11,844 matches
-
așa ai spus chiar tu, animal între miniaturi sidefate. Femeile lor plutesc în fața mea, ca prin fum. Le văd sânii mici, cu sfârcurile uriașe, ieșite în afară, ca de cireașă neagră, răscoaptă. Și eu învăț, Imam. Ochii mei orbi se lipesc de aceste trupuri străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de cânepă, neîmblânzită
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fagilor, din primăvară până la venirea brumei, sunt pline la refuz cu frunze. Magnolia a observat că frunzele sunt îmbinate unele în altele și că au o formă ciudată în comparație cu alte zile. Unirea lor forma o perdea care ajungea până jos lipită de pământ, de ziceai că e un zid. Uitându se mai atentă, Magnolia a putut observa că ramurile fagilor împreună cu frunzele, refuzau categoric prezența cuiva din afară. Pădurea nu dorea să rămână, decât ea și copacii, copiii săi. Frunzele erau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și iată-mă dispus și bun de plimbare. Toxina, auzindu-mi explicația a început să tremure și pentru că s-a iritat rău, a început a-mi cânta o sonată: -De ce n-ai spus de la început că nu mă pot lipi de tine? De ce ai ținut neapărat să-mi fac atâtea planuri în zadar? Nenorocitule!.. -Nu te supăra pe mine, Toxino. Tu ai drumul tău, eu am drumul meu; nu eu, ci tu ai căutat loc în stomacul meu. Dacă ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
picioare pe banca pe care stai și sigur ai să vezi ce încerc să-ți spun acum. Băiatul s-a ridicat întâi în picioare lângă bancă și, din poziția în care era, urmărea cu privirea rădăcina fagului apoi și-a lipit privirea pe tulpină. Când a ajuns la o înălțime mai mare de statura lui a observat ceva și repede s-a ridicat în picioare așa cum i-a spus fagul. Și ce să vadă, scoarța copacului era dislocată de la locul ei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
stătea, nu are miros...S-a uitat la frunze, s-a uitat la tulpină și era convins că nu s-a înșelat, planta era barbaursului și el știa încă de la naștere că este o plantă cu miros foarte frumos și lipește botul de plantă, în zadar nu miroase de loc, de aceea se întreba de ce. Într-un târziu își aduce aminte că el nu mai are mustăți. Copilul acela l-a nenorocit pe viață, și a început sărăcuțul să plângă de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spus, la Sfatul târâtoarelor. -Acum am înțeles. Și cum ziceai că vei ajunge acolo? -De aici din deal mă voi da de-a rostogolul până la căruță. Mă amestec cu iarba lui și așa voi ajunge în căruță. Noaptea mă voi lipi într-un loc de căruță de unde să fiu în siguranță în timpul mersului. Când ajung la hârtop mă dezlipesc de locul unde sunt, mă dau de-a rostogolul până la locul întâlnirii și voi ajunge cu bine la sfatul târâtoarelor. -Ce mi-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
era. Parcă ieri era, așa de clar îl văd și acum în imagine, fizicul lui puternic cu fața luminată cu un zâmbet zburdalnic, ochi șireți, puțin adus din spate, avea mintea învelită într-o platoșă de înțelepciune. Eu m-am lipit ușor de sufletul lui, așa că între spiritele noastre exista o puternică comunicare, de aceea probabil îmi înțelegea durerea vieții, deși eram crud pentru griji. Îmi povestea multe de ale vieții și despre lume atunci când lumea pentru mine, în înțelesul meu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și să ții minte, că va veni vremea și la noi să vezi și să auzi asemenea rătăciri. Ai noștri, cari sunt pe aici, se-ntorc în țară, aduc cu ei numai lucrurile cele rele, căci cele bune nu se lipesc de ei. O să auzi, poate, și la noi, că cutare țăran e "socialist" și nu mai crede-n nimic; că nu se mai supune stăpânirii, care de D-zeu e rânduită spre binele nostru; că se luptă unul cu altul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și să ții minte, că va veni vremea și la noi să vezi și să auzi asemenea rătăciri. Ai noștri, cari sunt pe aici, se-ntorc în țară, aduc cu ei numai lucrurile cele rele, căci cele bune nu se lipesc de ei. O să auzi, poate, și la noi, că cutare țăran e "socialist" și numai crede-n nimic; că nu se mai supune stăpânirii, care de D-zeu e rânduită spre binele nostru; că se luptă unul cu altul, spre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
simț, țipă-n gura mare că "Iisus a voit așa și nu altfel; că Iisus a fost așa și nu altfel etc. etc.", dar absolut niciunul nu merge pe urmele lui. Voiți dovezi? Sunt sute de mii! Iisus a fost lipit pământului. Clericii noștri însă își fac un ideal din bogăție. Iisus mergea pe jos. Clericii noștri umblă cu trenul, cu automobilele și cu avioanele, contra cărora au luptat, ca fiind născociri diavolești. Iisus, Își recrea trupul în rugăciune și sub
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
are de spus știința în legătură cu mănăstirea Daphni, sunt consecința riguroasă a cunoașterii sale și a voinței sale. Iată așadar pentru prima oară în istoria artei o restaurare de un tip aparte, care nu reface ceea ce a fost desfăcut, care nu lipește din nou, pe fondul sinopia, plăcuțele de mozaic căzute, care nu reînsuflețește culorile șterse, care nu se străduiește, reconstituind continuumul material al suportului, să ofere unei repetări posibile unitatea plastică vie a compoziției; ci, s-ar putea spune, care face
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
umble cu mare grijă cu el. După cum am aflat mai târziu, primul lucru pe care Îl făcuse intrând la zdup fusese să se ducă Întins la cel mai periculos răufăcător dintre deținuți și, după un salut foarte ceremonios, să-i lipească de mărul lui Avram un cuțit scurt de parlagiu, pe care Îl putuse păstra În schimbul câtorva maravediși strecurați temnicierului. Asta a făcut minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere pe căpitan, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de obicei, continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-a oprit Înainte de a ajunge În dreptul meu, la vreo douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă se lipise din cauza clisei de una din roți, Învârtindu-se cu ea odată până blocase axa; iar vizitiul se văzu nevoit să oprească și să se dea jos În noroi ca să elimine obstacolul. S-a Întâmplat Însă ca un grup de puștani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
oțelul de al inamicului, și de cum acesta Își retrase spada, căpitanul lansă o lovitură laterală cu vizcaína ca să devieze și să Încurce arma adversarului. După Încă un moment, acesta dăduse Înapoi patru pași și se bătea cu disperare, cu spatele lipit de zid și fără spațiu de manevră, pe când căpitanul se pregătea, metodic și sigur, să-i bage trei sferturi de lamă În primul loc descoperit și să Încheie socoteala. Ceea ce era ca și făcut, fiindcă, deși tânărul lupta curajos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu false atacuri și fente, de parcă găsea o plăcere În amânarea loviturii definitive și mortale. Părea un motan negru și jigărit jucându-se cu șoricelul Înainte de a-l Înfuleca. La picioarele lui, cu un genunchi pe pământ și cu umărul lipit de perete, cu o mână acoperindu-și rana care sângera prin haină, englezul mai tânăr se bătea fără convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid, cu maxilarele Încleștate, se citea demna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste se oprise În mijlocul piațetei și că În mâna lui lucea metalic tăișul scurt al inutilului său cuțit de măcelar. Atunci am mai făcut doi pași Înainte. Stăteam, practic vorbind, cu țeava pistolului lipită de spatele bărbatului care mergea Înaintea mea, când acesta mi-a simțit pașii și s-a Întors. Și am mai avut timp să-i văd mutra când am apăsat pe trăgaci și a pornit Împușcătura, iar focul armei i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
probabil, mai greu? Desigur, admise ea. De fapt, consoanele nu sunt altceva decât un fel de umplutură în îmbinările dintre vocale, care alcătuiesc adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor să fie controlată. Ele se lipesc de vocale ca plasa păianjenului de păianjen. Apoi învățătoarea nu se putu abține să nu pomenească și diftongii. Când se auzeau, diftongii căpătau o frumusețe aproape nepământeană: Beaaat! Ciuuumă! Doaaamnă! Și adăugă: La predare am calificativul AB+! Dar cei needucabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
avere, una frumușică, i-am spus. Aș putea cumpăra întreaga casă dacă aș vrea. De data aceasta, când ne-am despărțit, tata nu mi-a mai pus nici o monedă în mână. în schimb, mi-a întins o scrisoare. Plicul era lipit cu grijă, iar pe dos era chiar asigurat cu o bandă adezivă brună, pe care se afla imprimată în relief emblema Consiliului Domeniilor. Și avea sigiliul lui în ceară. Am spus „se afla imprimată“, dar ar trebui să spun „se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
poate cineva să mă ajute pe mine, în situația în care sunt... Nu știu, sincer îți spun... Atunci Arm făcu un gest neașteptat. Se ridică de pe scaunul pe care ședea și, aplecându-se, îl cuprinse pe Bart cu brațele, își lipi fruntea de obrazul lui și rămase câteva clipe așa, fără să rostească nici un cuvânt, ca o soră mai mare care își alină fratele mai mic aflat în suferință. După care se așeză la loc, sorbi din ceașca de cafea, și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai mulți centri energetici. Apoi, Vibrating Qigong, exercițiul cu care ai să închei întotdeauna o ședință de qigong, un exercițiu prin care se elimină energiile stagnante din corpul tău. Energiile stagnante sunt cele care îți blochează meridianele energetice sau se lipesc de organele tale și, unde se adună, produc boală... Desigur, dacă vom avea timp, dacă vei fi un elev ascultător, completă Arm apăsând pe cuvinte, am să te învăț în viitor și partea care mie mi se pare cea mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
castaniu și lung, lăsat să crească în voie, care îi dădea un aer de adolescent întârziat. Ce faci?!... tresări Bart, întorcându-și ochii verzi și mirați spre ea. Arm nu-i răspunse, ci îl cuprinse încet și ocrotitor cu brațele, lipindu-și obrazul de tâmpla lui și rămânând nemișcată. Gândurile nerostite de mai înainte îi reveniră în minte. Prima oară cu tine, doamne, ce emoții am... Îmi aduc aminte că nu ai fost de multă vreme cu o femeie și asta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ale ființei lui virile, murmurând ca în transă și într-un ușor crescendo o, Doamne..., o, Doamne..., o, Doamne! ... Da, Bart, rosti Arm, cu ochii strălucind și cu un glas care pornea direct din inima ei. Suspinând ușor, ea se lipi foarte strâns de trupul bărbatului, cu o mână ținându-l pe după gât, iar cu cealaltă mângâindu-l încet pe creștet, ca pe un copil, care avea nevoie de ocrotire și de încurajare. Da, Bart, da, da, da... Atunci Bart se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
precum apa unui râu peste pietriș, printre malurile povârnite. El îi aduse prinosul omagiului său fierbinte, zăbovind lângă sânii ei frumoși, catifelați și avizi de sărutări, apoi coborî dedesubtul lor, nelăsând nici un loc nesfințit de atingerea buzelor sale și își lipi cu tandrețe virilă obrajii, apoi gura de pântecul ei suplu, catifelat și fierbinte - un leagăn al tainelor vieții și iubirii, care se înălța și cobora ușor, în ritmul respirației. O, Doamne, repetă bărbatul copleșit de patimă și străbătut de un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
exclamă Bart. Nu ești complicată - ești îngrozitor de complicată!... Mișcată de această convingere a lui, Arm își plecă bărbia în piept și nu găsi de cuviință să mai protesteze în vreun fel. Așa îți par?... doar mai vru ea să știe, lipindu-se cu tot trupul de el. Soarele dispăruse pe neobservate sub linia orizontului și pe cer începeau să strălucească primele stele ale acelei nopți liniștite din luna lui Florar. Încet, cu multă tandrețe, Bart își apropie buzele de gura lui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vreun portar îmbrăcat în haine de general, cu epoleți aurii, păreau caraghioase. Arm sări dezinvolt din mașină, deschise portbagajul și scoase căruciorul lui Bart. Ploaia o udase rău. Părul ei lung și negru părea ireal. Fusta lungă, vișinie, i se lipise de picioarele care păreau și mai lungi. Bluza, de culoare maro amestecat cu negru, i se lipise și ea de bust... Bărbatul privea hipnotizat la formele care se întrezăreau prin hainele ude. Apoi, brusc, reveni la realitate. Văzând căruciorul, hangiul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]