tare, pentru că știa că malul se Întinde deasupra apei și nu voia să sperie vreun pește. „Tre’ să fie ceva păstrăvi pe-aici În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau gri, subțiri și morți, Însă aburul nu era cețos. Era rece și alb și era dimineața devreme. Trenul venea În linie dreaptă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da. — Bine. Hai să plecăm mîine. Nisipul de pe plajă era alb, aproape la fel de fin ca făina, și plaja se Întindea pe kilometri Întregi. S-au plimbat mult În după-amiaza aia, au Înotat pînĂ În larg, au făcut pluta pe apa limpede, au plutit și s-au hîrjonit, după care s-au Întors la mal ca să se plimbe mai departe. — E mai frumoasă și decît aia de la Bimini, spuse fata. — Da, da’ apa nu-i la fel de bună, nu-i ca aia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fiu scriitor. — Asta vreau și eu pentru tine. Șoseaua trecea acum printre copaci răsfirați, apoi pe lîngă mlaștini de chiparoși și păduri de buciniș și la un moment dat dădură peste un pod de fier care trecea peste un rîu limpede, Închis la culoare, frumos și lin, mărginit de stejari, și pe pod era prinsă o plăcuță pe care scria: RÎul Senwannee (sic). Trecură de pod și după aceea șoseaua o lua către nord. Parcă era un rîu dintr-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi mesajul necifrat?” Întrebă Belbo, dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care-mi veți permite să le socot limpezi și inatacabile, restitui textului străvechea-i splendoare, cum se zice de obicei”. Întoarse cu un gest de prestidigitator fotocopia și ne arătă niște Însemnări ale lui cu litere de tipar. ÎN (NOAPTEA) DE) SFÎNTUL IOAN 36 (ANI) P(OST) CĂRUȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prost mobilate, Împodobite cu câteva postere și cu multe obiecte folcloristice, cu portrete ale lui Lenin și teracote din nord-estul continentului care celebrau așa-numitul cangaceiro, sau cu fetișuri amerindiene. Nu sosisem acolo În unul dintre momentele politice cele mai limpezi și decisesem, după experiența din patrie, să mă țin departe de ideologii, mai ales acolo, unde nu le Înțelegeam. Discuțiile colegilor lui Amparo mi-au sporit incertitudinea, dar mi-au stimulat noi curiozități. Erau, firește, cu toții marxiști și, la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]