2,345 matches
-
un cântec scurs din flașneta bătrânului cu barba galbenă: A fost în Schoeneberg În luna mai... „În cartea despre carne, se cuvine să vorbești de Johann Tzindl, o speță de țăran corcit. E gaza mea din Oberholabrun, - ține să mă limpezească Ferdinand Sinidis și continuă să mi-l recomande: Are șapcă de flanelă neagră cu două clape laterale, pentru urechi. Parcă are și n-are mustăți. Ochii și nasul sunt și nu sunt la locul lor. Bărbie nu prea se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trebuie să-mi deșert bășica udului să nu mi-o luați, că mă supăr, - încolo, nu aveți decât să radeți moșia, că nouă mii de pogoane de pământ și de pădure, tot pe locul lor vor rămâne, până când se va limpezi de partea cui revine „turta”. Cam în felul acesta cuvântase boierul Costache, în fața conacului moșiei Bejgani. Eu tălmăceam anapoda. „Degerăturile de la picioare le-am căpătat la vânătoarea din pădure. Era o iarnă cumplită cu ger siberian, în care timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
greșit în nopțile de insomnie, iscodind-o ca un inchizitor, întins lângă dânsa, pe patul nostru: ... „Gloria, dormi?” începeam întărâtat: țineam să știu dacă vierul s-a tăvălit în așternutul nostru. Poate că-i întind mâna fără să-l cunosc. „Limpezește-mă, draga mea, și încearcă să mă faci să cred că sunt chinuit de o idee fixă”. „Răspunde!” urlam înnebunit de cumplita ei tăcere. Cuvintele îmi pocneau ca niște becuri electrice izbite la pământ. Vidul din creier îmi producea explozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
e scoasă din mijlocul a ceva. Nu-ți spune cine este „el“ sau cine este cealaltă persoană sau ce s-a Întâmplat Între ei, decât, În mod straniu, ca să declare că oricum nu contează. Cu speranța că totul se va limpezi mai târziu, Minnie merge mai departe cu lectura, dar, cu cât se adâncește mai mult În povestire, cu atât se Îngroașă pâcla confuziei ei. După o vreme, cele două personaje primesc nume și pare să se nască posibilitatea ca ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așa fel, Încât ea să aibă ultima replică de la finalul fiecărui act. Se angajă să rescrie piesa, Încorporând toate aceste comentarii, și să o retrimită. Grăbindu-se spre casă, se apucă de lucru În aceeași zi, cât ideile Îi erau limpezi În minte. În câteva săptămâni treaba era terminată și Henry Îi trimise textul revizuit lui Daly, care se Întorsese la New York, pentru a vedea cum merge stagiunea acolo. Foarte curând, primi o notiță de la el cum că accepta piesa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fotoliul din primul rând și Își Încheie nasturii redingotei, așteptându-l. — Ei, domnule James? zise Daly. Ce părere aveți? Înainte de a-i da răspunsul, Henry făcu o pauză de o clipă. — Voi avea nevoie de câteva ore pentru a-mi limpezi În Întregime măsurile impuse de această situație, Împreună cu biletul dumneavoastră de sâmbătă. După aceea vă voi scrie. Bună ziua. Fără a mai aștepta să vadă efectul acestui discurs asupra atitudinii lui Daly, se răsuci pe călcâie și ieși din sală. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de el Însemna a-și aminti de starea de spirit În care Îl scrisese: clătinându-se Încă În urma șocului provocat de moartea lui Fenimore, străduindu-se să Îl termine și să Îl expedieze revistei Înainte de plecarea spre Italia, pentru a limpezi consecințele acestei oribile tragedii. Gemând Încet, se Întoarse pe burtă și Își Îngropă fața În pernă. Ultimul lucru la care voia să se gândească acum era biata Fenimore; acum nu va mai putea adormi la loc. Dar sărăcia creatoare asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se Întorsese pe scenă pentru a-și ține umilul discurs În fața cortinei lăsate Îl convinse că ostilitatea galeriei și a locurilor ieftine fusese Îndreptată În principal Împotriva lui și a piesei lui. Dar ceea ce devenea tot mai evident, pe măsură ce se limpezea tabloul general, era că Alexander Îl trădase chemându-l să iasă la rampă, tot așa cum Iuda Îl trădase pe Iisus prin sărutul din Grădinile Ghetsimani. Imaginea actorului care Îi zâmbea făcându-i semn să iasă din Întunericul culiselor la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
soldăție“, a completat el corect. Limbajul formelor lui Brâncuși îl impresionase, „comprimarea formei fundamentale“. Apoi și-a repetat, cu trimitere la găina mea pe cale de a se naște, una din propozițiile standard: „Natural, și totuși conștient!“ Cuvintele lui erau la fel de limpezi ca lumina nordului pătrunzând prin marea fereastră a atelierului. Tot așa și barbișonul lui negru: tuns și impecabil ca formă. Era un om care se disciplina în permanență. El știa să folosească un termen deja la modă, „abstract“, în relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Dar chiar doctorul a zis că Tai An a zăbovit un an În Uruguay, Încercând să vândă clătite. Deci, după cum vezi, primul sosit În America a fost Tai An. Uite ce-i, am să-ți enumăr toate câte Îmi sunt limpezi acum. Dacă dau greș, Îmi vei spune „ai dat-o-n bară, frate“ și mă vei ajuta să Îndrept greșeala. Dau ca sigur faptul că Tai An e hoțul, iar tu - misionarul: dacă nu, povestea n-are nici un chichirez. Prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din capete avea ceva moale. Moale. O mască de oxigen. Înfrigurat, Își puse masca peste gură și peste nas. Pipăi recipientul, răsuci robinetul. Auzi un șuierat și inhală aerul rece. O senzație de amețeală intensă, după care mintea i se limpezi. Oxigen! Era salvat! Încercă să evalueze dimensiunile cilindrului: avea doar câteva sute de centimetri cubi, de folos doar În situații limită. Cât timp Îi va ajunge? Nu prea mult, desigur. Era doar un răgaz temporar. Fă ceva! Dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Simțea peste tot Înțepăturile a mii de ace. Beth spunea ceva - o auzea prin intercom - dar nu putea s-o asculte. Stătea Înțepenit pe punte, respirând cu greutate. Dar deja Înțelegea că era salvat: durerile se atenuau, mintea i se limpezea și nu mai tremura atât de tare. Fusese Înghețat, dar nu În asemenea măsură Încât să-i fie afectat sistemul nervos central. Își revenea repede. Auzi pocniturile stației radio: — N-ai să ajungi la mine, Norman! Se ridică În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vinovat de evoluția mea. V. tînăr presimt lumea. Semnificații ascunse mi se dezvăluie irațional cu cîteva momente înainte de nașterea lor propriu-zisă. E o simțire embrionară caremi întărește convingerea în realitatea anticipației mult înainte ca prietenul meu sau altcineva s-o limpezească într-o formulare clară. O ridicare de val progresivă care nu-mi aduce decît tulburare. Pentru că ceea ce văd e îngrozitor. Îl întreb pe prietenul Doctor rugîndu l să-mi lămurească presentimentul. „-Tu trebuie să știi”-îi spun-„-În mîinile tale
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
comatos pe care-l străjuiesc a început să dea semne de oboseală și pînă la mine răzbat undele durerii sale. E o purificare. O eliberare ca din genune. Oricît de dureros ar fi adevărul e, totuși, o șansă. Și el limpezește tot ceea ce pe V. tînăr îl năucește, îl amăgește cu iluzia fericirii îngreunîndu-i astfel disperarea căderii. V. tînăr stau la marginea imensului ochi ca la poalele unui munte. Totul în jurul meu s-a transformat în deșert. O scenă pustie. Căci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e cuprins de raze vineții dincolo de orizont. Privesc cu speranță acolo. Ce eliberări va declanșa această zi neanunțată? Dar spaima se cuibărește încet, încet, din nou în mine căci, odată ridicat deasupra apei cu o viteză nebănuită, globul înflăcărat se limpezește dovedindu-se a nu fi fost altceva decît ochiul șerpesc, obsesia lui V. tînăr. „-Ai face tu legea”-continuă tînărul Doctor. „ Știi ce e? Adaosul bolii la Poruncă. O haină pe care demonul o îmbracă să nu i se vadă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bagă în seamă. La care fug cu toții. E clipa cînd inutilitatea dispare. Unica stare muzicală ce-ți face sufletul să rezoneze cu lumea, să-i simți Nordul și, pătruns de forță, să i te aliniezi.” V. tînăr caut să-mi limpezesc gîndurile. Țipătul nepămîntean și continuu nu trebuie să mă tulbure. Deșertul are scînteieri cînd, pentru fracțiuni de secundă se îmbracă în vegetație și devine junglă. Apoi totul dispare lăsînd în jur nisipul strălucitor „-Scopul e distorsiunea”-îi răspund Doctorului care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ca prin vis cum unul din medici îmi schimbă țevile ce mă ajută să respir și deodată acestea se prefac în lamă dulce de topor turnat din fierul crud al unui meteorit. Trebuie să am buzele libere pentru ca vorbele-mi limpezi să mă apere prin adevăr. Pasărea șarpe, pasărea violet devin acum eu însumi, gata să-mi iau zborul către porțile lui Shu. Nori stranii, pîlcuri de gaze mirosind a usturoi. Aripi și vînt. Zbor și dinafară îmi urmăresc, totuși, plutirea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mirosul. Îmi pare că a început deja să se descompună. Tu nu simți nimic?” Prietenul se miră și mă întreabă din priviri arătîndu-mi țigara. „-Creierul e de vină”-îl liniștesc. „-Mintea se zbate degeaba. Doar inima o poate înnobila și limpezi. O inimă putredă va distruge gîndirea oricît de ascuțită ar fi ea. O va perverti.” Mă chinui să mă ridic dar o crîncenă durere de cap mă țintuiește. „-Aici am greșit”-continui a-i vorbi și constat că rostesc cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din spital își reia zacerea asistată și conexiunea dintre vremuri dispare. Mă ridic, V. scriitorul, clătinîndu-mă. Înving cu greu apăsarea ce-mi blochează pieptul.și mă obișnuiesc cu ea pînă cînd pare că devine necesară. Fiindcă durerea asta m-a limpezit. Și negurile au devenit repere. Așa poți învăța să iubești pe cel ce te rănește: iertînd. Așa sînt eu, bolnav de singurătate, păstrînd alături ca niște gînduri calde pe toți cei pe care, iubindu-i, m-au lovit, adăpostindu-i
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
eficiență, vorbind ca un profesionist de clasă. Timpul înseamnă bani, nu-i așa, James? Dar, cinstit vorbind, avea dreptate. Trebuia să ne întâlnim oricum. Aveam atâtea de discutat. Mi se părea logic. Evident că îmi doream ca totul să fie limpezit cât de repede posibil ca să-mi pot vedea de noua mea viață. N-aveam nici un alt motiv, nu-i așa? Nu eram în halul ăsta de jalnică încât să cred că dacă mă vedea destul de mult timp, James avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ori, a recunoscut mama cu o figură foarte spășită. Ieri dimineață. Ieri după-amiază când dormeai. Aseară când ai fost plecată. De ce nu mi-ai spus? — Am considerat că nu aveai nevoie să-ți fie distrasă atenția în timp ce-ți limpezeai problemele cu James, mi-a răspuns ea cu umilință. Ar fi trebuit să mă lași pe mine să decid, i-am zis eu supărată. O idee mi-a fulgerat prin minte. Nu i-ai spus unde am fost aseară, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sigilat toate ferestrele și ușile, astfel încât nimic să nu mai poată să intre sau să iasă de-acolo. Evident că nu era deloc frumos. Cu siguranță, gândurile vecine aveau să depună reclamații. Dar nu aveam de ales. Încercam să-mi limpezesc, într-un fel sau altul, problema căsniciei și nu aveam nevoie de nimic care să-mi distragă atenția. În sfârșit, mama a găsit cheile de la mașină. Kate, eu și mama ne-am îngrămădit înăuntru și am plecat spre aeroport. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
seama? m-a întrebat el prudent. N-o să vin marți. De fapt, n-o să mai vin în nici o altă zi, i-am explicat cu amabilitate. —Pentru numele lui Dumnezeu! Ce s-a mai întâmplat acum? a urlat el. Tocmai am limpezit totul și acum tu... Nu, James, i-am retezat-o pe un ton glacial. N-am limpezit nimic. Absolut nimic. Poate că tu oi fi limpezit ceva - propria-ți imagine de băiat bun e intactă -, dar eu n-am limpezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici o altă zi, i-am explicat cu amabilitate. —Pentru numele lui Dumnezeu! Ce s-a mai întâmplat acum? a urlat el. Tocmai am limpezit totul și acum tu... Nu, James, i-am retezat-o pe un ton glacial. N-am limpezit nimic. Absolut nimic. Poate că tu oi fi limpezit ceva - propria-ți imagine de băiat bun e intactă -, dar eu n-am limpezit nimic. Dar despre ce-am vorbit noi de o oră încoace? m-a întrebat James pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
numele lui Dumnezeu! Ce s-a mai întâmplat acum? a urlat el. Tocmai am limpezit totul și acum tu... Nu, James, i-am retezat-o pe un ton glacial. N-am limpezit nimic. Absolut nimic. Poate că tu oi fi limpezit ceva - propria-ți imagine de băiat bun e intactă -, dar eu n-am limpezit nimic. Dar despre ce-am vorbit noi de o oră încoace? m-a întrebat James pe un ton beligerant. Exact, am spus eu. Cum? a tunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]