2,675 matches
-
în mijlocul traficului rutier amenințător, i se încropește o lume relativ stabilă și suportabilă îndărătul ochelarilor săi negri de piele, ce ecranează adevărurile mai profunde și neliniștitoare ale perspectivei. Socotea că, pentru om ca făptură funciar locuibilă de către demoni, propria-i locuire trebuia să echivaleze cu o exorcizare măcar temporară; darul din dar și tihna din tihnă se fac. Să fie atunci tocmai liniștirea sedativă rostul principal al locuinței, dacă nu chiar al funcționalului în ansamblul său? se întreba. Ignorarea profunzimii, ecranarea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un mirabil instrument de previzualizat imprevizibilul, de uzat puterea lui de surprindere. Dacă dormea atât de adânc încât să fie surprins de Tezeu, Minotaurul se va fi simțit îndeajuns de bine în întortocheata incintă pentru a putea fi bănuit de locuirea ei, așa cum a făcut-o Borges; în orice caz, monstrul a investit-o cu suficientă încredere și așteptat în ea reîntâlnirea-i cu sine la trezire. Monstruozitatea lui va fi fost efectiv redusă până la vulnerabilitatea specifică adormiților prin priceperea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o întrebare de care nu era foarte mândru: "Cum reușiți să dormiți în condițiile astea?" Încerca, nici el nu mai știa pentru a câta oară, să-i deblocheze întrucâtva, invocând griji comune și abordând subiecte anodine, ce țineau de intimitatea locuirii. Cu zâmbetul lor de oameni târșiți într-ale adaptării, amfitrionii se lăudară că s-au învățat să sforăie mai tare decât camioanele, trenurile, avioanele și ceilalți competitori strașnic mecanizați ai lor în disputa pentru spațiul periferic al orașelor. "La urma
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu refugiul oniric. Coincid în el slăbiciunea și inatacabilitatea maxime. La porțile alienării, cerberul realității primește botnițe groase de pâslă: doar indiferența ne permite să ațipim în toiul puzderiei lătrătoare de diferențe, cu care lumea se dă, câinește, la noi. Locuirea începe cu visarea la un răsfăț localizat, specific, foarte personal și dependent de anumite calități deja gustate ale realului - experiență care îmbie tenace la o retrăire superlativă. Locul de locuit se amenajează în primul rând ca loc de cultivat visele
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
efortul repetitiv implicat de cultivare. Atracția necunoscutului evocă și ea episoade deja trăite, cunoscute, ale întâlnirii cu nemaiîntâlnitul, fără de care el ar rămâne nesituabil în orizontul conștiinței, și ca atare irelevant. Dacă, prin definiție, realitatea pune la grea încercare visarea, locuirea îi oferă acesteia din urmă protecție maximă în chiar toiul vulnerabilității: un acasă ideal ne așteaptă și iese în întâmpinare cu sinele nostru cel mai infantil, mai derezonabil, mai râzgâiat, mai retras și mai profund însetat de realizare - cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sau ca o aripă grefată violent. Și totuși, suntem ceea ce suntem mulțumită deopotrivă și naufragiilor, și salvărilor. Se imagina întinzând înspre nomazi, ca în direcția unui chip omenesc al marelui necunoscut, un model învelit în foița de aur îndoielnic a locuirii sedentare, iar pe ei dându-i peste mână ca să-l lase cu ea goală, sau mai bine zis plină de darul lor: spațiul gol, premergător oricărui nou început, pragul stepelor nesfârșite ce aparținuseră cândva Hoardei de Aur. Neglijența și grija
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
meșterului atenian, și în același timp pe sub pielea reginei cretane, hoarde de afecte rătăcitoare prinseră să se adune cu oarecare regularitate, întemeind obiceiuri și tradiții private de lansare afară din obștescul plan orizontal. Se înfiripă astfel o prozaică formă de locuire superlativă din așteptări și ieșiri inspirate în întâmpinarea lor. Înfrigurată de împunsăturile sublime ale arsenalului lor de ascuțișuri, pielea lui Pasife găzdui indelebil dedesubtu-i o suveranitate ce poate fi numită individuală numai pornind de la adăpostul frecventat de această hoardă a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ei; în privat, Dedal îi împărtășise adevărul în toată atrocitatea lui. "Eu am sfârșit lucrarea, atât cât poate ea fi sfârșită de cel ce n-a făcut decât să-i dea un loc de alcătuire. Dincolo de încheierea mea deschisă începe locuirea, cu-al ei fel aparte de-a reclădi. Căci liantul de pe urmă al pietrelor e locatarul însuși". Din dorința de a-i face pe plac reginei, prin mâinile meșterilor săi smulsese nepermis de mult din secretul cronofag al pietrei, care
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vedeți? Foarte vizionar! Azi gradul de ciulinizare a lumii s-a accentuat incomparabil. După marile migrații de populație din Evul Mediu a urmat o fază de oarecare statornicire, iar acum e timpul ca iureșul să fie reluat pe cont individual. Locuirea trece printr-o schimbare de paradigmă. − Ce să-i faci? Grădina vecinului pare mereu mai ademenitoare decât cea proprie, în special sub efectul ideologiilor, observă cineva. − De ce să nu recunoaștem că uneori realmente este mai ospitalieră, și asta-n lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să se descurce binișor cu o populație mult peste a noastră. Ei au astupat gura mitomană a zării printr-o mândrețe de zid ideologic: mai binele există, dar trebuie găsit înăuntru, căutând cu răbdare în dreapta și în stânga, pe metrul pătrat. Locuirea se poate ameliora și prin redistribuiri interne, nu doar dând buzna înspre o ipotetică ieșire. − Și-asta încă n-ar fi nimic, îl completă Bart; culmea e că atracția centripetă a autolimitării a trecut dincolo, prin Marele zid, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
atunci orizontala. Nu credeți că orașul lui Cavafi ar deveni mai primitor dacă în jurul lui s-ar clădi, și astfel contextul i s-ar îmbogăți? Soluția nu e nici distrugerea în stil mongol, nici părăsirea platonică a peșterii, ci resituarea locuirii într-un ansamblu mai vast, capabil să-i primenească sensurile. Ei, adăugând etaj după etaj turnului lor, tocmai asta făceau dragii de meșteri ai Babelului. Aproape că m-aș declara de acord dacă, în felul ăsta, n-am adresa literalmente
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe câta vreme umanitatea dezrădăcinată tinde tocmai să se aglomereze în megalopolisuri devenite oaze de salarizare și eficiență locativă. Ne-am emancipat binișor de natura la care Mongolia modernă se întoarce. Agregarea galopantă e la ordinea zilei, așa că modelul de locuire ar fi mai mult roiul decât caravana. − Prea vag. Roiul de albine, de fluturi, sau de lăcuste? ceru Luc lămuriri. Nu-i totuna. Albinele cel puțin sunt arhitecți desăvârșiți; fluturii - și ei, decoratori fără egal. Cât despre lăcuste, se pare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
parte a lui, ca pe banda lui Moebius. Realitatea are volum, câtă vreme suprafețele sunt o doar o abstracțiune exsanguă. − Și cu nomazii noștri cum rămâne? readuse Rudi în discuție misiunea lor. Sincer să fiu, mi-e teamă că o locuire ce le-ar facilita afirmarea identitară i-ar și expune imprudent de mult. Au pățit-o rău prin Italia, din câte am auzit, așa c-ar fi în interesul lor să se disimuleze cât mai deplin în peisajul arhitectural local
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
confruntării era dată de dârzenia oponentului. O artă se-nconjoară de un public receptiv la ea pentru a supraviețui în mijlocul unei mult mai vaste și profunde indiferențe. Tot așa cum, la începuturi, sfințenia creștină își căutase măsura în Deșertul Nubian, virtuțile locuirii sedentare aveau încă de trecut proba acestui caz extrem de necredință în ea. Cu fiecare casă pe lângă care treceau nepăsători, nomazii răneau fără voie orgoliul edililor ce-o concepuseră: o grație umilită se lamenta reținut în răcoarea adâncă a zidăriei. În
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
acela „de a le crea persoanelor cu retard mental o existență cât mai apropiată posibil de condițiile de viață obișnuite”. Ulterior, în anii ’60, conceptul a devenit tot mai elaborat, prin eforturile de precizare a dimensiunilor „condițiilor de viață”: educația, locuirea, munca, petrecerea timpului liber. Astfel, în Danemarca și Suedia, conceptul a ajuns să exercite un mare impact asupra elaborării legislației privind dezvoltarea serviciilor destinate persoanelor cu dificultăți de învățare. În esență, la vremea respectivă, accentul era pus pe cerința ca
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
cercetări ale Institutului de Cercetare a Calității Vieții. Diagnoza calității vieții, desfășurată în institut din anul 1990, constituie o bogată sursă de informații cu privire la nivelul de trai al familiilor, fluctuațiile pe piața muncii, nivelul veniturilor, consumul populației, condițiile de viață, locuire etc. Concluzionând, autoarea ne îndrumă să ne îndreptăm atenția spre politicile sociale adoptate de țara noastră, spre copii și tineri - segmentul cel mai vulnerabil -, bătrâni, șomeri, populația activă care întâmpină greutăți etc. toate acestea să fie contribuții pozitive vizavi de
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
dezvoltare social-economică, de destrămare a organizării gentilico-tribale, se susține că modificările în evoluția socială - apariția în cadrul ginții a elementelor de feudalism asiatic - ar fi dus la marile deplasări de populații din Asia spre Europa . Luând în calcul spațiul de locuire ancestrală a barbarilor asiatici „extra muros”, față de Zidul Chinezesc, care adăpostea două milenii de cultură și civilizație specifică, s-a ajuns la concluzia că: „una din posibilele cauze ale migrațiilor a fost o anumită politică de forță inițiată de Imperiul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
bazată de cumâs, lapte de iapă fermentat, aliment și băutură în același timp, din care se consumau cantități însemnate ducând la beție, determinându-l pe Gengis-Han să limiteze, prin Iassa, bețiile la două pe lună. Trebuie observat că zona de locuire primară a acestor populații este la periferia unor mari culturi: chineză, indiană, persană. Este adevărat că, anterior migrațiilor spre Europa, populațiile hunice au invadat China, dar toți cei intrați în creuzetul chinez au sfârșit prin a deveni chinezi. Același lucru
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de pământ peste care se construia o palisadă de lemn, un gard rezistent, au putut evolua spre primele cetăți de pământ de tip Dă bâca, Biharea, BîtcaDoamnei sau Fundu Herței. Satul protoromânesc și românesc însemna, în același timp, vatra de locuire, dar și forma de organizare social-economică, satele fiind alcătuite din familii rude între ele și având un moș ca strămoș întemeietor comun. Altfel spus, satul reprezenta o obște gentilică, a cărei caracteristici au fost analizate, fără să mai lase loc
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
noi sau vecinii noștri, și nu e vorba numai de unguri, istoricii din ultimii 150 de ani au răspuns, folosind toată gama de argumente, inclusiv pe cele de bun simț, la problemele legate de autohtonie și continuitate, neocolind nici problema locuirii și a localităților din spațiul românesc, îndeosebi a satului românesc. Într-adevăr, istorici precum P.P. Panaitescu, Constantin C. Giurescu, Ștefan Pascu, Ștefan Ștefănescu, Ștefan Olteanu, Dan Gh. Teodor, Alexandru Gonța, Mircea D. Matei și E. I. Emandi pentru județul Suceava
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în principal, țara nostră fiind, cum spunea Geo Bogza, o țară de sate, unde „s-a născut veșnicia”, după Lucian Blaga), cele arheologice, lingvistice, toponimice și cartografice dovedindu-se mai prolifice în stabilirea timpului și spațiului istoric al localităților și locuirii protoromânilor și românilor. În baza izvoarelor din epocile antică și medievală, istoricii amintiți, dar și alții, în mod direct sau indirect, au apreciat vechimea localităților și a locuitorilor din spațiul românesc, luând o marjă largă de toleranță în timp: a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
anul 440, sate din care membrii ambasadei se aprovizionau cu mâncare și băutură. Și unele și altele aparțineau unui spațiu istoric în devenire, disputat de forțele politice pe care stepa le-a deversat în Romania Orientală, care este zona de locuire a strămoșilor noștri. Din această cauză, după retragerea strategică efectuată de Aurelian între 271-275, de pe teritoriul Daciei romane, întâlnim, pe fostul teritoriu al Daciei Decebaliene și al Daciei Traiane, un Barbaricum, rar o Romanie de la nord de Dunăre și concomitent
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
pă mânt și șanțul corespunzător, deasupra valului având o întăritură de lemn, trunchiuri de copaci, dispuși vertical. Locuințele din interiorul fortificațiilor nu diferă nici ca mărime, nici ca tehnică de construcție și material, de locuințele deschise, care formează vatra de locuire a obștii rurale teritoriale. Dacă așezările întărite se constituie ca centre de putere și sunt reședințele unui conducător local, acestea nu puteau exista în afara satelor, fără ajutorul locuitorilor care nu sunt neapă rat în stare de dependență față de o putere
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
erau dispuse în cuiburi, 3-4 locuințe ale familiei nucleu din cae se desprind familiile lăstar. Satele așezate pe văile râurilor aveau locuințe de tip alungit și de suprafață și hotare a căror laturi nu depășeau 6-7 km în zonele cu locuire mai densă și 10-15 km unde era o slabă concentrare demografică. Oricât de modeste ar fi fost locuințele, colibe, bordeie semiîngropate, construite din lemn și pământ cu pereți împletiți din nuiele lipite cu lut, caracteristica principală a societății românești din
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
1473, dăruit mănăstirii Moldovița, care, într- o perioadă mai veche, avea vatra lângă apa Moldovei, după care s-a retras pe terasa a doua, la 1 km distanță de pericolul inundațiilor, are pe această a doua terasă un nivel de locuire din secolul al XIII-lea . Tot în categoria satelor vechi intră satul Grămești, atestat documentar la 7 iulie 1430, satele Liteni, Zaharești și Stroiești, atestate de un document de la Alexandru cel Bun, la 3 iunie 1429, prin care sunt întărite
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]