12,623 matches
-
se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte încipient artistice sau chiar în exercițiul explicit al unor forme lirice. Paginile sale de jurnal, deși nu au nimic spectaculos sau ieșit din comun, nici ca substanță și nici ca text, rămîn un document important dincolo de vreo informație anume ori de anecdotica lor generală. Asemenea picturii, ele descriu, în cheie realistă
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
acum are de pierdut, ci locul poeziei care se va scrie de acum încolo își pierde rangul între genurile literare, chiar dacă nu vrem să recunoaștem. Nu mai putem vorbi despre întâietatea poeziei față de proză și teatru, așa cum vorbim despre preeminența liricului în romantism și în comunism (adică în neomodernismul nostru, ca să folosim noțiuni din aceeași sferă). Aceasta înțeleg prin căderea în rang a poeziei, fenomen notoriu de mai bine de o jumătate de secol în întregul Occident. Inevitabilul se produce și
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
Reamintesc câteva dintre afirmațiile mele cele mai revoltătoare. Prima victimă sigură a revizuirilor epocii consumiste este poezia. E dezastruos că se întâmplă astfel, dar este adevărul cel mai dur și de neevitat, atât pentru neomoderniști cât și pentru postmoderniști. Genul liric este sortit unei confidențialități ce solicită protecție în atmosfera ostilă a culturii de divertisment. De aceea am spus altă dată (fără să fi fost înțeles) că poezia trebuie să se retragă în cenacluri, în cercuri sectare, în universități, pe site
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
presă nu are mai mult decât valoarea unui gest consolator pentru poeții ce nu renunță. Nu e departe vremea când va trebui redusă drastic partea supraponderală rezervată poeziei în canonul didactic (și, deci, în manuale) în momentul de față. Bolovanul liric din burta epocii consumiste va fi rejetat cu o acută criză de fiere. Este pentru noi o probabilitate insuportabilă, extrem de greu imaginabilă. Poetul este, în lumea consumistă, relicva altei epoci, așa cum sunt dantelăresele, ceasornicarii, autorii de epopei sau autorii de
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
Traducerile Divinei Comedii care au continuat să apară la noi, după aceea a lui George Coșbuc, n-au fost simțite ca o nevoie culturală, n-au avut de umplut un gol; nu sunt nici rezultatul/rodul vreunui context de emulație lirică sau intelectuală, a vreunei trufii concurențiale. Ele sunt dovezi ale unei adevărate pasiuni concurențiale și dorințe de depășire." În fine, Cronicarul s-a oprit asupra remarcabilului eseu semnat de Ion Papuc, intitulat "Eminescu dinspre viitor", o meditație pe marginea posterității
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
roșcat verzui, apoi un lujer subțire, care nu trebuia să depună nici-un efort spre a-nflori, pe loc, sub ochii noștri... Adevărul este o floare care crește la picioarele noastre, și pe care trebuie s-o căutăm cu grijă. Eul liric nu privește în azur, el merge cu ochii coborâți, ca nu cumva să calce floarea ascunsă... Astronomii Antichității, începând cu cei din Babilon, vorbeau despre stele și planete nu scrutând cerul, ci studiind umbrele aruncate de astre pe sol, la
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
de astre pe sol, la picioarele lor, "cu ochii deschiși, cu ochii-n pământ, căutând..." Nu-mi pot imagina mulțumitor demersul lor științific, pe care se cuvine să-l considerăm eficace, oricât de paradoxal ne-ar părea, astăzi... Așadar, Eul liric aruncă în afara drumului pietre ce ar putea împiedica minunea vegetală să crească, din întâmplare, acolo - chiar dacă scrutătorului îi e sortit să se cocârjeze, cu timpul: Și umblu de atunci mereu cu ochii în pământ, ca nu cumva să calc floarea
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
comună: adevărul. Mai întâi, căutarea lui - sub îndrumarea unui dascăl - cu metodă și stăruință. Să observăm caracterul colectiv al căutării: un Noi discută și scormonește în pământ, dornic să înlesnească ivirea și creșterea pe lujer a adevărului-floare. În textul-monolog, Eul liric proclamă existența multor adevăruri; închizând un ochi, el descoperă "mari adevăruri solide"; după care, el sfârșește prin a pune, la rândul lui, o întrebare metafizică: "La urma urmei, / din câte adevăruri se compune un om?" Fă-mi plata, te rog
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
Dată o lucrare importantă puțin cunoscută marelui public! Și nu numai acestuia. Și nu numai la noi. Prezentată de Formațiile Muzicale Radio, recenta producție în concert a operei "Adriana Lecouvreur" de Francesco Cilea, urmează unui impresionant șir al capodoperelor teatrului liric, lucrări prezentate în ultimii ani în Studioul de Concerte din str. Berthelot. Sunt lucrări care - dintr-un motiv sau altul - nu au văzut luminile rampei, la noi, în deceniile din urmă. Un autor mai puțin cunoscut și o capodoperă! Francesco
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
replicilor, caracterul alert al acțiunii, verva orchestrală, fac trimitere la mobilitatea atât de spectaculoasă a situațiilor muzical-dramatice proprii teatrului muzical la Puccini. Cu mai bine de șapte decenii în urmă, opera "Adriana Lecouvreur" a fost reprezentată la București, la Teatrul Liric, sub bagheta dirijorală a maestrului Alfred Alessandrescu. în rolul titular apărea atunci acea prezență artistică fascinantă care a fost soprana Florica Cristoforeanu. Astăzi ne bucurăm pentru faptul că, în sfârșit, la noi acasă, am avut prilejul de a o fi
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
Deși, trebuie menționat, doar momentele muzical-dramatice importante au intrat în recenta producție a operei "Adriana Lecouvreur", izbânda artistică a Formațiilor Muzicale Radio este importantă. Pentru melomanii bucureșteni, aceasta completează și lărgește spectrul informației muzicale în zone de semnificație ale artei lirice.
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
fără efort să abolească funcțiile și să anuleze circumstanțele pentru a recupera sîmburele de eternitate amorțit în culcușul efemer al aparențelor. Sub privirea sa iscoditoare și contemplativă, în primă instanță neutră și glacială, banalitatea s-a ridicat pînă la vibrația lirică, anodinul a căpătat măreție și indiferența un tragism inexprimabil. însă dincolo de prospecțiunile temporale și de permanenta codificare culturală, artistul a fost în permanență un voluptuos al materiei. De la instrumentele și de la tehnicile consacrate ale pictorului și ale graficianului, de la marile
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
transhumanți." Dacă în cele două culturi supuse comparației funcționează mitul poetului-simbol, în schimb ele nu au dat mari construcții speculative de filosofie sistematică. În opinia lui D.S. Perdigao, "românii și portughezii tind să elaboreze o lirică filosofică sau o filosofie lirică. În mod curios, în ambele culturi a fost făcută tentativa paradoxală de a construi filosofii naționale, ceea ce reprezintă un nonsens, întrucât filosofia e, prin esență, universală. În cele două cazuri, tentativa s-a realizat plecând de la conceptualizarea originală a unor
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
înaltă, acoperite cu un strat subțire de zăpadă sau pe pămîntul uscat, parcă suflat cu pulberi de rocă, iar deasupra lui cerul în apusuri tragice cu un dramatism care nu mai are nevoie de gesturi grandioase. Dacă există o substanță lirică a poveștii ea provine în mare parte din conlucrare excelentă a imaginii asigurată de Roger Deakins și de muzica lui Nick Cave. Imaginea și muzica răspund tăcerilor care se instalează între personaje și care cresc adeseori tensiunea pînă la insuportabil
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
nu întîrzie a se revela ca un "căutător de Dumnezeu", cu atît mai înverșunat cu cît structura sa inițială se proba a fi terestră, cu cît risipa figurilor de stil învedera un devergondaj aparent greu de stăpînit. Intervine un ascetism liric în subtextul căruia se zbat energiile dominate. Ascetism ce se relevă chiar în seria de dificultăți pe care le postulează poetul într-un demers ce ocolește căile mai lesnicioase ale unor prescripții de cult, ale unor propoziții de-a gata
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Florența noaptea nu se pogoară dintr-odată sau treptat: este ziua schimbându-și culoarea în aceeași atmosferă imobilă a orașului nemuritor ca apele oceanului de sub oglinda suprafeței alunecând pe nesimțite de la transparența luminoasă a zilei la albastrul intens al amurgului." Liric: Bănuiam înserarea coborând pe luciul metalic al frunzelor de cireși și pe galbenul cenușiu al marmorelor dintre tufele de oleandru, mărginind aleile Institutului de istoria artei." Cel indecis realizează contrastul: " Atunci mi-am evocat, fără să vreau, fluviul de oameni
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
timpul acordat. Cu stimă și considerație". Dacă scrisorica este cum este, cu virgule puse anapoda, cu proprietatea termenilor în suferință și la tot pasul cu câte-o gafă de exprimare și apreciere de sine aiurea, oare cum vor fi producțiile lirice? Măcar un lucru să afle autoarea de la noi, că România literară nu este și n-a fost niciodată, ziar ci revistă literară săptămânală. Hai să vedem cum sună Nemurire: Tăcerea mi-e amară/ Când ești în preajma mea,/ Mă împiedic de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
de prim rang. Înaintea unor Nichita Stănescu, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Ion Gheorghe, Marin Sorescu ș.a., autorul Prognozei meteorologice a propus o conștiință estetică ce depășea legatul interbelicului , cu o iradiere încă foarte puternică, în sensul unei degajări a discursului liric de aparatul cosmic vizionar sau rațiocinant ermetic ce-l susținea. Formula pe care o prezenta, vădind o aspirație spre repunerea în drepturi a unei ordini a lumii imediate și a situării ființei într-o atare lume în care aparențele insignifiante
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
remarca dubla pasiune, pentru pictură și poezie, pe care le serviți cu egal suflu în inspirația generoasă: "Poemele sunt pseudo-narative, cu intruziuni ale metaforei și chiar ale unor tipuri de aforism, maximă sau apoftegmă. Poet serios în apariția din caruselul liric al publicațiilor literare, Filip Köllö - o mistuire a trăirii lirice până la capăt". Aș vrea să nu vă mâhnesc, în cazul în care v-ați gândit să vă prefațez cartea, că nu mă consider omul cel mai potrivit, că nu am
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
serviți cu egal suflu în inspirația generoasă: "Poemele sunt pseudo-narative, cu intruziuni ale metaforei și chiar ale unor tipuri de aforism, maximă sau apoftegmă. Poet serios în apariția din caruselul liric al publicațiilor literare, Filip Köllö - o mistuire a trăirii lirice până la capăt". Aș vrea să nu vă mâhnesc, în cazul în care v-ați gândit să vă prefațez cartea, că nu mă consider omul cel mai potrivit, că nu am energia, acum, pentru a susține un asemenea proiect, și că
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
morminte, Doamne iartă/ numai artă pentru artă..." (Sub morminte), "Oh, bietul adevăr bolnav de gâlci/ se culcă-n grâu și se trezește-n bâlci" (Hau bau) - asemenea secvențe au valori și semnificații autonome, contribuind la impresia de pulverizare a discursului liric, de poezie explodată pentru a cărei unitate doar rima servește cel mai adesea drept garant. Nu mai puțin modernistă este și atitudinea poetului în fața orașului și, în genere, a civilizației și ordinii burgheze. Ilustrativă, chiar emblematică în acest sens este
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
mesageră a Graalului - femeie diabolică, floare cu parfumuri senzuale. Tot ce a cântat de-a lungul unei cariere fabuloase și întreținută cu discreție, nu poate fi uitat. O știu în Wagner: Venus, Ortrud, Sieglinde. Mezzosoprană, soprană? O știu în teatrul liric francez (Carmen), italian (Amneris, Eboli). Are pentru toate aceste roluri reprezentări imaginare care îi stimulează cântul; și o tehnică pe măsură. Statura fizică o ajută. E o femeie înaltă, suplă, cu o frumusețe aparte, care pășește pe scenă cu naturalețea
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
un prim spectacol poetic la Teatrul Alekton din Pireu, în 2004, la 4 mai 2006 a avut loc la Patras, capitala culturală europeană a anului, în regia Annei Sotrini, reprezentația intitulată "Poezia este femeie", concepută că un dialog între vocile lirice românești și cele elene. Într-un scurt "prolog", editorul, după o rapidă trecere în revistă a relațiilor româno-grecești, care au șansa, grație intrării României în Uniunea Europeană, să devină și mai trainice și să-și multiplice direcțiile de acțiune, evocă drumul
în Grecia Lirica feminină românească by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8874_a_10199]
-
Copilul din poezia lui Emil Brumaru știe - și se bucură - că este copil". Și continuă criticul, "... se remarcă în gesticulația celui ce se copilărește o știință a plăcerii specifică adultului". Excelentă observație, riguros confirmată de atitudinea față de adolescență a Eu-lui liric din actualul volum, Cântece de adolescență. Într-un poem precum adolescent confuz, ce drag îmi sunt..., poetul se autocontemplă admirativ, ca și cum s-ar privi din exterior sau de la înălțimea vârstei maturității. Așa cum bine remarca Alex Ștefănescu, el este conștient de
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
Lazlo - alias Georg Dreyman: "23.04. "Lazlo" și CMS au desfăcut darurile. Credem că după aceea au făcut sex." Viața celor doi apare transcrisă sec, spre deosebire de transcrierile colegului său de tras cu urechea care termină raportul său într-o notă lirică: "Făclia dragostei arde din nou." Nota ironică coboară în derizoriu întreg aparatul informativ care încearcă fie să rezume "viața" într-un ideolect clinic, fie să o romanțeze neinspirat. Și totuși mecanismul se blochează cu acest funcționar impecabil al mașinii de
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]